Ziua cărții concurează noaptea din Centrul istoric

Uite, dragă, ți-am luat un trandafir, și a venit înfășurat într-o pagină din Castelul lui Kafka. N-am avut bani de mai multe camere :)

toshiba-carte2Știu că sună a banc, și totuși se va întâmpla în seara asta, de la 20.30, pe bune, în București. Editura Litera va pava Lipscanii cu cărți, și-i va invita pe hipsterii din Centrul istoric să ia acasă câte o carte. Sunt curioasă și eu ce succes va avea acțiunea asta, derulată cu ocazia Zilei cărții – sărbătorită în lume sub patronajul UNESCO. Cică sărbătoarea a fost inventată de spanioli, care obișnuiau să marcheze ziua Sfântului Gheorghe și moartea lui Cervantes, oferind în dar un trandafir celor care cumpărau cărți. Acum s-a ajuns să se ofere cărți în dar, eventual dacă iei un trandafir de la țigăncile care se învârt printre terasele din Centrul istoric. Uite, dragă, ți-am luat un trandafir, și a venit înfășurat într-o pagină din Castelul lui Kafka. N-am avut bani de mai multe camere 🙂

Știu că sunt rea și exagerez, dar eu în locul celor de la Litera aș nuanța un pic evenimentul. Le-aș cere ălora care vor să ia cărți acasă să povestească mai întâi ce carte au citit ultima oară și de ce. Sau pe ce carte au deschis ochii prima dată 😉 Că dacă tot sunt gratis e posibil să se epuizeze repede „pavajul” de pe Lipscani, dar nimic nu garantează că ăia care le iau acasă le vor și citi. Există atâtea alte motive pentru a lua o carte: să-i faci zestre lu ăla micu, să dea bine în bibliotecă atunci când ai musafiri, să ai pe ce pune o cană pe noptieră, ca să nu murdărești mobila…

Oricum, azi sunt mai multe librării sau edituri care oferă reduceri sau chiar cărți gratis cumpărătorilor.

În fine, trecând la lucruri mai serioase, după cum știu unii dintre voi, am de gând să-mi ofer și eu biblioteca adunată într-o viață de avar de cărți, care am fost. Pentru că data trecută, când am dat biblioteca de la mama, m-am chinuit ceva să găsesc doritori, de data asta aleg altă variantă. O să invit cunoscuții să-și aleagă ce le face cu ochiul din rafturile mele.

Vă anunț, deci, pe această cale că viitoarea întâlnire a clubului cărții o avem pe 1 iunie, când vom discuta următoarea carte votată – Fiica norocului de Isabel Allende. Vom ține clubul la mine acasă, unde cine vine poate să plece cu ce cărți dorește. Condiția e să le citiți, nu să le luați și să le depozitați. Că de praf le mai șterg și eu, dar îmi pare rău că nu le mai răsfoiește nicio minte curioasă. În afară de Toshiba, firește 😉

toshiba-carte

Etichete: , , ,

8 comentarii la “Ziua cărții concurează noaptea din Centrul istoric” Subscribe

  1. ileana 23/04/2013 at 10:21 #

    Eu vin cu o sticla de vin.

    • Dollo 23/04/2013 at 15:45 #

      Roșu sec sau cel mult demi 🙂

      • ileana 23/04/2013 at 19:21 #

        da 🙂

  2. JB 23/04/2013 at 14:25 #

    Sincer, treaba asta cu datul bibliotecii chiar nu o inteleg. De ce tre’ s-o dai?!? Te-ncurca??

    Mai Dollo, eu nu stiu ce crezi tu, dar mie mi se pare un pacat major impotriva literaturii aceasta impartire in: Literatura si literatura ptr.femei, zau. Asta ptr.ca automat te duce cu gindul la faptul ca e un gen minor. Si de multe ori nu e deloc asa. Dar prezentarea scriitorilor cu fraze gen „pay homage to the lives of women” te trimite, vrei nu vrei, cu gindul la literatura de consum.

    Pacat ca Isabel Allende scrie cu tema, cu public tinta….

    • Dollo 23/04/2013 at 15:44 #

      Nu înțeleg unde scrie că am împărțit literatura în literatură de femei și restul? Nu am scris așa ceva și nici nu gândesc asta… Habar n-am dacă Allende o să-mi placă au ba, o să scriu după ce citesc.
      Împărțirea bibliotecii e o formă de a face cartea să circule. La mine în raft se prăfuiește inutil. Nu mă încurcă, dar nici nu mă ajută. Aș vrea să o folosească cineva. Asta e explicația

      • JB 23/04/2013 at 19:11 #

        Scuza-ma. Am fost eu confuz in exprimare. este foarte adevarat ca nu ai impartit literatura asa cum spuneam eu… Dar ce sa fac?!? Eram sub impresia a ceea ce citisem despre ea (I. Allende) pe Wiki.

        Da, explicatia despre despartirea de biblioteca e ok. Nu ma gindisem la asta.
        Poate ca ar fi util sa le spui beneficiarilor bibliotecii tale sa le dea si ei mai departe.
        Hmmm……… E o chestie interesanta.

  3. ady 23/04/2013 at 18:28 #

    te uraaaaaaasc. rau de tot. mai bine nu spuneai. ce nu stiam, nu ma durea. si ii urasc si p-aia de la job (sefa mare in principal) ca nu ma lasa sa ma dau macar nitel pe net. adica litera da carti si io nu-s acolo??????????!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! aici trebuiau sa fie niste moace galbene, vreo doua care plang in spume si vreo doua care scot fum pe urechi de furie. sau chiar mai multe de fiecare fel.
    ca eu din casa nu mai ies dupa ce am banait o gramada si abia am intrat; in plus taman pana-n centru. las’ ca vine el bookfest-ul si-mi iau d-acolo ce vreau. chiar daca pe bani.
    eu nu iau, fie gratis, fie pe bani, decat carti pe care am de gand sa le citesc. e adevarat, sunt cateva carti la mine in biblioteca pe care nu le-am citit (max vreo 10), dar fie nu am apucat (am luat mai multe deodata), fie le-am primit cadou si inca nu mi-au facut cu ochiul (2 cazuri). asa ca daca la mine va ajunge vreo carte din biblioteca ta, poti sa fii sigura ca va fi citita. ba chiar si recitita. 🙂

    si zau ca mie nu mi se pare allende scrie literatura pt femei. adica pana si lu’ tata ii place cum scrie. tata e dl „ai biblioteca plina de carti bune si tu citesti tampenii de la biblioteca?!”.

  4. TNH 28/04/2013 at 21:07 #

    Şi ce rămâne după data de 1 iunie pui pe blog? Faci o listă pentru pişcotarii gen Eu? Hai, spune că da, spune, te rooog.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.