Griji de mamă de fată

Unde mai poți găsi în ziua de azi un băiat bun, fetelor? :P

M arți seară am fost la o sindrofie la Ambasada Austriei, dedicată orașului Viena și deschiderii lui pentru homosexuali și lesbiene. Dap, petrecerea a fost cu și despre… plus doi travestiți foarte decorativi, și s-a numit „Viena, now or never”. Foarte bun bufetul vienez.

Azi toată ziua mi-am petrecut-o într-un penitenciar din România – unul dintre cele mai mizere văzute de mine, de când vizitez astfel de stabilimente – penitenciarul Mărgineni situat în comuna natală a lui I.L.Caragiale, fostă Haimanale, before nenea Iancu. Înainte de a găzdui „haimanalele de azi”, penitenciarul a fost mănăstire (până pe la 1840), iar unul dintre primii deținuți a fost însuși rebelul Nicolae Bălcescu. Azi, după cum s-a exprimat directorul instituției, nu mai sunt oameni de calitate, ca altădată, deținuți acolo. Numai membri ai crimei organizate sau teroriști.

Când m-am întors în București m-am oprit pe la mama ca să-mi dea să mănânc, că tot fusesem toată ziua nemâncată și îmi rămăsese în nări iz de cambuză de pușcărie. M-a întrebat ce am făcut în ultimele zile, i-am făcut un rezumat, iar replica ei a fost: „aoleo, mamă, păi cu d-ăștia umbli tu acuma? când erai ziaristă parcă era altfel. cum vrei să-ți mai găsești pe cineva în locurile astea?”

Pe de altă parte, ca ziaristă azi aș fi avut ocazia să-i întâlnesc pe cei doi minunați bărbați din fotografie (Roger Waters și Valeriu Zgonea, pentru cine nu s-a uitat la știri în ultimele două zile). O alternativă de luat în seamă, fără îndoială. Ce mamă nu i-ar iubi când i-ar vedea așa puși pe treabă, ce femeie nu i-ar dori văzându-i cu ciocanul în mână?

Dar, ca să nu aveți impresia că m-am întors cu gânduri negre de la pușcărie, adineauri am dat peste chestia asta. Replica mamei nu figurează printre alea 24, dar mie una îmi place la nebunie numărul 12 🙂

*foto Mediafax

Etichete: , , , , ,

11 comentarii la “Griji de mamă de fată” Subscribe

  1. Stelian 28/08/2013 at 21:53 #

    Cind citii de puscaraie credeam ca ai fost acolo unde e puscariasul nr. 2 al tarii (ca primu’ fu eliberat pen buna purtare).
    Cind colo umblasi „haimana” la Haimanale…
    Poate curind scrii ceva despre asta in alta nota decit ce zic oficialii…

  2. ady 28/08/2013 at 23:31 #

    stie cineva cine-s pustii de la punctu’ 19 si despre ce film e vorba.? (sigur e dintr-un film)

  3. Ugly Kid Joe 29/08/2013 at 00:03 #

    Sa inteleg ca mama ta nu crede in capacitatea sistemului penitenciar de a reeduca si reintegra detinutii? 😛

    • Dollo 29/08/2013 at 10:30 #

      desigur că are încredere, doar că e mai old fashion, nu-i vrea reintegrați în familia ei 😉

  4. 2PeU77 29/08/2013 at 07:08 #

    SINDROFÍE, sindrofii, s.f. 1. (Fam.) Reuniune de invitaţi, petrecere (în familie). ♦ Totalitatea participanţilor la o petrecere familială.

    • Dollo 29/08/2013 at 10:30 #

      așa, și?

  5. Tasepenet 29/08/2013 at 07:56 #

    Filmul se cheama „Lemony Snicket’s a Series of Unfortunate Events” (la noi a fost tradus „Lemony Snicket: o serie de intamplari nefericite”) si e o comedioara aparuta prin 2003 sau ceva de genul asta dupa o carte a lui Lemony Snicket asta (pseudonimul unui autor american de carti pentru plozi). E oarecum haiosel, fiind cu Jim Carrey (care se scalambaie cat poate), Meryl Streep (care se scalambaie mai putin) si alte nume relativ cunoscute. Ideea filmului e ca Jim Carrey incearca sa gatuie trei orfani (doi din ei fiind in poza) ca sa puna laba pe avere. Evident, nu reuseste, dar incearca, plin de elan, timp de doua ore.

    • ady 30/08/2013 at 07:05 #

      merci.

  6. Tasepenet 29/08/2013 at 07:56 #

    Comentariul de mai sus era pentru Ady.

  7. Bogdan 29/08/2013 at 10:32 #

    Dar „d-ăștia” la care se referea erau baietii veseli sau puscariasii? Ce o indigna mai mult? 🙂

    • Dollo 29/08/2013 at 10:34 #

      cred că nu face discriminări între ei 😉

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.