Facerea de bine și pomana la români

Cum poți să dai de pomană mobilierul vechi (dar bun) dintr-o sufragerie, în țara în care toată lumea se plânge că n-are bani și o duce rău.

M -am chinuit aproape o săptămână să dau mobila de sufragerie a mamei de pomană. E drept că nu era de la Ikea, dar era din lemn, făcută acum 40 de ani și încă într-o stare suficient de bună ca să mai crească o generație. Nu ceream nimic pe ea. Doritorul trebuia doar să vină cu o mașină, să o încarce și să zică bogdaproste. În final am sunat la o firmă care cumpără mobilier vechi ca să-l recondiționeze și să-l revândă. Au venit rapid și în câteva ore mi-au golit sufrageria.

Pe Facebook, pe blog, pe freecycle, i-am tot popularizat mamei biblioteca, vitrina, canapeaua, scaunele, covorul, bibelourile. Au fost doritori, încă de la primele anunțuri. Ba unul care voia covorul m-a sunat la 7 dimineața ca să se asigure că e primul și nu i-o ia nimeni înainte. I-am zis adjudecat, așa cum am făcut, de bună credință, cu fiecare dintre cei care și-au anunțat dorința de a avea un obiect sau altul. Așa că la numai o zi după primele anunțuri am început deja să le scriu celor care mai voiau obiectele respective că îmi pare rău, dar sunt deja antamate.

Maare greșeală! De unde să știu că doamna care voia canapeaua și vitrina – că a făcut casă dar nu mai are bani și de mobilă –  o să-mi zică după aproape o zi de așteptare că nu are mașină ca să vină să le ia, iar domnul care adjudecase scaunele și biblioteca m-a ținut în șah până a doua zi ca să-mi spună că, la fel, nu găsește mașină. Mama îi pregătise tipei căreia îi dădea canapeaua și vitrina și o lenjerie nouă plus o cuvertură și un preș, ca să fie pomana completă și avea de gând să le tămâie și să-i zică că sunt pentru sufletul ei când n-o mai fi, că știe ea că eu, hapsână, nu-i mai dau nimic de pomană 😀 În fine, matinalul cu covorul mi-a zis abia azi, când era ziua de ridicat, că a vorbit cu soția și ea nu-l vrea că nu se potrivește cu specificul camerei pentru care el îl ceruse.

Între timp refuzasem celelalte oferte, așa că a doua zi m-am apucat să le scriu celor refuzați, să le spun că uite, am fost fraieră și i-am crezut pe alții, nu vreți voi să fiți mai paroliști? Nț!, a venit răspunsul unuia care zisese inițial că vine el să le ia pe toate. După aia a zis că dacă nu mai există și bibelourile la pachet – că alea se dăduseră totuși – nu mai vrea restul. Care „rest” era de fapt toată mobila. Adică eu aș fi zis că restul erau bibelourile și nu vițăversa.

O amică îmi zice că de ce nu sun la Crucea Roșie, că ei știu de oameni din ăștia sinistrați, cărora le-au luat apele casele, și au nevoie de orice, bla, bla. Am sunat. O doamnă îmi zice aproape indignată că „dar noi nu ne ocupăm cu așa ceva!”. I-am zis că totuși, mobila e bună, n-aș vrea s-o arunc, poate o familie nevoiașă ar zice mersi… Da, doamna mă înțelege că vreau să fac o faptă bună, dar nu mă poate ajuta. „Nu avem în prezent niciun proiect pentru așa ceva!”.

În fine, a treia zi m-am apucat, resemnată, să sun la firme de ridicat mobilier vechi și aruncat la gunoi. Cinstit, mă cam ofticam că trebuie să le arunc, pentru că încă mai pot fi folosite. Costa 150 de lei ca să vină cineva să le ia. Atât mi-au cerut două firme la care am sunat. Mă gândesc la femeia aia care se lamenta că și-a făcut casă dar nu mai are bani de mobilă. Chiar așa, să nu-și fi permis nici măcar 150 de lei ca să ia mobilă pentru o cameră?

Ieri mi-a venit, totuși, ideea salvatoare să sun la niște firme care recondiționează mobilă veche. Prima sunată a fost și promptă. Au venit cinci băieți, au încărcat tot într-o dubă și au zis și mulțumesc. Azi zugravii s-au apucat deja să văruiască. Acum urmează să fac rost de un parchetar care să recondiționeze parchetul și să cumpărăm altă canapea pentru mama. În caz că vă trebuie un covor stil persan … încă mai e făcut sul, în așteptarea unui stăpân. Îl dau contra cost, uite așa de-a naibii! Că văd că pomana în România e ca … facerea de bine:P

Etichete: , , , ,

49 comentarii la “Facerea de bine și pomana la români” Subscribe

  1. corina 24/03/2019 at 07:15 #

    Pentru angela: daca vrei sa donezi aceasta mobila, sunt interesata.

    • angela 24/03/2019 at 09:57 #

      Am o vitrina, o biblioteca mica, 1 divan 1 televizor, o comoda. Mobila este in sectorul 2, zona Doamna Ghica si se poate ridica dupa 1 aprilie.

  2. corina 24/03/2019 at 10:35 #

    angela, te voi contacta pe facebook zilele astea. multumesc!

  3. Anișoara 30/10/2019 at 17:12 #

    dacă nu e prea târziu ași vrea si eu nr. tel. al firmei respective…
    te roog

    • Dollo 02/11/2019 at 11:43 #

      E prea târziu

  4. luminita 29/02/2020 at 22:38 #

    Aveti dreptate,si eu ma chinui sa donez cuiva dulap lemn’s cu 3usi si oglinda si unul cu 2 usi, perfecta stare,dezasamblate.
    Doritorilor le pottrimite poze cu ele asamblate in casa inainte de zugravire.

  5. Nicolae Roxana 11/06/2020 at 16:16 #

    As dori si eu nr de telefon de la o astfel de firma !!!Incerc sa scap tot de 2 corpuri maricele de mobila !Tot ale mamei.Va rooog !!!

    • Dollo 11/06/2020 at 19:12 #

      Din păcate nici eu nu-l mai am, a trecut mult timp. Dar i-am găsit pe net, sigur trebuie să mai fie și alții sau tot ei. Trebuie date mai multe telefoane…

  6. Simon Elena 10/08/2021 at 08:49 #

    Am de dat fără nici un ban mobila de sufragerie, dormitor complet, mobila bucatorie, mașina de spălat, aragaz,toate in stare ff buna.Caut urgent doritor.

  7. Gheorghe Laurentia 02/11/2021 at 07:42 #

    Ofer pt. reconditionare si utilizare, mobila de sufragerie , vitrina, servanta , masa televizor, masa de 6 persoane cu scaune. 2 fotolii si un dormitor. Toate sunt in stare buna , nu trebuie decat reinprospatata. Totul la un pret accesibil, negociabil. Ma mut intr-un spatiu mai mic ..

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Când gardul te dă de gol că ești nababul satului (III)

gardul

Proba șanțului și a zidului drept la sate; Viață de turnător de beton la mână; Azi ești tânăr și mâine îți cumperi gard jaluzea

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.