V ă anunț că sunt îndrăgostită. Am descoperit-o târziu, dar astea de la maturitate sunt mai puternice – zice o vorbă din popor. Îmi place de Lia Bugnar! Scrie bine, are umor și face asta exploatând potrivit toate locurile comune din viața noastră. Femeia e un fel de Sergiu Nicolaescu al teatrului contemporan. Scrie piesa, joacă în ea și uneori se întâmplă s-o mai și regizeze. În ultima săptămână am fost la două: Noi 4 – la Green Hours – și O piesă deșănțată – la Godot Cafe.
În Noi 4 Lia joacă rolul unei aurolace din canal, la masă cu două femei frumoase și senzuale care-și dispută același bărbat – scund, cu chelie, burtă și veșnic balonat de la pateul de ficat. Cele două sunt Ilinca Manolache – joacă perfect rolul amantei pițipoance – și Maria Obretin – soția/femeia senzuală, misterioasă și înșelată de bărbatul amintit, jucat „de nevoie” de Marius Manole, că Mălăiele era prea scump;)
Replicile sunt amuzante, dar probabil că punctul forte ar fi piesa din piesă, faptul că actorii își spun replicile, dar au și intervenții „din off” către public, un soi de note de subsol, iar către final toată acțiunea o ia razna pentru că aparent nimeni nu mai respectă scenariul. Se produce o avalanșă de monoloage „spontane” încărcate de umor, autoironie și înțepături pentru colegii de breaslă sau pentru teatrul românesc în general. Într-un cuvânt, ca s-o citez pe Ilinca Manolache: „dramaturgie contemporană, în puii mei!”. Piesa merită văzută, chiar revăzută, singura parte care mie mi s-a părut cumva ca o rupere de ritm a fost întorsătura de situație de la final, și monologul destul de amar al lui Manole. Dar na, cum zice Lia Bignar, „tot ce scriu vine din memoria mea afectivă și din viitorul meu afectiv”, și probabil acolo n-o fi tot numai o comedie.
Piesa văzută aseară, aia deșănțată, mi s-a părut mai legată stilistic vorbind, parcă a curs mai bine, fără artificii dramatice. O comedioară tradițională despre sexul neconvențional. Două cupluri se întâlnesc ca să facă sex în grup și sunt distrase de la asta de un hoț care-i prinde asupra faptului, din greșeală. Se dovedește că nici cuplurile (Lia Burgnar-Radu Iacoban, Ilinca Manolache-Marius Manole) nu sunt ce se pretindeau în anunțul din ziar, nici hoțul – Andrei Huțuleac – nu e chiar un hoț, ci un îndurerat posesor de broască țestoasă care are nevoie de un transplant de rinichi. Broasca, nu hoțul 🙂 O răsturnare de situație pe cât de absurdă pe atât de hilară.
M-am simțit bine și mi-au (re)deschis apetitul pentru teatru, piesele astea cu buget mic (în Noi 4 bugetul redus a fost un leitmotiv, actorii își întrerupeau rolurile ca să joace pe rând și chelnerița pentru care producătorii nu avuseseră bani ca s-o plătească ;). De aia am zis să vi le recomand și vouă, în caz că n-ați descoperit-o încă pe Lia Bugnar, ca să vă îndrăgostiți și voi de ea.
foto Andrei Runcanu
chiar am citit acum cateva zile un interviu fain cu Lia Bugnar http://www.revistatango.ro/celebritati/interviuri/lia-bugnar-nu-exista-nedreptate-in-iubire-7550.html
apropos de testoase, niste prieteni ai unei prietene, pe langa un caine (buldog francez) au si testoase (nu stiu cate, cred ca doua, ca R foloseste pluralul si nu-s prea multe totusi). si toata aceasta gradina zoologica merge cu ei in vacante sau pe unde mai pleaca.
Sunteti sigura ca e buna comparatia cu Sergiu Nicolaescu?
In ultima vreme a fost injurat peste poate, pentru feliile consistente pe care le-a luat pentru filme „propagandistice” care n-au luat nici un premiu, in dauna tinerilor regizori care au luat premii.
Mimi dragă, un pic de umor n-a omorât pe nimeni 😉