Cât e discreția la români

Cam cât lasă și o blondă distanța de 20 de cm față de bordură ;) Numai că e la coadă la Poștă.

E ra și o linie pe podea, dincolo de care era indicat să nu treci înainte să-ți vină rândul la ghișeu. Dar când stai o oră la coadă la poștă probabil că nu mai vezi decât scăfârlia funcționarei, pe care simți nevoia s-o rupi cu dinții scrâșnind. Cam așa a făcut azi o duamnă, care stătea la o coadă alăturată, iar când mi-a venit și mie rândul la a mea ea s-a lipit lasciv de tejghea chiar lângă mine, și i-a aruncat în față funcționarei o factură și o hârtie de 100 de lei, fără să-i spună ceva.

Mi-a aruncat apoi mie privirea aia de copil care se ține cu mâinile de lada frigorifică cu înghețată, își lasă mucii, balele și amprentele pe ea și tânjește cu ochii la vânzătoare să-i dea să lingă o vafă:

– Dumneavoastră sunteți înainte… , mă asigură ea.

– … da… zic eu, care abia apucasem, înaintea asaltului ei, să dau buletinul și avizul poștal, iar poștărița îmi căuta recomandata.

– De o oră stau, doamnă, la coadă, nu se poate așa ceva! se scandalizează vocal duamna.

Între timp poștărița găsește plicul, îl pune pe tejghea și mă îndeamnă să semnez de primire. Între mine și pix stătea factura și suta de lei a duamnei. Plus duamna… 🙂

– Ce e asta? întreabă ea poștărița, crezând că i se adresează. Eram deja o mare familie, puteam s-o întreb și cui să donez cei doi la sută din fișa fiscală pe care tocmai o primisem. Poștărița arată spre mine, că trebuie să semnez.

– Ah, e al dumneavoastră! constată ea, fără să se miște un centimetru mai încolo. Am semnat sub nasul ei.

– Dacă păstrați limita de discreție scrisă acolo… – îi arăt afișul lipit pe tejghea… Nu are reacție.

În spatele meu un domn se hlizește la afiș, la mine, la duamna… Era deja cu un pas trecut de linia care marca limita de discreție și suficient de aproape de mine ca să citească afișul cu limita de discreție 1 metru. Cred că metrul ăla e evaluat așa cum măsoară blondele din ochi cei 20 de cm 😉 Față de bordură, desigur.

 

Etichete: , , , ,

10 comentarii la “Cât e discreția la români” Subscribe

  1. ileana 02/04/2013 at 19:48 #

    Ii dadeam un branci duamnei …

  2. Gogu 02/04/2013 at 20:50 #

    De ce si-or plati oamenii facturile la posta, asta n-o s-o-nteleg pe veci. Pentru majoritatea se poate plati pe internet, sau daca nu, exista bancomate unde poti plati, sau in cel mai rau caz te poti duce pe la vreo banca. La cat de tare bate vantul prin banci, daca le deschizi usa, cred c-au apucat pe D-zeu de picior.
    Eu mi-am platit impozitele la sectorul 2 la posta de la romana, de v-a-v de biblioteca Sadoveanu. Experienta HORROR. Intr-o incapere de vreo 25-30mp impartita cam 30% pentru public si 70% pentru „duamnele” functionare se calcau in picioare vreo 20+ de oameni la 4 cozi. Atmosfera era apasatoare, sa-i zicem inchisa, mai inchisa decat tezaurul Romaniei prin beciurile Kremlinului si granita nord-sud koreana la un loc. Plantelor care asigurau penumbra dezvoltarii microbilor le pria se pare umiditatea excesiva, singura care mai curata geamurile slinoase prin care inca se mai desluseau siluetele libere care zburdau pe-afara in gerul de -2, -3 grade.
    Inauntru, haosul era suprem, unii vroiau sa-si ia pensia, altii sa ridice colete, altii sa plateasca facturi. Toti incercam sa ne rascumparam pacatele prin penitenta pe care o faceam ramanand in atmosfera viciata. Dar toate problemele noastre se loveau de haos, care ca un zid de ceata inghitea toate problemele dar nu oferea nici o rezolvare. Baba cu pensia, a ramas fara pensie dupa ce-a fost cautata prin catastife vreo juma de ora. Tanarul cu coletul a fost cat pe-aci sa atinga gratia divina cand Ele si-au dat seama ca coletul de la un anume John Doe fusese de fapt la Ele cu expeditor Ambasada Marii Britanii. Aripile de ceara i-au fost topite insa cand a aflat ca coletul nu mai este si probabil a fost returnat expeditorului.
    Cetateanul care dorea sa-si plateasca factura a fost secerat scurt: Nu merge sistemul. Nu puteti plati cu cardul! Reveniti.
    La mine s-a blocat imprimanta (da, mai exista si inca se folosesc imprimantele cu ace!) care tiparea chitantele pentru plata impozitului. In zadar am cerut s-o mai tipareasca odata, sistemul era intransigent: o plata, doua chitante. Una merge la taxe si impozite si alta ramane la mine. Am fost consolat de catre Ele ca sistemul mi-a preluat plata. Sper totusi ca la anul n-o sa apar cu restante. „Sistemului” sa ne rugam!

    • Alina 02/04/2013 at 22:48 #

      O sa fie si mai rau la posta, pentru ca se inchid oficiile rurale si unele urbane.

    • Ronnie 04/04/2013 at 11:04 #

      BCR a inceput sa ceara bani pt plata facturilor la ghiseu si pe viitor ma gandesc ca or sa inceapa si celelalte banci, posta inca nu percepe comision

      nu toata lumea foloseste internet banking sau plata cu cardul

      mie imi place pe acolo: simti pulsul romanilor la greu, si cu bune dar mai ales cu rele 😀

  3. Maria 04/04/2013 at 07:25 #

    Comunismul este inca in noi ! dar va trece 🙂 !

  4. Fleur 04/04/2013 at 13:35 #

    E cenzură pe blogu’ ăsta? Că altfel nu-mi explic de ce nu-mi apare comentariul… 🙂

    • Dollo 04/04/2013 at 13:38 #

      Eu vad ca ti-a aparut

      • Fleur 04/04/2013 at 14:15 #

        Era vorba de un comentariu de acum două zile…

        • Dollo 04/04/2013 at 15:25 #

          Nu a apărut nimic la validat, posibil să fi intrat în spam și să nu-l fi văzut și s-a șters din greșeală, deși le verific și pe alea când nu sunt cu sutele. Îmi cer scuze dacă a fost așa. Nu a fost cu intenție. Poți să-l rescrii?

          • Fleur 04/04/2013 at 16:05 #

            Mai mult ca sigur așa a fost. Da’ nu-i nicio supărare, parol!
            Nu, nu-l rescriu, nu era așa de important…

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.