În Oborul Salonicului

Creștinul ortodox adevărat după calitatea mielului de Paște se cunoaște. La Salonic, ca în Piața Obor de la București. Prețuri și strigături.

macelar2ofertaCând te duci cu pensionarul român la Salonic nu te repezi să vezi White tower sau să vizitezi muzeul de istorie, nu te oprești nici să bei o cafea pe cheiul ăla care seamănă cu Nisa, pe unde ajungi din Piața lui Aristotel. Nu te repezi nici măcar în prima biserică bizantină Sfântul Gheorghe, zisă și „Rotunda”, deși e vinerea mare și „azi se trece pe sub masă, mamă, e bine să trecem și noi ca să ne ajute Dumnezeu”. Nu, prima noastră oprire, extaziată, după ce am reușit să găsim un loc de parcare, a fost în piața de carne și pește, un soi de Obor al nostru, dar cu mai multe strigături.

baiat-macelarStrigau măcelarii ăia care vindeau miei și iepuri, de ziceai că sunt jefuiți ei, nu clienții, cu prețurile alea piperate. În caz că vă întrebați, mielul costă în Oborul din Thessaloniki taman ca și în Oborul bucureștean (5-6 euro kilu), doar că grecii sunt mai drăguți când îl marketează. De exemplu nimeni nu s-a uitat urât la mine pentru că făceam poze, deși mă așteptam să mă amenințe cu satârul vreunul că-i pozez marfa însângerată, expusă impudic aproape în stradă, Nu tu vitrină frigorifică, nu măsuri de protecție sanitară, totul e la vedere acolo, ca să poată pune clientul deștul fix pe ce alege să ducă acasă. Nu-i vorbă că nici clienții nu se îmbulzeau. Ori se aprovizionaseră deja, ori li se părea scump și lor, ca și mamei, care nu mai înceta să se minuneze și să convertească „leii ăștia ai lor” în leii noștri.

macelarAparatul foto și probabil rezonanța limbii române i-au făcut pe unii să ne întrebe dacă suntem rusoaice, și chiar să ne invite să pozăm și taraba lor. Un măcelar care tocmai îi porționa o jumătate de miel unui client mi-a arătat și marfa, asigurându-mă că e „a I-a”, iar clientul a zis și el ceva ce bănuiesc că însemna că așa se mănâncă la ei de Paște. Le-am zis și eu în engleză că și la noi la fel, că suntem tot ortodocși, de. Cum și la voi în România acum e Paște? Da. E, atunci Χριστός Ανέστη zice el. Happy Easter zic și eu, ca între noi, ortodocșii, și trecem mai departe.

melciDe la miei și iepuri beliți am trecut printr-un filtru de legume fructe direct în tarabele cu pește, caracatițe, melci și scoici. Aici la fel, totul la vedere, vânzători bucuroși de turiști cu aparatul pe gât, ce mai, Happy Easter, cum spuneam. Ceea ce vă doresc și vouă, chiar dacă n-ați trecut pe sub masă. Adevărul e că nici grecii nu trec, ci doar  pupă icoanele și se închină la un soi de catafalc cu flori al lui Iisus, iar după asta primesc niște petale de flori de pe el, cu care nu știu ce se face, că am primit și eu o mână. Mama a fost și ea mirată, dar și ușurată un pic, că nimeni nu trece pe sub masă aici, apoi s-a mai gândit ea și a zis că cine știe dacă Dumnezeu îți iartă păcatele numai dacă faci un anume ritual…

pesteOricum, trebuie să fi fost și niscai ajutor divin la mijloc, că prea ne-au mers toate șnur de la București până aici: în 11 ore fix am ajuns în Salonic, a doua zi l-am vizitat și spre amiază am plecat spre Kavala, unde am prins la mustață ultimul feribot spre Thasos, de unde vă trimit aceste rânduri.

Zilele astea. cât mai stați pe acasă și ciocniți una-alta, vă mai pun niște poze din mijlocul câmpului de măslini, unde stăm, și de la marea asta soră cu muntele, pe care mama a văzut-o doar în filme până acum. Sunt peisaje frumoase pe aici, vremea e bună, și ce urmează nu se anunță rău deloc.

Etichete: , , , , , , , , , , ,

7 comentarii la “În Oborul Salonicului” Subscribe

  1. diana 04/05/2013 at 07:39 #

    sarbatori fericite !

  2. Gogu 04/05/2013 at 08:25 #

    Greek – Χριστός ἀνέστη! Ἀληθῶς ανέστη! (Khristós Anésti! Alithós Anésti!)

    Traiasca wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Paschal_greeting

  3. spufi 04/05/2013 at 09:30 #

    pozele astea cu tematica pascala spun despre ortodocsi mai mult decat o mie de cuvinte…

  4. Elena 04/05/2013 at 18:18 #

    Noi i-am tradat pe greci de data asta – am luat miel de la chinezi. 🙂 Tot de Noua Zeelanda aveau si unii si altii. Vacanta placuta.

  5. ady 05/05/2013 at 23:04 #

    Adevat a inviat!
    vacantia placuta si tie si mamei tale!

    ps. cand am fost intr-o excursie in salonic, intr-un conced in paralia, tot in piata am petrecut cel mai mult timp. am venit cu o gramada de bunatati. ca de, nu doar pensionaru’ roman aterizeaza in oboru’ din salonic. 🙂

  6. marius 05/05/2013 at 23:33 #

    Vad ca daca contribuabilul german nu mai vine asa de mult prin Grecia, le dau romanii o mana de ajutor.

    Nici aici in Spania emigrantul roman nu il gasesti la muzeu chiar daca l-ar avea la 500m de locuinta lui, nu pt. ca nu-i place dar motiveaza ca „este ocupat”.

  7. Xanaxdoo 06/05/2013 at 19:32 #

    Ioi, ca imi vine sa ma fac vegetariana cind vad pozele tale…Distractie faina intre maslini

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.