M are păcat că nu scrie nicăieri pe clădirea aia mare și sticloasă a Bibliotecii Naționale că înăuntru e un templu al cărților. Pentru că iată, pe lângă măreața firmă Samsung, care încă tronează pe clădire, zilele astea Biblioteca Națională găzduiește și a nu știu câta ediție a Concursului Internațional al Vinurilor (International Wine Contest, conform firmei instalată la intrarea principală dinspre Bulevardul Victoria Socialismului). Ar fi fost ocazia ideală pentru băutori să spună în sfârșit, și pe bune, că se duc la bibliotecă.
Dragă, sunt la bibliotecă să citesc niște etichete. Băiete, ia mai adu un rând de volume la masă! Hâc!
P.S. Cred că mașina avariată din poză nu are, totuși, nicio legătură cu concursul de vinuri. O fi fost doar vreo victimă a goanei către dreptatea obținută în justiție, dat fiind că peste drum de Biblioteca vinurilor e clădirea Tribunalului București. Hai, să curgă lecturile 😉
Un banc bun de ilustrat articolul!
Reportaj cu un ardelean
Un reporter si un cameraman de la un post TV merg intr-un sat pentru a face un reportaj despre cum isi petrece ziua, badea Ion. Ajunsi acolo, il roaga sa povesteasca ce face in cursul zilei.
– D’apoi, dimineata ma scol si trag un pahar de palinca…
– Stai, bade Ioane, ca nu-i bine sa apara pe TV ca bei de dimineata. Zii mai bine ca citesti ziarul…
– No, atunce… dimineata ma scol, cetesc ziaru’. Dupa aia dau la porc sa mance, dupa care mai cetesc inc-un ziar. Pana la pranz lucrez in atelier, in care timp cetesc vreo doua-tri carti. La masa mai cetesc vro doua reviste, iar sara adun fanul de pe camp si cetesc in acelasi timp presa de sara. Dupa cina ma duc la biblioteca satului cu pretenii, iar la 10 cand inchide biblioteca, merem cu toata trupa la Patrut, ca el are tipografie!…
:))))
Nu, pe bune acum, chiar ti-a priit Grecia aia…
ai, mai, nu fi rea. o combinatie de genul: o carte buna, un pahar de vin bun, un fotoliu comod in fata unui semineu in care trozneste focul, iar afara ninge (sau un vin mai usor, un hamac la umbra, in plina vara; cartea ramane) e o chestie chiar misto. 🙂
Oamenii care obișnuiesc să citească apreciază o etichetă bine scrisă. Știu eu unii care, dacă au uitat să își ia o carte când se pun pe budă, citesc toate etichetele și instrucțiunile de utilizare din zonă. De regulă sunt detergenți, buni și ăia. Etichetele de pe sticlele de vin sunt adevărate poezii prin comparație.
Exact cand eram convins ca sint singurul care poate recita toata gama de tensioactivi cationici si anionci de pe produsele de curatenie…
Bun, deci nu-s singurul care stie pe unde sunt produse sapunurile, pasta de dinti si tampoanele…
Pai bine oameni buni! Stai ceva timp ACOLO asa ca ce sa faci? Modelul la faianta deja il stiu (ca doar eu l-am ales) asa ca, in oridinea preferintelor: carte, rebus, detergenti, deodorante, sapunuri si pasta de dinti. Am incercat si sa citesc hartia igienica, dar dupa 30 de metri am inteles ca aia nu e tiparita asa ca am renuntat sa le derulez pe toate din pachet.
Asa ca durata sederii ACOLO variaza de la 5 min la 30 de min (in cazul primelor 2 articole enumerate)
un mare avantaj ca acum etichetele sunt scrise in fo 20 de limbi. unde mai ai ocazia sa citesti ceva in albaneza, macedoneana, kirghiza… !?
cu cât esti mai constipat, cu atat stii mai multe limbi straine.
Ia sa facem un support group pentru astia care citim etichete pe buda. Si eu credeam ca doar eu si sora-mea lecturam ingredientele si instructiunile de utilizare de pe toate flacoanele, tuburile si bidoanele din toaleta. Exact asta ma fascineaza si pe mine, sa fac studii lingvistice comparative. In plus, stiu care multimationale cum isi impart piata in arii de vinzare: pentru unele, RO e acoperita impreuna cu BIH si CRO, pentru altii, cu Balticele, samd.
Dacă nu ai laptop/tabletă/reader sau telefon, citești și etichetele. Eu una am renunțat la etichete de când cu laptopul 🙂