Ziarist în țara lui Satana

La 12 ani după ce presa a descoperit tunul imobiliar făcut de Becali cu armata, justiția a făcut dreptate. Între timp ziaristul care a scris despre asta a plecat din presă, după ce fusese sancționat pentru descoperirea lui de atunci.

T ârzie satisfacție pentru ziariștii care au descoperit și scris despre subiectul schimbului de terenuri dintre Becali și MApN acum 11-12 ani. Târzie pentru că acela care a fost primul – la ziariști e o chestie să fii primul pe un subiect, unii au și murit din cauza asta – nu mai este azi ziarist. E purtătorul de cuvânt al poliției locale din București.

Răzvan Popa, căci despre el e vorba, era la vreme aceea ziarist de investigații la Adevărul, la crucișătorul presei românești (condus de defunctul Dumitru Tinu și de CTP). A descoperit întâmplător subiectul și l-a dezvoltat. Azi a fost invitat, prin telefon, să povestească istoria, la TVR. A încercat, la un moment dat, să-și spună și el oful: acela că deși și-a făcut bine treaba, a descoperit un tun imobiliar făcut de una dintre cele mai de încredere instituții ale statului – armata – a fost „promovat” ca răsplată de la Investigații la secția „utile” a ziarului. Pentru cine nu știe, secția utile e un soi de anexă cu fraieri a oricărei publicații, un loc în care nu trebuie să știi decât să faci copy/paste după comunicate de presă sau să copiezi informații de genul când se oprește apa caldă sau ce tramvaie sunt deviate și pe unde.

Evident mutarea de la Investigații la Utile a unui reporter e o sancțiune. Nu cunosc raționamentul ei de atunci, pentru că TVR nu l-a lăsat pe Răzvan să povestească mai mult. El a apucat să spună doar atât, că după acea anchetă a fost mutat. Pe moderatorul de la TVR l-a interesat mai mult faptul senzațional, acela că Becali l-a amenințat atunci pe Răzvan cu moartea. Lucru care probabil că nu l-ar fi dezarmat pe Răzvan așa cum a făcut-o lipsa de susținere din propria redacție. Iar asta este de fapt cauza principală pentru care România nu mai are acum jurnaliști de investigație. Oricum nu angajați în instituții de presă.

Nu s-a întâmplat numai la Adevărul să fie oprite anchete sau să fie trecuți ziariști pe linie moartă. Iar faptul că Răzvan a ieșit și el în cele din urmă din presă poate nu se datorează numai acestui lucru, dar e sigur o circumstanță care i-a făcut pe mulți să renunțe. E bine că măcar după 12 ani justiția ajunge să-i condamne pe făptași. Niciodată nu e prea târziu. Pentru Răzvan poate că e o palidă satisfacție. Târzie. Pentru stat e egal cu zero, chiar dacă prejudiciul se va recupera. Pentru Becali, Babiuc și Cioflină vor fi câțiva ani la „sanatoriu”, cu reducerea aferentă datorată vârstei, după care se vor întoarce pe grămezile lor de bani. Presa oricum s-a dus dracu între timp în România. Măcar justiția să funcționeze de acum înainte. Poate cu ceva celeritate ar fi și mai bine.

Gigi Becali a declarat că nu se aștepta să fie condamnat la trei ani de închisoare și să fie distrusă „o familie în halul ăsta pentru că ai făcut un schimb de terenuri acum 16 ani”, concluzionând: Asta e țara lui Hristos? Asta e țara lui Satana!

 – (sursa)

Și încă o chestie ironică precum soarta. Becali a declarat azi, într-una dintre numeroasele sale luări de poziție, că e dator să se adreseze Curții Europene pentru Drepturile Omului ca să i se facă dreptate, dacă în România nu a avut parte.  Să râzi, nu alta. După ce a fost ani de zile unica speranță a românului simplu, oropsit la el în țară de politicienii corupți și/sau tâmpiți, CEDO ajunge acum destinație și pentru marii corupți, nemulțumiți că averea ilicită se mai răscumpără câteodată și cu ani de pușcărie. Curat țara lui Satana!

Etichete: , , , , , ,

23 comentarii la “Ziarist în țara lui Satana” Subscribe

  1. Dragos FRD 22/05/2013 at 16:09 #

    Foarte bun articolul, dar nici comentariile nu sunt mai prejos.

    Spre marea mea rusine trebuie sa recunosc faptul ca n-am auzit de Razvan Popa, dar exista o explicatie: il consideram un ziar comunistoid si nu aveam niciun fel de interes sa-l citesc. Una peste alta, pastrând proportiile, desigur, intâmplarea lui aduce aminte de intâmplarea lui Stefan Zidarita. Culmea!, tot la Scânteia (ma rog, Adevarul)

    Dupa atâta vreme, ma simt dator macar sa-l salut amical si sa-i spun: Razvane, ai invins!

  2. mircea 22/05/2013 at 18:54 #

    Articolul are o hiba: nu prezinta deloc pesonajul. O fi asta Regele Mihai sau Ceausescu (persoane care la vremea lor aveau atit portretele pe peretele din spatele catedrei, cit si biografiile ca subiect de studiu pentru elevi)? Fiindca nu cred ca e obligatoriu ca noi sa stim cine e acest Becali. Personal nu-l cunosc. Si nici nu deduc din articol cine e.
    Hai ca glumeam. Free Gigi! (glumesc in continuare..)

  3. gicu 25/05/2013 at 00:22 #

    Mai degraba (ne)[-]am infrant! si el…..si noi.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.