In love și în bani

Mașina mi-am luat-o după formă și culoare, și după aproape cinci ani o iubesc ca în prima zi. Acum ajutați-mă voi să îmi iau și un eReader după caracteristici. Aștept sugestii de la cine are și îl folosește, nu din auzite.

A veam programare azi la service ca să schimb plăcuțele de frână. Nu le-am schimbat niciodată în aproape cinci ani de când am mașina, și 45.000 de km, așa că scârțâitul de după iarna asta de la semafor mi-a zis că gata, și-au trăit traiul plăcuțele astea. Mi-a zis o prietenă că ea le-a schimbat de două ori în șapte ani, deci toate datele problemei spuneau că va trebui să fac azi această cheltuială de 400 de lei, mai ales că de Paște plecăm în Grecia, cum v-am spus, deci drumul lung cere frâne bune.

Ei, știți senzația aia când v-ați obișnuit deja cu gândul că veți cheltui niște bani, și vă spune tipul de la service că nu e nevoie, plăcuțele sunt încă bune – „le-ați mai schimbat undeva în altă parte? că la noi în sistem zice că nu le-ați schimbat niciodată” –  e ca și când îți zice că pari mai tânără cu zece ani. Plus că ai impresia că ai găsit pe stradă banii ăia pe care aveai de gând să-i cheltui 🙂

Așadar, pe drum spre casă am cântat:

Și chiar sunt in love with my car, pentru că mi-am dat seama că am nimerit o mașină bună, care nu mi-a făcut probleme cum am auzit că s-au plâns alții de modele diferite ale aceleiași mărci. Micra mea s-a comportat exemplar, nu i-am schimbat decât uleiul, filtrele și ștergătoarele. Plus bateria astă toamnă. În rest continuă să fie mașina visurilor mele și merită să fie lăudată și iubită. S-o plimbe mama pe ea de dodoloață roșioară! 🙂

Și pentru că azi am senzația că am câștigat 400 de lei – pe care nu i-am mai cheltuit pe plăcuțe – vă cer un sfat pentru că deja știu ce voi face cu ei. Mai pun ceva și cumpăr un eReader. Dar pentru că deja de câteva zile oscilez între părerile cunoscuților despre ce marcă să aleg, și sunt incapabilă să mă decid chiar dacă am văzut nenumărate comparații pe Internet, vă întreb și pe voi: Kindle, Nook, Kobo? Vreau să-mi spuneți de care și de ce?, ca la o femeie care și-a ales mașina după formă și culoare, și iată, după aproape cinci ani e încă îndrăgostită de ea 🙂

Deci nu vreau link-uri cu pledoarii pro/contra că am vizionat destule, vreau concret care marcă, ce model, și pe ce considerente considerați voi că e mai bun.

Etichete: , , , , , ,

52 comentarii la “In love și în bani” Subscribe

  1. Andreea 08/04/2013 at 20:55 #

    Eu am SONY reader.
    L-am ales pentru ca citeste si documente PDF si Word, se misca frumos (nu arata ecranul ca si cum ar fi stricat asa cum se intampla cu alea Kobo), poti sa creezi documente, poti sa scrii notite cu pixul si arata foaarte dragut.
    Il gasesti Gri, Negru si Roz 🙂

  2. Zgriptorul 09/04/2013 at 15:20 #

    Si eu pledez tot pentru Sony; e unul din cele mai versatile reader-e de pe piata in acest moment.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit