Pe cine au lăsat englejii muzica

A început ArCuB Live Open Air - Jazz, Blues & More în Piața Enescu. Unii vin pentru bere, dar se opresc să-și mai dea cu părerea și despre artiști ;)

M oșul emana prin toți porii berile pe care le supsese până la ceasurile opt aseară, dar se ținea pe picioare suficient de bine ca să nimerească un scaun pe primul rând la ArCuB Live Open Air – Jazz, Blues & More din Piața Enescu. Chiar lângă mine. Seara începuse bine, cu Sebastian Spanache Trio – mie mi-a plăcut, dar nu mă pricep la jazz, însă unii care se pricep au zis că bateristul a fost chiar măiastru – și acum tocmai urcaseră pe scenă niște englezi, patru bărbați și o guristă, veniți din Marea Britanie pentru prima dată în România – Robert Mitchell’s Panacea feat Corey Mwamba. Trei dintre tipi, negri.

Nu începuse încă să cânte pianistul, când moșul de lângă se întoarce spre mine, își apleacă nasul roș la urechea mea și zice tare, în aerul neumplut complet de sunetele pianului la care performa unul dintre cei trei negri:

– Deci, în cine lasă englejii muzica…. în negri!

A pufnit râzând a dispreț, apoi s-a apucat să aplaude gurista și pe restul formației. Cuvântul „negru” a ajuns cu siguranță și la urechile artistului, care era pe scenă la câțiva pași de noi, și e destul de apropiat de „nigăr-ul” american ca să fi înțeles și omul ce i s-a strigat din primul rând. Dar, vorba „proverbului” pe care tocmai l-am auzit în seara asta într-o piesă a Liei Bugnar – The show must go on, așa că a continuat 😉

Cu sau fără moșul abțiguit, vă recomand serile de jazz care tocmai au început în Piața Enescu (în fața Ateneului). Vor fi în fiecare seară până duminică, de la 19.00 la 21.00, iar intrarea e liberă (face cinste Primăria Capitalei). Se poate bea și bere, după cum desigur v-ați dat seama, se poate sta la taclale cu artiștii, după spectacol sau în pauze. Atmosfera e relaxantă, nici nu simți că ești în mijlocul orașului, și al traficului. Iar publicul e, cu mici excepții,… divers 😉

Etichete: , , , , , ,

4 comentarii la “Pe cine au lăsat englejii muzica” Subscribe

  1. Fluieratorul 03/07/2013 at 23:58 #

    Cool! N-am cum sa ajung din pacate, cum nu ajung nici la Montreux (unde nu-i pe strada, da’ au niste scoruri de n-am cuvinte). Enjoy la maxim!

  2. beatrix 04/07/2013 at 00:44 #

    m-amuza faza cu negrii;
    azi, menajera de aici, din Kinshasa, a scos odorizantul din vasul de toaleta si mi l-a pus in trusa cu instrumente de baie;
    banuiesc ca i-a mirosit bine si a crezut ca n-are ce cauta acolo..
    in rest, stiu eu niste britanici care nu lasa muzica din mana: https://www.youtube.com/watch?v=fZltd_nz2ag
    p.s: au fost si-n Silver Church anul trecut
    😉

  3. spufi 05/07/2013 at 07:50 #

    de ce nu i-ai dat peste nasul rosu, sa-i zici ca fara negri nu pupau never jazz nici englejii nici alte natii mai breze…

    beatrix: ce te amuza de fapt?

    • beatrix 08/07/2013 at 02:15 #

      ma amuza reactia insului, pe care o cred nevinovata;
      si faptul ca toata lumea se excita daca zici ceva rau de (unii) negri, ca si cum ar trebui sa ne facem ca negrii nu exista sau ca unii nu fac lucruri naspa;
      si ca, daca zici ca un negru pute, esti rasist;
      ca negrii au voie sa-si zica „nigger” unii altora, chiar si la televizor;
      ca unele canale tv cenzureaza prin filme „god” si „nigger” laolalta cu „fuck”.
      pentru ca toate cele de mai sus sunt bullshituri si pentru ca intr-un autobuz din bucuresti pute mai tare decat intr-un birou plin de negri din Congo.
      iar treaba ramane ca intotdeauna. adica noi, albii suntem „muzungu” sau „mundele”, adica „albi”/”straini”, iar ei raman negri.
      asta nu ne face mai buni, ci doar sinceri. si pe noi si pe ei.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

De ce țin oamenii cu PSD

flyere

Deoarece în multe județe e cel mai mare angajator. Pe banii noștri, baronii PSD patronează instituții de stat supradimensionate cu angajați fictivi care muncesc în realitate pentru partid. Înțelegeți de ce se oftică Dragnea că el e singurul fraier judecat pentru o astfel de faptă pe care o practică cu succes toți colegii lui în continuare?

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Prezență inedită a lui Budha la răstignirea lui Iisus la București

soldati-jandarmi

Un Pilat din Pont grăsuț și chel a stârnit polemici în rândul audienței de la răstignirea lui Iisus – ediția 2014