M oșul emana prin toți porii berile pe care le supsese până la ceasurile opt aseară, dar se ținea pe picioare suficient de bine ca să nimerească un scaun pe primul rând la ArCuB Live Open Air – Jazz, Blues & More din Piața Enescu. Chiar lângă mine. Seara începuse bine, cu Sebastian Spanache Trio – mie mi-a plăcut, dar nu mă pricep la jazz, însă unii care se pricep au zis că bateristul a fost chiar măiastru – și acum tocmai urcaseră pe scenă niște englezi, patru bărbați și o guristă, veniți din Marea Britanie pentru prima dată în România – Robert Mitchell’s Panacea feat Corey Mwamba. Trei dintre tipi, negri.
Nu începuse încă să cânte pianistul, când moșul de lângă se întoarce spre mine, își apleacă nasul roș la urechea mea și zice tare, în aerul neumplut complet de sunetele pianului la care performa unul dintre cei trei negri:
– Deci, în cine lasă englejii muzica…. în negri!
A pufnit râzând a dispreț, apoi s-a apucat să aplaude gurista și pe restul formației. Cuvântul „negru” a ajuns cu siguranță și la urechile artistului, care era pe scenă la câțiva pași de noi, și e destul de apropiat de „nigăr-ul” american ca să fi înțeles și omul ce i s-a strigat din primul rând. Dar, vorba „proverbului” pe care tocmai l-am auzit în seara asta într-o piesă a Liei Bugnar – The show must go on, așa că a continuat 😉
Cu sau fără moșul abțiguit, vă recomand serile de jazz care tocmai au început în Piața Enescu (în fața Ateneului). Vor fi în fiecare seară până duminică, de la 19.00 la 21.00, iar intrarea e liberă (face cinste Primăria Capitalei). Se poate bea și bere, după cum desigur v-ați dat seama, se poate sta la taclale cu artiștii, după spectacol sau în pauze. Atmosfera e relaxantă, nici nu simți că ești în mijlocul orașului, și al traficului. Iar publicul e, cu mici excepții,… divers 😉
Cool! N-am cum sa ajung din pacate, cum nu ajung nici la Montreux (unde nu-i pe strada, da’ au niste scoruri de n-am cuvinte). Enjoy la maxim!
m-amuza faza cu negrii;
azi, menajera de aici, din Kinshasa, a scos odorizantul din vasul de toaleta si mi l-a pus in trusa cu instrumente de baie;
banuiesc ca i-a mirosit bine si a crezut ca n-are ce cauta acolo..
in rest, stiu eu niste britanici care nu lasa muzica din mana: https://www.youtube.com/watch?v=fZltd_nz2ag
p.s: au fost si-n Silver Church anul trecut
😉
de ce nu i-ai dat peste nasul rosu, sa-i zici ca fara negri nu pupau never jazz nici englejii nici alte natii mai breze…
beatrix: ce te amuza de fapt?
ma amuza reactia insului, pe care o cred nevinovata;
si faptul ca toata lumea se excita daca zici ceva rau de (unii) negri, ca si cum ar trebui sa ne facem ca negrii nu exista sau ca unii nu fac lucruri naspa;
si ca, daca zici ca un negru pute, esti rasist;
ca negrii au voie sa-si zica „nigger” unii altora, chiar si la televizor;
ca unele canale tv cenzureaza prin filme „god” si „nigger” laolalta cu „fuck”.
pentru ca toate cele de mai sus sunt bullshituri si pentru ca intr-un autobuz din bucuresti pute mai tare decat intr-un birou plin de negri din Congo.
iar treaba ramane ca intotdeauna. adica noi, albii suntem „muzungu” sau „mundele”, adica „albi”/”straini”, iar ei raman negri.
asta nu ne face mai buni, ci doar sinceri. si pe noi si pe ei.