Niște psihologi de la Institutul de cercetare a Minții și Creierului (!) de la Universitatea din Sydney au făcut un experiment. Timp de trei săptămâni, 40 de cupluri care mergeau la terapie pentru rezolvarea problemelor din căsnicie au tras pe nas niște oxitocină (cunoscută ca hormonul dragostei sau al plăcerii) sub formă de spray nazal. Rezultatele studiului nu sunt publice încă, dar National Post scrie că în urma experimentului s-a constatat că respectivele cupluri erau mai înclinate să-și amintească detalii plăcute din mariajul lor, decât să bată apa în piuă, ca până atunci, pe ceea ce nu merge în cuplu.
Experimentul a născut o întreagă dezbatere pro și contra între medici și filosofi: e moral sau nu să manipulezi sentimentele oamenilor prin medicamente sau droguri? Adversarii soluției spun că o inimă frântă n-a făcut rău nimănui, dimpotrivă, oamenii au ce învăța dintr-o despărțire, pe când adepții unei „pilule a dragostei” sunt de părere că și acum relațiile interumane sunt manipulate cu diverse substanțe, cum ar fi banalul alcool, care ne face mai vorbăreți și dornici de apropiere.
A face un medicament pentru prevenirea sau tratarea despărțirii echivalează cu a medicaliza „instituția” îndrăgostelii, e de părere Margaret Somerville, directoare a Centrului pentru medicină, etică și legislație la Universitatea McGill.
Brian Earp, unul dintre cercetătorii implicați în cazul „drogului dragostei” consideră că una din cauzele pentru care căsniciile și relațiile durează mai puțin decât pe vremuri este aceea că valorile tradiționale intră în conflict cu evoluția societății și a mediului tehnologic în care trăim. Noi am vrea să rămânem mai mult într-o relație, dar nu ne lasă ambientul și ispitele societății moderne 
Prin urmare, zice Earp, a ajuta oamenii să-și păstreze sentimentele chiar și pe cale medicamentoasă nu e ceva rău, mai ales acolo unde există copii care ar suferi în cazul unui divorț. Atunci, se pune întrebarea, soții nu cumva s-ar simți obligați să ia aceste medicamente de dragul copiilor sau al convențiilor sociale? S-ar ajunge pe cale chimică la aceleași constrângeri generate până acum de societate sau religie, cu mariaje păstrate doar de ochii lumii, cu prețul nefericirii partenerilor de cuplu. Mă rog, când simți că te ia nefericirea mai tragi un praf de oxitocină și o vezi din nou ca-n prima zi.
Ce vor femeile? Pastile
Daaar, ce te faci totuși cu libidoul? Pentru că tot oamenii de știință, acești tineri și neliniștiți locuitori ai planetei, au mai făcut o descoperire. Aceea că poate fi ea Viagra albastră ca cerul înstelat, degeaba, dacă femeia nu vrea. Și femeia nu prea mai vrea după un număr de ani de căsnicie când se satură pur și simplu de același partener și fantazează la cai verzi pe pereți. Așa s-a mai născut o pastilă, aia pentru stimularea organului plăcerii la femei, adică creierul.
Pentru că, se pare că nimic nu taie mai mult pofta de sex – doamnelor, că domnii știe – decât happy-end-ul „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Siguranța unui cuplu pe termen lung, faptul că știi că el e al tău și tu a lui, și numai moartea vă va despărți, toate astea pot să ducă la o relaxare până la delăsare (și) în pat. Iar vina, paradoxal, o poartă femeia. Cam așa zice un articol din New York Times care vorbește pe larg despre invenția unui olandez: pastila Lybrido pentru creșterea libidoului la femeile aflate în plictis conjugal.
Olandezul Adriaan Tuiten are acum 58 de ani și zice că a devenit psihofarmacist din dragoste. Când era student a fost părăsit de iubită și de atunci caută răspunsul la întrebarea celebră „ce vor femeile?”. Mă rog, fiecare cu metoda lui. Așa a ajuns să inventeze pastila asta care nu e ceea ce unii ar fi tentați să creadă, o Viagra pentru femei, pentru că ea nu acționează numai asupra circulației sângelui la nivelul organelor sexuale, ci mai ales asupra creierului – principalul organ sexual al femeii, cum se spune.
Concret, pastila Lybrido se află momentan în teste, și e foarte posibil ca Agenția americană a medicamentului să o autorizeze cât de curând. Câteva sute de femei o iau și sunt puse să țină un jurnal online al efectelor pe care le simt după pastilă. Majoritatea au aceeași poveste: sunt căsătorite sau aflate într-un cuplu de mulți ani, și după primii ani în care dorința era egală la ambii parteneri, și se călăreau ca iepurii, a intervenit plictisul.
Fiecare femeie a găsit la început niște motive, știți, din categoria: copilul, tavanul nezugrăvit sau stresul de la office. În final toate și-au dat seama că de fapt era vorba lipsa de dorință față de același bărbat pe care în primii ani l-ar fi devorat cu pasiune, dar care a ajuns cu timpul o ciorbă mult prea prezentă în meniul casei. Cine ar fi crezut că tocmai femeia, care pune atâta preț pe mariaj, relații pe termen lung și fidelitate, este trădată până la urmă de propriul corp, care refuză să mai vibreze la atingerile omului legat cu lanțurile iubirii de piciorul patului?
Rețeta pasiunii: distanță+nesiguranță=sex
Psihiatrii implicați în studiul complex ce a stat la baza definirii noii pilule nu sunt pe deplin edificați asupra cauzelor acestui plictis erotic, dar sunt de părere că cel mai bun combustibil pentru întreținerea unei relații sexuale sănătoase ar fi tocmai nesiguranța în cuplu, suspansul menținut în viața emoțională. Să te gândești constant că „aoleo, dacă-l pierd?!” Cu alte cuvinte să nu te culci pe o ureche că odată ce ai pus mâna pe el, al tău e pe vecie. Și viceversa. Lucru foarte real de altfel, dacă e să ne luăm după ce spunea domnul acela de mai sus, de la pastila de prelungit căsnicia, despre ispitele moderne.
Mai mult, Esther Perel, o psiholoagă specializată în terapia de cuplu, spune că viața separată ar fi cheia: „Multe cupluri confundă dragostea cu coabitarea. Erotismul necesită o oarecare distanță”, spune terapeuta, ca și studiile care arată că la femeile care nu trăiesc împreună cu partenerii lor dorința durează mai mult decât la cele care impart același cămin cu bărbatul. Păi normal, ce-i mai răruț e mai drăguț. Plus că faci economie la apă, detergent, hârtie igienică…
Dacă nu vă place să trăiți în atâta suspans, însă, va trebui să vă mulțumiți cu pastilele. Ei, și tocmai când credeam că gata, s-a descoperit sfântul Graal al căsniciei reușite, condimentată cu sex pasional la orice vârstă, vine una dintre participantele la studiul pastilei de putut la femei și spune că da, a făcut sex de cinci ori într-o săptămână – după ce a luat pastila – față de doar o dată înainte de ea. Dar cică acuma dorința era prea mare, că ar fi vrut să facă sex chiar imediat după ce tocmai făcuse. Ce ne facem, fetelor? Acum specialiștii se întreabă dacă nu cumva pastila asta va transforma femeia într-o nimfomană. Noroc că Viagra a fost deja inventată. Sper doar ca asta pentru femei să fie roșie și mare, ca să nu se încurce pe noptieră printre paharele cu proteze și restul pastilelor de tensiune, Alzheimer și… incontinență urinară.
Viagra pentru femei exista de foarte mult timp.
Se cheama CASH.
Functioneaza bine si ce gasesti in orice magazin de bijuterii 🙂
1. Ideea manipulării sentimentului / dorinţei erotice pe cale chimică este falsă. De altfel, escrocheria „parfumurilor cu feromoni” era o gogoaşă la fel de mare.
2. O mare parte din ceea ce se spune sau se crede despre motivaţiile din spatele dorinţei erotice este fals. (De asta băetzaşii cu „arta seducţiei” au succesul pe care îl au. Pornesc de la câteva stupizenii în care publicul crede, adaugă câteva concluzii aparent de bun simţ, şi te duc de nas.)
3. Chestiunea „sexului de 5 ori într-o săptămână” este o gogoaşă din aceeaşi categorie cu sondajul „în care ţară sunt oamenii mai deschişi faţă de sex”.
Escrocii de jurnalişti au pus un set de întrebări de genul „credeţi că este corect să aveţi mai mulţi parteneri înainte de căsătorie” şi altele ca asta şi au constatat (sau au pus din burtă) că în ţările est-europene mult mai multă lume a răspuns „da” faţă de ţările catolice şi de SUA, „deci esticii sunt mai deschişi în privinţa asta”. Ori realitatea de pe stradă ne arată că nu e aşa.
De fapt formularea întrebărilor era absurdă: ce înseamnă „mai mulţi parteneri”? 2-3? Sau 100-1000?..
Sau, ca în bancul cu Dorel la sexolog: „Domnule doctor, aţi spus că trebuie să o facem precum taurul, de 5 ori. De 5 ori cu aceeaşi vacă, sau cu 5 diferite?” 😀
„Au fost făcute experimentele în care s-a stimulat libidoul”, dar au fost făcute pe cupluri stabile. Oamenii care se află într-o relaţie stabilă au în mod natural perioade bune şi perioade proaste, perioade în care sunt mai apropiaţi şi perioade în care se ceartă.
Nimeni nu spune că ar fi făcut un experiment pe persoane singure de ambele sexe, şi că asta le-ar fi făcut să abordeze posibili parteneri mai des şi cu mai mult succes.
Dacă citești articolul din NYT ei spun acolo de ce au ales să experimenteze pe cupluri. Pentru că acolo dispare dorința după un număr de ani. Nu e vorba doar de perioade proaste din orice cuplu, ci de faptul că în fiecare zi mănânci același lucru, de ani de zile și normal că nu te mai așezi la masă cu același apetit. Au considerat că nu e nevoie de o pastilă pentru toate femeile single, cu parteneri … instabili 😉 Pentru că noutatea partenerului e de natură să stimuleze și libidoul, după cum zic psihologii ăia.
„Pentru că noutatea partenerului e de natură să stimuleze și libidoul, după cum zic psihologii ăia”
Nu înseamnă decât că psihopaţ…psihologii au pierdut legătura cu realitatea. Exerciţiu de logică: dacă ar fi adevărat, marea majoritate a femeilor ar fi stimulate să apeleze la noutatea partenerului, adică ar face-o în fiecare zi cu altcineva, ori realitatea nu e asta.
E din categoria „cercetătorii britanici au constatat următoarele 10 / 20 / 50 de beneficii ale sexului în privinţa stării de sănătate…”. Dacă ar fi fost adevărat, atunci la analizele medicale periodice (pentru permis de conducere, pentru angajare etc) ar fi trebuit să sară în ochi o categorie de femei sau bărbaţi care au analize excepţionale, nerealist de bune, de cosmonaut. Ori realitatea e alta.
Eu zic că există un sâmbure de adevăr în chestia asta cu sastisirea în căsnicie, dar pe de altă parte nu am avut nici căsnicie nici relații atât de lungi ca să fiu o voce în materie. Am preferat noutatea 😉 Oricum, probabil că nimic pe lumea asta nu se aplică general valabil oricui.
Prea multe generalizari, si in articolele sursa, si in articolul tau.Vietile noastre emotionale si sexuale sint atit de diferite, ca nu pot fi inchise intre copertile unor studii ale cercetatorilor englezi, olandezi, rusi, samd.
Din experienta mea academica o spun, intii ca se pot obtine bani pentru orice tema de cercetare, daca ai papagal bun, si mai apoi, datele pot fi manupulate cum vrei, ca sa obtii rezultatele pe care le vrei.
Cum spune si Kathy Bates mai sus, depinde si de cum formulezi intrebarile, samd.
Una peste alta, ca o cercetare din asta sa aiba sens, ar trebui sa fie facuta pe un numar statistic semnificativ de cupluri, suficient de reprezentativ pentru populatia globului. Ori, tare ma indoiesc ca asta a fost cazul (si mi-e lene sa merg la articolul original, sa vad cit de mare si de stratificat a fost esantionul pe care s-a facut cercetarea).
(In paranteza: un exemple de caz tipic de manipulari de genul asta sint cremele de fata. Reclama spune : ‘cu pina la 40% mai putine riduri, in 2 saptamini’, apoi urmeaza un asterisc. Cind citesti ce scrie cu litere mici in dreptul asteriscului, vezi ca „efecte observate intr-un studiu de laborator pe 23 de femei”. 23 e infim, pe de o parte, si pe de alta parte, e un numar suspect. De ce 23? Poate pentru ca in realitate au fost 50, sau poate 100, dar restul de 27, sau 77 au spus ca nu au observat nici un efect, drept pentru care au fost excluse din lotul final, ale carui rezultate s-au publicat)
“There are three types of lies – lies, damn lies, and statistics.”
Eu cred in studii dublu orb cu grup de control, in care participantii sunt aproximativ „egali”, ca sa poti trage concluzii cat de cat valabile. Vorba lui Xanaxdoo si K. Bates, imi suna ca un fel de „hai sa facem un studiu sa mai discutam un subiect care sa vorbeasca despre chestii”.
Si daca sa zicem ca au draptate intr-un final, cine ii impiedica pe aia care vor sa apeleze la respectivele pastile sa o faca, si pe aialalti, nu? Sa-si asume fiecare „riscul” de a-si continua relatia cu ajutor extern si sa problematizeze dupa daca au procedat corect sau nu din nush ce punct de vedere (banuiesc ca moral) in ceea ce-i priveste.
SIncer, eu una as lua pastilele alea. Si probabil ca hazbandul ar fi de acord:)
Ei, asta era ideea. Dincolo de orice încărcătură științifică sau escrocherească a acestor studii, întrebarea stă în fiecare, chiar dacă vrea sau nu să admită că nevoile alea pentru care au făcut ăia studiile sunt reale. Mie una mi s-au părut niște concepte de discutat, de aia am scris despre 🙂
No, pai sa le bage pe piata atunci, mai putine discutii, mai multe cumparaturi:)
conceptele se discuta si se analizeaza, si iar se mai discuta… da’ libidoul sufera, are angoasa.
lasati dom’le p***a sa caute o p**a si gata! pac, pac!