Corpul uman și slăbiciunile lui

Un român în bermude, cu burtă revărsată și maieu cu bretele, privește cu interes cadavrul unui chinez disecat și pastifiat. O imagine pe care numai la Muzeul Antipa la expoziția Human body o mai puteți vedea ;)

muschi

Am văzut și eu în sfârșit „Human body” de la Muzeul Antipa. Am stat la coadă, nu foarte mare, dar coadă. Pentru o expoziție controversată, aproape interzisă de însuși ministrul educației, și care costă 50-60 de lei ca să fie vizitată, trebuie să admit că sunt impresionată de deschiderea românilor care merg s-o vadă. În număr atât de mare. Erau oameni de toate vârstele, de la părinți cu copii de un an-doi (probabil nu aveau cu cine să-i lase acasă, că altfel nu văd logica) până la pensionari care își verificau cunoștințele de anatomie din școală. Toți mânați de aceeași curiozitate.

Vizualizarea tuturor exponatelor vă ia cel puțin două ore. E bine organizată și în ciuda așteptărilor unora, nimic din ea nu face scârbă. Ba chiar aș putea spune că pe alocuri unele exponate sunt atât de plastifiate încât nu-ți vine să crezi că sunt reale.  Depinde ce alegi să vezi când intri acolo, corpul uman ca un mecanism interesant, de a cărui funcționare ar trebui să fii interesat, sau o jignire la adresa demnității umane, așa cum consideră organizațiile creștine care au tot protestat la adresa expoziției. Cred că cel puțin dintr-un anumit punct de vedere organizațiile astea nu știu ce oportunitate pierd banând expoziția. La secțiunea despre reproducerea umană este reprezentată și evoluția intrauterină a fătului. Și cred că dacă femeile și bărbații ar vedea cum arată un fetus de 10 săptămâni, de exemplu, s-ar gândi mai bine înainte de a face un avort. Deci din punct de vedere al politicii pro-life pe care o promovează organizațiile alea creștine, această expoziție ar fi benefică.

muschi-metrou

Dincolo de asta sunt o mulțime de lucruri pe care le afli acolo, desigur din categoria „știați că” dar care multora dintre noi nu ne sunt la îndemână. Ce mi-a rămas mie în minte ar fi cam așa:

– că nicăieri în creierul nostru nu există un loc în care sunt stocate amintirile. Ele ar fi evocate în funcție de diverși factori, cum ar fi mirosul, emoțiile, dar nu avem în creier un folder cu denumirea „amintiri”.

– că femeile visează mai mult decât bărbații 😉

– că mușchiul cel mai solicitat din tot corpul este… ia să vă văd, ghiciți? îl folosim și de 100.000 de ori pe zi, dar nu ne ajută să slăbim 😉

– că mușchiul uman de pe pulpe sau ăla fesier e fix la fel ca aspect cu ăla de vită, și dacă l-aș vedea într-un galantar cu carne n-aș ezita să am față de el gânduri pofticioase, cu usturoi și tot tacâmul…

– că între plămânul sănătos și cel de fumător exista o cutie în care fumătorii erau invitați să-și lase pachetele de țigări și să se lase de fumat. Cutia avea doar pachete goale, și nu cred că vreun fumător și-a rostit acolo, în fața plămânilor negri, rezoluția pentru o viață sănătoasă.

– că sânii exemplarului feminin expus la secțiunea reproductivă erau mici, fermi și albi, de parcă ar fi fost din silicon. Și eu care credeam că avem mușchi acolo, da de unde, avem țesut adipos.

– că expunerea exemplarelor de chinezi, toți numai mușchi și fibre, ar fi de natură să-i inducă în eroare pe mulți, care se gândesc că la fel arată pe dinăuntru și un mâncător de mici, cefe la grătar și beutor de bere. Sigur nu arată la fel 😉 Dacă aș fi avut voie să fac poze în expoziție v-aș fi arătat diferența, pentru că un astfel de exemplar viu se uita cu dispreț la chinezul disecat.

muschi2

În final ne-am amuzat cu niște băieți îmbrăcați în costumele pe care le vedeți în poză. Pe unul dintre ei l-am văzut plimbându-se printre exponate, și am avut un moment de șoc, crezând că unul dintre chinezii plastifiați și disecați a luat-o la plimbare de plictiseală, printre vizitatori. Apoi i-am urmărit până în metrou, pentru că mergeau să facă reclamă expoziției în Centrul istoric. Una dintre chestiile deștepte pe care le-au făcut organizatorii expoziției, din care ar putea învăța și îmbălsămații noștri care se ocupă de muzeele naționale. Băieții ăștia se lăsau pozați, vorbeau cu oamenii pe drum și cred că fac mai multă reclamă expoziției decât orice banner sau advertorial.

Epoziția va fi deschisă până în august, așa că mai aveți timp s-o vedeți, dacă aveți drum prin București și chef să vă lărgiți orizontul printr-o introspecție anatomică în corpul uman. Ca o concluzie, la secțiunea reproductivă, unde era expus aparatul genital masculin și cel feminin, un domn s-a uitat la amândouă, îndelung, și în final a exclamat, cu un oftat din rărunchi: mda! și a plecat mai departe, să admire în întregime exemplarul feminin expus. Era epilată complet chinezoiaca 😉

*Scuzați calitatea pozelor, sunt făcute cu telefonul.

Etichete: , , , , ,

18 comentarii la “Corpul uman și slăbiciunile lui” Subscribe

  1. Béranger 30/06/2013 at 18:21 #

    Kitsch total, dragă Dollo. Inclusiv (oder ispeșăli) băieții ceștia.

    Și nu văd legătura între această expo și informații care nu pot fi dovedite prin inspecții anatomice de români curioși (oare morga Institutului Medico-Legal de ce nu se deschide vizitatorilor, cu plată?), cum ar fi chestia cu „nu există un loc unde sunt stocate amintirile” (ete pula), care sex ce și cât visează, etc.

    Eu unul visez mai mult decât miliarde de cetățeni ai planetei, indiferent de sexul lor. Și mă doare în ștangă de căcaturile la care visează gâsculițele proaste după care își face Antipa gargara.

    • Dollo 30/06/2013 at 18:26 #

      păi și pe ele le doare la fel de visele tale 😉 că are o notă de kitsch, ok, sunt de acord, dar mie mi s-a părut mișto per total experiența, altfel la ce altă vizită de muzeu ai fost și te-a dat pe spate?

  2. ady 30/06/2013 at 18:50 #

    merci ca ai zis ca e deschis pana in august. credeam ca e pana la 30 iunie. pana acu’ n-am reusit sa gasesc 60 de lei impreuna cu niste timp (totul la pachet, in acelasi timp).
    hm, poate o duc pe mama la expozitie cand ma viziteaza saptamana viitoare. tot ma bombane ca n-o duc nicaieri.
    apropos de vise, nu cred ca se refera la alea „ce o sa fac si o sa dreg”. ci la filmuletele alea de ni s-arata cand noi sforaim. am avut unu’ spre dimineata, diliu cu clabuci. 🙂

  3. irina 30/06/2013 at 19:04 #

    Am fost si eu la expozitia cu pricina acum citeva saptamini. Este pur si simplu o expozitie de prezentare a corpului uman. Daca nu ar fi fost scandalul ca exponatele sunt facute din materie umana, as fi crezut da sunt din plastic sau ceva asemanator (pentru ca, atunci cind te uiti la ele, nu iti dai seama din ce sunt facute, trebuie sa ii crezi pe cuvint pe organizatori).

    Cit despre recomandarile facute de Ministerul Educatiei, expozitia oricum nu este interesanta pentru copii sub 13-14 ani (plus si simplu subiectul nu prezinta interes pentru copii). Am vazut adolescenti care se uitau la exponate si intelegeau ce vad, dar am vazut si un tata cu fiul sau de vreo 10-11 ani, iar fiul nu stia cum sa plece mai repede pentru ca se plictisise.

    Pe ansamblu, mi s-a parut un mod interesant de prezentare a corpului uman si a organelor sale. Am reusit sa inteleg si ce au operat doctorii la rotula pe care mi-am fracturat-o acum vreo 3 ani si de ce genunchiul meu arata cum arata acum.

    Mai am de vazut expozitia de fluturi vii de la Antipa si pe cea cu Comorile Chinei (inclusiv citiva dintre renumitii soldati de teracota) de la Muzeul National.

    • Dollo 30/06/2013 at 19:08 #

      da, fluturii erau închiși aseară când am terminat noi cu corpul uman, iar soldații de teracotă sunt și pe lista mea.

      • Ronnie 10/07/2013 at 12:42 #

        scandalul cred ca a fost cea mai buna reclama pt expozitie – mediatizarea excesiva a facut oamenii curiosi

        am vazut atat fluturii – foarte cald in cort dar e amuzant ca ii poti tine pe deget fara sa zboare -, cat si soldatii de teracota – interesanti dar neimpresionanti pt ca scosi din grupul de 10mii sunt ca niste statuti stinghere din parc

  4. ion 30/06/2013 at 20:40 #

    daca bisericile traditionale expun moaste de ce \stiinta’ sa ramana in urma?..o expozitie de ‘moaste’ ambalate si poleite stiintific. ceva morbid.

    • Laura 04/07/2013 at 10:15 #

      Da, numai ca expozitia asta are valoare educativa.

  5. Frobenius 30/06/2013 at 21:57 #

    Imaginile au fost selectate de tine sau urban-grotescul avea drept tinta exclusiv publicul feminin? Domnul acela despre care povestesti in final, aflat deja la fata locului, de unde oare aflase despre oportunitatea de largire a orizontului? 🙂

    • Dollo 01/07/2013 at 14:30 #

      Ca de obicei, aciditate multă în zona dvs 😉

  6. Lucian Mustaţă 30/06/2013 at 22:21 #

    Hmm, cel mai folosit muşchi al corpului uman este (şi zic asta fără să fi căutat pe google sau prin tratate înainte) este mîocardul. Inima, pe româneşte. Am I right?

    • Dollo 01/07/2013 at 14:25 #

      Ochiul e ăla care face mai multă mișcare, cică, decât inima 🙂

  7. Lucian Mustaţă 30/06/2013 at 22:26 #

    Scuze pentru repetiţia „este” şi tastarea greşită a „miocard”. Neatenţia.

  8. dojo 01/07/2013 at 08:35 #

    Nu am vazut expozitia din Bucuresti, am vazut-o altundeva. Am ramas IMPRESIONATA de ea, senzational a fost totul. Ador orice chestie despre anatomie, asa ca am privit totul cu mare atentie. Nu este nimic scarbos acolo, exponatele arata de parca-s mulajele alea din cabinetele noastre de biologie (doar ca facute mult mai in detaliu). Nu stiu daca e kitsch sau nu, dar ai o groaza de chestii de invatat, daca iti tii mintea o idee mai deschisa. Merita vizitata si, clar, merita fiecare leu.

  9. Stefan 01/07/2013 at 09:15 #

    Cel mai solicitat muschi sa fie … limba? Chiar acum se agita cu gandul la o prajitura 😉

    • Dollo 01/07/2013 at 14:24 #

      Nu, nu e limba. e mușchiul ochiului, știi cum se zice, ochii văd, inima cere, apoi limba salivează 😉

  10. Laura 04/07/2013 at 10:09 #

    – că mușchiul uman de pe pulpe sau ăla fesier e fix la fel ca aspect cu ăla de vită, și dacă l-aș vedea într-un galantar cu carne n-aș ezita să am față de el gânduri pofticioase, cu usturoi și tot tacâmul…

    Exact la chestia asta ma gandeam si eu cand am vazut exponatul (cred) cu pricina – este cumva vorba despre piciorul sectionat de la sold expus in sectiunea sistemului muscular? In cazul asta a ajutat un pic si coloritul…

    Eu cred ca este o expozitie extrem de interesanta si educativa. Orice scoala cu profilul „stiintele naturii” ar trebui sa organizeze vizite!

    • Dollo 04/07/2013 at 11:23 #

      dap, ala e

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru