Griji de mamă de fată

Unde mai poți găsi în ziua de azi un băiat bun, fetelor? :P

M arți seară am fost la o sindrofie la Ambasada Austriei, dedicată orașului Viena și deschiderii lui pentru homosexuali și lesbiene. Dap, petrecerea a fost cu și despre… plus doi travestiți foarte decorativi, și s-a numit „Viena, now or never”. Foarte bun bufetul vienez.

Azi toată ziua mi-am petrecut-o într-un penitenciar din România – unul dintre cele mai mizere văzute de mine, de când vizitez astfel de stabilimente – penitenciarul Mărgineni situat în comuna natală a lui I.L.Caragiale, fostă Haimanale, before nenea Iancu. Înainte de a găzdui „haimanalele de azi”, penitenciarul a fost mănăstire (până pe la 1840), iar unul dintre primii deținuți a fost însuși rebelul Nicolae Bălcescu. Azi, după cum s-a exprimat directorul instituției, nu mai sunt oameni de calitate, ca altădată, deținuți acolo. Numai membri ai crimei organizate sau teroriști.

Când m-am întors în București m-am oprit pe la mama ca să-mi dea să mănânc, că tot fusesem toată ziua nemâncată și îmi rămăsese în nări iz de cambuză de pușcărie. M-a întrebat ce am făcut în ultimele zile, i-am făcut un rezumat, iar replica ei a fost: „aoleo, mamă, păi cu d-ăștia umbli tu acuma? când erai ziaristă parcă era altfel. cum vrei să-ți mai găsești pe cineva în locurile astea?”

Pe de altă parte, ca ziaristă azi aș fi avut ocazia să-i întâlnesc pe cei doi minunați bărbați din fotografie (Roger Waters și Valeriu Zgonea, pentru cine nu s-a uitat la știri în ultimele două zile). O alternativă de luat în seamă, fără îndoială. Ce mamă nu i-ar iubi când i-ar vedea așa puși pe treabă, ce femeie nu i-ar dori văzându-i cu ciocanul în mână?

Dar, ca să nu aveți impresia că m-am întors cu gânduri negre de la pușcărie, adineauri am dat peste chestia asta. Replica mamei nu figurează printre alea 24, dar mie una îmi place la nebunie numărul 12 🙂

*foto Mediafax

Etichete: , , , , ,

11 comentarii la “Griji de mamă de fată” Subscribe

  1. Stelian 28/08/2013 at 21:53 #

    Cind citii de puscaraie credeam ca ai fost acolo unde e puscariasul nr. 2 al tarii (ca primu’ fu eliberat pen buna purtare).
    Cind colo umblasi „haimana” la Haimanale…
    Poate curind scrii ceva despre asta in alta nota decit ce zic oficialii…

  2. ady 28/08/2013 at 23:31 #

    stie cineva cine-s pustii de la punctu’ 19 si despre ce film e vorba.? (sigur e dintr-un film)

  3. Ugly Kid Joe 29/08/2013 at 00:03 #

    Sa inteleg ca mama ta nu crede in capacitatea sistemului penitenciar de a reeduca si reintegra detinutii? 😛

    • Dollo 29/08/2013 at 10:30 #

      desigur că are încredere, doar că e mai old fashion, nu-i vrea reintegrați în familia ei 😉

  4. 2PeU77 29/08/2013 at 07:08 #

    SINDROFÍE, sindrofii, s.f. 1. (Fam.) Reuniune de invitaţi, petrecere (în familie). ♦ Totalitatea participanţilor la o petrecere familială.

    • Dollo 29/08/2013 at 10:30 #

      așa, și?

  5. Tasepenet 29/08/2013 at 07:56 #

    Filmul se cheama „Lemony Snicket’s a Series of Unfortunate Events” (la noi a fost tradus „Lemony Snicket: o serie de intamplari nefericite”) si e o comedioara aparuta prin 2003 sau ceva de genul asta dupa o carte a lui Lemony Snicket asta (pseudonimul unui autor american de carti pentru plozi). E oarecum haiosel, fiind cu Jim Carrey (care se scalambaie cat poate), Meryl Streep (care se scalambaie mai putin) si alte nume relativ cunoscute. Ideea filmului e ca Jim Carrey incearca sa gatuie trei orfani (doi din ei fiind in poza) ca sa puna laba pe avere. Evident, nu reuseste, dar incearca, plin de elan, timp de doua ore.

    • ady 30/08/2013 at 07:05 #

      merci.

  6. Tasepenet 29/08/2013 at 07:56 #

    Comentariul de mai sus era pentru Ady.

  7. Bogdan 29/08/2013 at 10:32 #

    Dar „d-ăștia” la care se referea erau baietii veseli sau puscariasii? Ce o indigna mai mult? 🙂

    • Dollo 29/08/2013 at 10:34 #

      cred că nu face discriminări între ei 😉

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.