Schengenul la pensionari

Doamna Oprea a murit la Luxembourg, soțul ei la, București. S-or mai întâlni ei după moarte dacă nu ne-au primit ăștia în Schengen?

„A murit doamna Oprea!”, îmi zice mama pe tonul acela cu care îmi tot anunță în ultima vreme diverse decese care îi decimează cunoscuții. O cam sperie fiecare plecare din asta. Doamna Oprea fusese vecina noastră de la 5, dar emigrase la fiică-sa în Luxembourg de mai mulți ani, de când îi murise bărbatul. Mama îmi face un rezumat al fișei medicale a doamnei Oprea, plus o scurtă poveste despre cum nu i-au echivalat nenorociții de luxemburghezi facultatea de medicină fetei ei. În fine, ajungem și la întrebarea principală:

– Și au îngropat-o acolo, că zice că era prea scump ca s-o mai aducă acasă. Îți dai seama?! Domnul Oprea a murit aici, și e îngropat aici, ea acolo. S-or mai întâlni ei pe lumea ailaltă? zice mama pe un ton îngrijorat.

– Sigur că se întâlnesc, o liniștesc eu, serioasă. Ce să zici în situaţii din astea?

– Păi eu știu, dacă nu suntem în Schengen, crezi că le dau ăștia voie să se reunească pe lumea ailaltă, el în România și ea în Luxemburg ăsta? zice mama.

Apoi începe să râdă copios. M-a făcut! 🙂 După asta îmi povestește că știe gluma asta de la Buni, care e fericită că s-a întors din Spania și n-a murit pe acolo, că altfel tot așa o îngropa și fiul ei, printre portocali, în loc s-o aducă lângă soțul ei la umbra corcodușului din cimitirul Străulești.

Eu zic că puterile astea vestice ar trebui să se gândească serios că după ce ne-au luat creierele cele mai deștepte, de atâția ani, și ele și-au cărat acolo și câte un părinte supraviețuitor, ar trebui ca de dragul reîntregirii familiilor după moarte să ne bage odată în Schengenul ăla. Măcar ca act umanitar.

Tags: , , , , , , ,

6 Responses to “Schengenul la pensionari” Subscribe

  1. Motanul 09/03/2013 at 21:44 #

    Nu ne baga nici morți in Schengen in halul in care suntem ca natie pana nu dispar mafiotii de pe scena politica din România. Unde ați mai văzut tara in lumea asta(nu numai in EU) cu 2-3 miniștrii cu dosare penale si cu unul care ar trebui sa ajungă după gratii(renumitul Felix) care taie si spânzura in tara după bunul plac. A vrut suspendare de președinte chiar daca se încalcă constitutia? Aproape a avut-o(a pierdut „la mustata”)! Maraie un pic la P.M.(si ala o „comoara”), P.M.-ul da din colț in colț ca un soarece. Așa ca sa nu ne mai facem probleme. N-o sa pupam Schengen degrabă.

  2. Marius Georgescu 10/03/2013 at 10:13 #

    Bravo maica-tii!!!

  3. Elena 11/03/2013 at 08:42 #

    In prima noastra toamna in exil, ne-am dus pe un rau sa vedem migratia somonului. Eram induiosata pana la lacrimi de faptul ca somonul se naste in apa dulce, migreaza apoi si traieste in Pacific vreo 4-5 ani, dupa care, cand ii vine sorocu, se intoarce sa isi depuna icrele in paraul in care a vazut lumina ochilor si moare… M-a pus pe ganduri. Noi eram plecati for good din locurile de bastina. Si, nici prin cap nu ne-a trecut, inainte de plecare sau pana la povestea somonului, ce vom face atunci… Daca ne vom intalni sau nu cu cei dragi pe lumea cealalta, in caz ca nu ne vom intoarce, ca somonu, sa ne dam obstescul sfarsit la obarsie, e un alt aspect al aceleasi probleme. Cei plecati in Europa mai au o speranta – intrarea in Schengen. La noi, cei aflati peste Atlantic, te-ai gandit cand ai pus probleme atat de dureroase aici!?

    • Dollo 11/03/2013 at 10:12 #

      Păi în Alianța Nord Atlantică ne-am integrat demult, mai rămâne să ni se ridice vizele. Militați și voi de pe malul vostru pentru asta, că vezi bine noi facem tot ce ne stă în puteri de p-aci 🙂

      • Elena 15/03/2013 at 23:20 #

        Sunt chiar trista zilele astea: Verisoara mea din Bucuresti a trecut la cele vesnice acum doua zile… Oare ce se va intampla cu imbratisarea la care tanjeam si speram sa se intample cat de curand?!

    • Adi 14/03/2013 at 00:13 #

      Elena, stai fara grija, in iad nu exista schengen, garantat te vei intalni cu cei dragi.

Leave a Reply

Oldies but goldies

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Când gardul te dă de gol că ești nababul satului (III)

gardul

Proba șanțului și a zidului drept la sate; Viață de turnător de beton la mână; Azi ești tânăr și mâine îți cumperi gard jaluzea

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.