Facerea de bine și pomana la români

Cum poți să dai de pomană mobilierul vechi (dar bun) dintr-o sufragerie, în țara în care toată lumea se plânge că n-are bani și o duce rău.

M -am chinuit aproape o săptămână să dau mobila de sufragerie a mamei de pomană. E drept că nu era de la Ikea, dar era din lemn, făcută acum 40 de ani și încă într-o stare suficient de bună ca să mai crească o generație. Nu ceream nimic pe ea. Doritorul trebuia doar să vină cu o mașină, să o încarce și să zică bogdaproste. În final am sunat la o firmă care cumpără mobilier vechi ca să-l recondiționeze și să-l revândă. Au venit rapid și în câteva ore mi-au golit sufrageria.

Pe Facebook, pe blog, pe freecycle, i-am tot popularizat mamei biblioteca, vitrina, canapeaua, scaunele, covorul, bibelourile. Au fost doritori, încă de la primele anunțuri. Ba unul care voia covorul m-a sunat la 7 dimineața ca să se asigure că e primul și nu i-o ia nimeni înainte. I-am zis adjudecat, așa cum am făcut, de bună credință, cu fiecare dintre cei care și-au anunțat dorința de a avea un obiect sau altul. Așa că la numai o zi după primele anunțuri am început deja să le scriu celor care mai voiau obiectele respective că îmi pare rău, dar sunt deja antamate.

Maare greșeală! De unde să știu că doamna care voia canapeaua și vitrina – că a făcut casă dar nu mai are bani și de mobilă –  o să-mi zică după aproape o zi de așteptare că nu are mașină ca să vină să le ia, iar domnul care adjudecase scaunele și biblioteca m-a ținut în șah până a doua zi ca să-mi spună că, la fel, nu găsește mașină. Mama îi pregătise tipei căreia îi dădea canapeaua și vitrina și o lenjerie nouă plus o cuvertură și un preș, ca să fie pomana completă și avea de gând să le tămâie și să-i zică că sunt pentru sufletul ei când n-o mai fi, că știe ea că eu, hapsână, nu-i mai dau nimic de pomană 😀 În fine, matinalul cu covorul mi-a zis abia azi, când era ziua de ridicat, că a vorbit cu soția și ea nu-l vrea că nu se potrivește cu specificul camerei pentru care el îl ceruse.

Între timp refuzasem celelalte oferte, așa că a doua zi m-am apucat să le scriu celor refuzați, să le spun că uite, am fost fraieră și i-am crezut pe alții, nu vreți voi să fiți mai paroliști? Nț!, a venit răspunsul unuia care zisese inițial că vine el să le ia pe toate. După aia a zis că dacă nu mai există și bibelourile la pachet – că alea se dăduseră totuși – nu mai vrea restul. Care „rest” era de fapt toată mobila. Adică eu aș fi zis că restul erau bibelourile și nu vițăversa.

O amică îmi zice că de ce nu sun la Crucea Roșie, că ei știu de oameni din ăștia sinistrați, cărora le-au luat apele casele, și au nevoie de orice, bla, bla. Am sunat. O doamnă îmi zice aproape indignată că „dar noi nu ne ocupăm cu așa ceva!”. I-am zis că totuși, mobila e bună, n-aș vrea s-o arunc, poate o familie nevoiașă ar zice mersi… Da, doamna mă înțelege că vreau să fac o faptă bună, dar nu mă poate ajuta. „Nu avem în prezent niciun proiect pentru așa ceva!”.

În fine, a treia zi m-am apucat, resemnată, să sun la firme de ridicat mobilier vechi și aruncat la gunoi. Cinstit, mă cam ofticam că trebuie să le arunc, pentru că încă mai pot fi folosite. Costa 150 de lei ca să vină cineva să le ia. Atât mi-au cerut două firme la care am sunat. Mă gândesc la femeia aia care se lamenta că și-a făcut casă dar nu mai are bani de mobilă. Chiar așa, să nu-și fi permis nici măcar 150 de lei ca să ia mobilă pentru o cameră?

Ieri mi-a venit, totuși, ideea salvatoare să sun la niște firme care recondiționează mobilă veche. Prima sunată a fost și promptă. Au venit cinci băieți, au încărcat tot într-o dubă și au zis și mulțumesc. Azi zugravii s-au apucat deja să văruiască. Acum urmează să fac rost de un parchetar care să recondiționeze parchetul și să cumpărăm altă canapea pentru mama. În caz că vă trebuie un covor stil persan … încă mai e făcut sul, în așteptarea unui stăpân. Îl dau contra cost, uite așa de-a naibii! Că văd că pomana în România e ca … facerea de bine:P

Etichete: , , , ,

38 comentarii la “Facerea de bine și pomana la români” Subscribe

  1. sheitan 14/04/2013 at 23:22 #

    daca intereseaza pe cineva la modul serios, casa e batraneasca, din piatra, cu veceu in curte, apa curenta si electricitate. si aproape un hectar de gradina, cum am mai zis.
    pe langa satul (orasul?) Negru Voda.

    • Dollo 15/04/2013 at 08:22 #

      ca să vezi, exact în zona care-mi place la nebunie și pe care o traversez în fiecare vară în drum spre mare. nu o vinzi? 🙂

    • serban 26/12/2013 at 22:44 #

      Banuiesc ca nu mai e de actualitate,nu?Ca nu pot fi eu asa de norocoasa!Daca auziti pe cineva care vrea sa dea o casa indiferent de stare unui cuplu de 50 de ani va rog za nu ezitati sa ne contactati.Indiferent unde in tara.E greu sa locuiesti in zilele de azi cu proprii copii:((

  2. sheitan 15/04/2013 at 10:38 #

    @dollo,
    in legatura cu vanzarea, stau in dubii. aia ar fi fost casa mea de iesit la pensie. problema e ca pana la pensie mai am vreo 25 de ani de munca, si nu cred ca mai sta casa in picioare atata daca e nelocuita.

    oricum, in momentul de fata nu mai scot banii cu care am cumparat-o, si nici s-o vand cu 10.000E nu prea am chef.

    ti-o ofer spre folosinta gratis, daca vrei 🙂

    scrie-mi la lucrac2000 pe yahoo.com, daca vrei sa mai discutam detalii.

  3. Cristi Mosora 20/08/2013 at 14:33 #

    Cu mobilierul e mai dificil, ca este greu de manevrat, greu de transportat, greu de depozitat. Deci sunt sanse mai mici sa se suprapuna momentul in care tu vrei sa scapi de el cu momentul in care cineva are nevoie de exact acel mobilier, are prieteni cu timp liber care sa fie dispusi sa ajute la carat, si o masina pregatita pt transport. Pe langa faptul ca mai intai trebuie sa te asiguri ca cei care doresc au auzit ca tu vrei sa oferi. E vorba de „oportunity cost”, nu de fudulie, nici de lene. Este valabil si pentru patania lui Sheitan: cand te muti departe de locul de munca, de scoala copiilor, de familie si de cercul social, pretul platit poate fi mult mai ridicat decat economia de bani pe care o faci prin faptul ca nu platesti chirie. Un om aflat intr-o astfel de situatie isi face mai multe calcule decat ne inchipuim noi, de la distanta (stiu ce vorbesc pt ca am fost si eu in situatia asta :P).

    Daca vei mai vrea sa daruiesti lucruri de care nu mai ai nevoie poti sa incerci si site-ul LucruriGratis.ro
    Spre deosebire de Freecycle, exista un sistem de feedback pentru tranzactii si reputatie pentru membrii comunitatii. Sunt sanse mai mici sa te pacalesti, si sanse mai mari sa gasesti doritori (comunitate de peste 10k utilizatori, din toata tara). Nu stai la discutii decat cu persoana pe care o alegi tu sa vina sa iti preia produsul.

    • Dollo 20/08/2013 at 15:01 #

      Înțeleg că trebuie să-ți promovezi proiectul la care lucrezi, dar în același timp și un termen de o săptămână-două mi se pare mai mult decât suficient pentru cineva care vrea să scape de respectivele lucruri. Rămân la părerea că atunci când ai nevoie de ceva gratis trebuie să faci și tu niște compromisuri. Cum ar fi acela de a te da peste cap să te duci să-l iei 😉

      • Cristi Mosora 20/08/2013 at 15:22 #

        Uff… Inteleg ca nu ai putut sa procesezi corect comentariul meu din cauza ca ai fost influentata de gandul ca „asta vrea doar sa isi faca reclama, vine cu vrajeli de marketing”.

        • Dollo 20/08/2013 at 17:31 #

          defect profesional

          • Nelly 10/07/2015 at 13:58 #

            Buna, am o mare rugamite. As dori nr. de telefon al firmei cu mobila. Si eu ma confrunt cu aceeasi chestie: vreau sa dau mobila parintilor mei. Multumesc.

          • Dollo 10/07/2015 at 14:02 #

            Am răspuns mai sus că nu-l mai am, am luat la rând mai multe firme găsite pe Internet.

        • Cristi Mosora 20/08/2013 at 18:49 #

          Atunci te rog sa stergi comentariul meu. Atitudinea asta ma face sa regret cele cateva minute pe care mi le-am dedicat citindu-ti articolul si lasandu-ti un comentariu prin care iti ofeream o mana de ajutor.

          Nu mi-am dorit decat sa iti ofer un raspuns avizat referitor la fenomenul pe care te plangeai ca nu il intelegi, si sa iti spun ca prin proiectul MEU (adica pe banii mei, pe munca mea si pe timpul meu) ai putea sa ITI rezolvi mult mai usor problemele de genul asta.

          PS. Apropo, nu e ironic cum ai reactionat exact ca cei pe care ii blamezi in articol? Ca sa te citez: „văd că pomana în România e ca … facerea de bine :P”

          • Dollo 20/08/2013 at 20:03 #

            Hai să nu dramatizăm, totuși. Tu pretinzi că deții adevărul absolut și mă acuzi – pe timpul și site-ul meu, apropos – că nu pricep ce vrei tu să zici. Eu zic că fiecare le știe pe ale lui, și asta ți-am și răspuns. Poate că tu ai niște experiențe cu site-ul tău, eu am povestit experiența mea. Nu trebuie să avem păreri identice, iar faptul că există comentarii e fix ilustrarea acestei diversități. Dacă nu ești pregătit ca alții să aibă păreri diferite de ale tale, abține-te de la comentarii. Despăgubiri pentru timpul pierdut p-aci nu ofer.

          • Cristi Mosora 20/08/2013 at 20:56 #

            🙂 Initial am crezut ca e vorba de ostilitate/prejudecati, insa se pare ca pur si simplu vorbim despre lucruri complet diferite.
            Sa stii ca nu te-am acuzat ca nu ai inteles ce zic (problema ta), sau ca ai alte pareri (felicitari). Te-am acuzat ca m-ai atacat (problema mea) din cauza „defectului profesional”, si de lipsa de recunostinta pentru efortul meu de a te ajuta. Nu am nevoie de despagubiri, am vrut doar sa iti atrag atentia ca ai fost nepoliticoasa cu un om care iti intinsese o mana de ajutor.
            PS. e blogul tau, unde tu esti seful, asa ca o sa iti las ultimul cuvant si nu o sa mai raspund la urmatoarele comentarii. Nu vreau sa simti ca iti ridic mingea la fileu si sa lungim discutia la nesfarsit. Numai bine 🙂

  4. Smaranda 02/05/2014 at 09:06 #

    Am di eu aceeasi problema! Imi dai, te rog, Nr firmei care te a ajutat? Multumesc mult!!

    • Dollo 02/05/2014 at 09:15 #

      Smaranda, nu mai știu exact ce firmă a fost, dar am găsit-o pe net. Am luat la rând câteva firme de recondiționat mobilier, i-am sunat și i-am întrebat dacă sunt interesați. Unul a fost și s-a rezolvat. Succes!

  5. corina 27/12/2014 at 14:20 #

    Hello!
    Am şi eu o întrebare, ca să ştiu dacă să te judec aspru sau nu: când vorbeşti despre o săptămână, o zi etc., te referi că atât timp ţi-a luat să găseşti persoane serioase cu care să stabileşti un moment clar definit în care să ridice mobila (în funcţie de disponibilitatea unor persoane şi a unei maşini adecvate) sau că atât timp ai fi vrut să dureze toate etapele, astfel încât mobila, cu care ai crescut zeci de ani şi ai putut s-o suporţi să-ţi fie ridicată în regim de urgenţă (what for?!) ?
    Sărbători binecuvântate îţi doresc!

    • Dollo 29/12/2014 at 17:19 #

      Corina, judecă și tu după ce citești și înțelegi textul. E plină lumea de comentatori de profesie și la judecat toți ne pricepem 😉

  6. o femeie 01/06/2015 at 10:41 #

    Eu sunt in Bruxelles si pe facebook sunt cateva grupuri de vanzare/cumparare lucruri mana 2a, destul de ieftine; am mai gasit si unul de freecycle. Sunt zeci de mii de persoane acolo, si chiar active, cand am scris ca dau ceva gratis (e drept,chestii mici ce nu le mai foloseam de 1 an) in 1-2 ore au si plecat.
    Sunt inclusiv anunturi de persoane ce se ofera, dupa munca, sa stransporte cu dubite/masini/sau sa ajute la transport pt sume modice. Nu stiu daca e vorba de saracie sau de oportunitate; si nu vin doar studenti sau oameni ce arata f. saraci ci si multi membri de familie; asa imi dau seama ca Bucurestiul are un nivel destul de inalt de viata.

  7. Gelu Prichindelu 15/08/2015 at 14:37 #

    Am deplasare congenitala intre 2 vertebre L5 si S1 si am vrut sa scap de doua canapele putin folosite, de mobila de pal furniruit (dar cu furnir gros de frasin de 2mm care nu s-a ondulat si nu s-a uzat – furnirul de frasin e mult mai spectaculos decat cel de stejar). La parterul blocului sunt mai multe case de tigani amarati care mai cersesc cand bani, cand mancare, cand cate un lemn pentru foc. Si-atunci mi-a venit ideea sa le zic sa le ia pentru foc. Doar ca nu s-au aratat interesati de loc, ba chiar m-au privit cam de sus. Asa ca am pus mana pe o surubelnita mare, un ciocan de zidar cu care sa fac parghie si sa le desfac in bucati pentru a le cara singur pana jos. Doar ca mobila facuta la Pitesti pe vremea lui Ceausescu avea niste suruburi tip imbus destul de bine prinse si mi-a luat o zi intreaga s-o desfac. In cadere un placaj mi-a zgariat peretele de sus pana jos, inclusiv parchetul din lemn. La canapea n-am mai stiut si am incercat s-o rup in bucati cu ciodanul de zidar, doar ca avand probleme cu spatele cand am facut parghie am ramas blocat, simtind ca s-a rupt ceva la coloana. In sfarsit, am luat ketonal, nu m-am mai dus la servici 2 zile si cand am simtit ca nu ma mai doare spatele am inceput sa le car usor usor, undeva unde stiam ca vine masina de gunoi si mai ridica deseuri casnice de volum mai mare (gen o rama de geam, un fotoliu, etc). Numai ca pe masura ce eu duceam bucatile jos, vedeam ca la urmatorul drum nu mai erau acolo. Dupa ultimul drum din vreo 30 cred, transpirat, obosit mort si cu dureri de spate, mi-am luat ragaz sa vad unde dispar bucatile de mobila. Si ce sa vezi? Tiganii care au refuzat mai intai sa o ia, veneau unul cate unul si le carau la ei in curte… pentru foc. Deci totul a fost premeditat: s-au aratat dezinteresati doar pentru a ma face pe mine sa le desfac in bucati, sa le car jos langa curtea lor, si apoi ei sa le duca doar 5-6m.
    Dupa acel eveniment am avut tot mai des crize de lumbago si sunt susceptibil de operatie pentru hernie de disc.
    Ei sunt mult mai tineri ca mine (si aparent fara probleme cu spatele) si daca ar fi ridicat ei mobila eu n-as fi acum in aceasta situatie foarte grava. Mai tarziu a trebuit sa schimb un dulap si mi-am invatat lectia, cand mi s-a montat dulapul nou am oferit 1 milion montatorilor sa mi-l duca jos, dupa care evident ca in 5 minute a disparut in curtea tiganilor. Asa ca nu e vorba de pomana in general e vorba de carat. Nimeni nu vrea sa care nici sa munceasca pe gratis, ia incercati dvs. sa dati de pomana ceva mic, usor si de valoare: aparate foto bune, o tableta buna, o bijuterie, sa vedeti ce repede se gasesc doritori si ce repede vin la usa.

  8. Gelu Prichindelu 15/08/2015 at 14:59 #

    La inceput imi venea sa le arunc tiganilor care nu m-au ajutat sa nu-mi rup coloana, un cocktail Molotov in curte sa arda ca sobolanii. Dar mai apoi am reflectat mai bine si am realizat ca eu am fost prost, iar tiganii au fost cu 100 de puncte de IQ mai destepti. De ce sa-si rupa ei spatele cand puteam sa mi-l rup eu? Iar daca as fi fost eu in locul lor si ar fi venit cineva la mine cu „oferta de nerefuzat”, as fi acceptat oare? Repet, era vorba de lemne pentru foc, nu am avut niciodata aroganta sa cred ca cineva ar dori mobila mea. Desi putin folosita, doar tu ca detinator stii asta, pentru un strain e un jeg imputit in care te-ai partzait in fiecare zi si noapte, te-ai urcat transpirat si nespalat si te-ai frecat cu bubele si bolile tale de piele de stofa ca sa te scarpini cand te manca pielea de la puisori (inceput de raie care nu se mai manifesta dupa ce te speli).
    La fel e si la covoare, ca poti merge descult prin casa, nu-i asa, nu mai zic de ce poti varsa pe covor ca n-ai avut tampon sau prezervativ? Ma rog, sa zicem ca poti spala covorul, dar asta-nseamna alti bani alta distractie.

  9. Miki 18/03/2017 at 05:06 #

    Imi pare tare rau ca nu am vazut articolul mai devreme. De o saptamana, m-am hotarat alaturi de sotul meu, sa dau o noua sansa mobilierului vechi. Asadar, noi cautam mobila veche pe care sa o reconditionam. Ma bucur ca ai reusit sa-ti eliberezi apartamentul. Stiu ce spui despre pomana la romani. Am fost pusa in situatia acesta cu apartamentul prietenei mele. Doar ca la mine a fost si mai dragut, pentru ca am scos si ceva banuti din buzunar?. Singura noastra pretentie, a fost ca pe langa mobilier, sa ia si o masina de spalat care nu mai functiona. Da ce crezi? Nu mai aveau loc in masina, uramand sa vina sa o ia a doua zi. E drept ca nu au specificat anul! Asadar, dupa doua zile de abureala ca vin, ca ca nu se fac de ras, etc., m-am vazut nevoita sa platesc transport ca sa duc masina de spalat la gunoi. Aia e!
    Ma bucur ca tu ai rezolvat! A si despre parchetar? Daca nu ai gasit, iyi recomand cu incredere unul dintre cei mai buni parchetari din Bucuresti. E un om cu peste 20 de ani experienta, nu bea, nu fumeaza si mai face si o curatenie luna dupa de termina lucrarea. Si are preturi decente! Scrie-mi daca mai ai nevoie. Zi frumoasa sa ai!

    • Miki 18/03/2017 at 05:10 #

      A si cel mai important! Face o treaba extraordinar de buna!

      • Tatiana 27/05/2018 at 16:49 #

        Buna Miki, imi poti spune cum il pot gasi pe parchetarul despre care vorbeai mai sus? 🙂

    • Elisabeta Badea 08/09/2017 at 15:37 #

      Am eu pe cineva in aceeasi situatie, are mobila veche, de buna calitate, daca sunteti interesata pentru restaurare

    • Ion 21/07/2018 at 15:48 #

      Pentru Miki, dacă încă mai vreți sa dați o șansă mobilierului vechi, am pe cineva care are mobila veche în zona razoare.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

curte

Halden este cea mai nouă închisoare din Norvegia, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de viață ca în libertate

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.