Schengenul la pensionari

Doamna Oprea a murit la Luxembourg, soțul ei la, București. S-or mai întâlni ei după moarte dacă nu ne-au primit ăștia în Schengen?

„A murit doamna Oprea!”, îmi zice mama pe tonul acela cu care îmi tot anunță în ultima vreme diverse decese care îi decimează cunoscuții. O cam sperie fiecare plecare din asta. Doamna Oprea fusese vecina noastră de la 5, dar emigrase la fiică-sa în Luxembourg de mai mulți ani, de când îi murise bărbatul. Mama îmi face un rezumat al fișei medicale a doamnei Oprea, plus o scurtă poveste despre cum nu i-au echivalat nenorociții de luxemburghezi facultatea de medicină fetei ei. În fine, ajungem și la întrebarea principală:

– Și au îngropat-o acolo, că zice că era prea scump ca s-o mai aducă acasă. Îți dai seama?! Domnul Oprea a murit aici, și e îngropat aici, ea acolo. S-or mai întâlni ei pe lumea ailaltă? zice mama pe un ton îngrijorat.

– Sigur că se întâlnesc, o liniștesc eu, serioasă. Ce să zici în situaţii din astea?

– Păi eu știu, dacă nu suntem în Schengen, crezi că le dau ăștia voie să se reunească pe lumea ailaltă, el în România și ea în Luxemburg ăsta? zice mama.

Apoi începe să râdă copios. M-a făcut! 🙂 După asta îmi povestește că știe gluma asta de la Buni, care e fericită că s-a întors din Spania și n-a murit pe acolo, că altfel tot așa o îngropa și fiul ei, printre portocali, în loc s-o aducă lângă soțul ei la umbra corcodușului din cimitirul Străulești.

Eu zic că puterile astea vestice ar trebui să se gândească serios că după ce ne-au luat creierele cele mai deștepte, de atâția ani, și ele și-au cărat acolo și câte un părinte supraviețuitor, ar trebui ca de dragul reîntregirii familiilor după moarte să ne bage odată în Schengenul ăla. Măcar ca act umanitar.

Etichete: , , , , , , ,

6 comentarii la “Schengenul la pensionari” Subscribe

  1. Motanul 09/03/2013 at 21:44 #

    Nu ne baga nici morți in Schengen in halul in care suntem ca natie pana nu dispar mafiotii de pe scena politica din România. Unde ați mai văzut tara in lumea asta(nu numai in EU) cu 2-3 miniștrii cu dosare penale si cu unul care ar trebui sa ajungă după gratii(renumitul Felix) care taie si spânzura in tara după bunul plac. A vrut suspendare de președinte chiar daca se încalcă constitutia? Aproape a avut-o(a pierdut „la mustata”)! Maraie un pic la P.M.(si ala o „comoara”), P.M.-ul da din colț in colț ca un soarece. Așa ca sa nu ne mai facem probleme. N-o sa pupam Schengen degrabă.

  2. Marius Georgescu 10/03/2013 at 10:13 #

    Bravo maica-tii!!!

  3. Elena 11/03/2013 at 08:42 #

    In prima noastra toamna in exil, ne-am dus pe un rau sa vedem migratia somonului. Eram induiosata pana la lacrimi de faptul ca somonul se naste in apa dulce, migreaza apoi si traieste in Pacific vreo 4-5 ani, dupa care, cand ii vine sorocu, se intoarce sa isi depuna icrele in paraul in care a vazut lumina ochilor si moare… M-a pus pe ganduri. Noi eram plecati for good din locurile de bastina. Si, nici prin cap nu ne-a trecut, inainte de plecare sau pana la povestea somonului, ce vom face atunci… Daca ne vom intalni sau nu cu cei dragi pe lumea cealalta, in caz ca nu ne vom intoarce, ca somonu, sa ne dam obstescul sfarsit la obarsie, e un alt aspect al aceleasi probleme. Cei plecati in Europa mai au o speranta – intrarea in Schengen. La noi, cei aflati peste Atlantic, te-ai gandit cand ai pus probleme atat de dureroase aici!?

    • Dollo 11/03/2013 at 10:12 #

      Păi în Alianța Nord Atlantică ne-am integrat demult, mai rămâne să ni se ridice vizele. Militați și voi de pe malul vostru pentru asta, că vezi bine noi facem tot ce ne stă în puteri de p-aci 🙂

      • Elena 15/03/2013 at 23:20 #

        Sunt chiar trista zilele astea: Verisoara mea din Bucuresti a trecut la cele vesnice acum doua zile… Oare ce se va intampla cu imbratisarea la care tanjeam si speram sa se intample cat de curand?!

    • Adi 14/03/2013 at 00:13 #

      Elena, stai fara grija, in iad nu exista schengen, garantat te vei intalni cu cei dragi.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.