În dragoste toți suntem proști

I s-a întâmplat și Corinei Crețu, i se poate întâmpla oricui, Recent a făcut un film despre asta Giusepe Tornatore - The best offer, cu Georffrey Rush. Vedeți-l și nu mai râdeți de oamenii îndrăgostiți, ci invidiați-i!

N -aș vrea să fiu zilele astea în pielea Corinei Crețu, fosta consilieră a lui Ion Iliescu, prinsă în flagrant de amor cu fostul secretar de stat american Colin Powel. Și nu mă refer la dragostea ei aparent neîmpărtășită, ci la valul de mișto-uri generat de știrea asta în toate mediile din România. Românul s-a născut miștocar și cred că cel mai mult îi place să facă haz de dragostea unei femei celebre (câte femei celebre de la noi știți care au scăpat netăvălite prin noroi în ultimii ani?), iar dacă mai e și fată bătrână, așa cum era Corina Crețu percepută la noi, chiar dacă parcă s-a măritat recent, satisfacția atinge cote paroxistice.

Dincolo de caracterul incontestabil de breaking news al poveștii, ce mă nedumerește pe mine e faptul că la noi nimeni, nici bărbați, nici femei, nu se pun un pic în rolul ăluia de ajunge ciuca miștourilor. Toată lumea o desființează pe biata femeie, că a scris emailuri disperate, că engleza era de baltă, că era lamentabilă etc. Oameni buni, nu vă mai amintiți deloc când ați fost îndrăgostiți? Hai faceți un exercițiu de memorie și amintiți-vă că toți ați avut momentele voastre de tâmpenie crasă atunci când vi s-au aprins câlcâiele după cineva.

Nimeni nu e scutit de a fi prost când se îndrăgostește, și din chestia asta nu te salvează nici măcar vârsta, necum experiența. Nu există să nu fii prost, indiferent de câte ori ai iubit. Și vă spun asta în cunoștință de cauză și cu toată deschiderea. Oricâtă teorie cunoști și practici pe prieteni între îndrăgosteli – știți, sesiunile alea de sfaturi în care le spuneți altora că ar trebui să facă așa și pe dincolo, să nu fie proști adică – băi când te lovește pe tine nu te salvează nimic de la manifestările iraționale ale acestei boli minunate.

Am constatat asta la mine, care fac fix aceleași forme de „febră” și acum la 40, ca și atunci când aveam 20, și am avut ocazia să constat că nici mama nu e mai înțeleaptă la cei 70 de ani ai ei, atunci când o apucă pretențiile de femeie de la un anumit bărbat. De asemenea nu contează câte PhD-uri ai, și ce funcții înalte ocupi. Când te ia cu fierbințeală de la lingurică în sus și în jos, s-a terminat cu rațiunea. Omul îndrăgostit nu mai e om, e o bombă cu ceas. Iar ceasul ticăie până explodează.

La Corina Crețu și domnul Powell a explodat când hackerul ăla le-a publicat emailurile personale. Aici e o altă discuție, despre cât pot fi de credule niște persoane cu responsabilitățile lor, în privința emailurilor personale. Dar, revin și zic: ea era clar îndrăgostită, deci nimic din ce era „safe” nu-i era cunoscut. El … hm, ar fi trebuit să știe cum stă treaba cu Internetul, dar pe de altă parte avea o vârstă, la care bărbații o iau razna mai mult decât femeile. Desigur, cât se poate de platonic (:P) dar tot razna. Și aici aș putea aprofunda, cu câteva exemple de oameni care în jur de 60 intră în panică pe motiv că nu mai apucă să … le împărtășească tuturor femeilor ce masculi feroce sunt ei, și încep să devină disperați și penibili. Dar asta deja e altă poveste.

 

În fine, ce voiam să vă recomand cu ocazia asta, acelora dintre voi care poate n-ați mai iubit demult și ați uitat cum e să fii prost și îndrăgostit 😉 Filmul „The best offer”, făcut de Tornatore, și jucat binișor de Geoffrey Rush. Rulează pe ecrane în această perioadă (la noi cu titlul „Ofertă irezistibilă”) și zic eu că e un film care merită văzut, pentru că e așa dulce-amar, și iată, în contextul dat vă ajută să nu vă mai râdeți de duduia Corina, că i se poate întâmpla oricui.

În film lucrurile se petrec cam așa: Geoffrey Rush este, la finalul unei cariere spectaculoase de colecționar de artă, posesorul a numeroase portrete de femei, pe care le ține închise într-un seif-sufragerie, și care sunt singurele obiecte cărora le face onoarea de a le atinge cu buricele degetelor sale neînmănușate. În rest mănâncă, socializează și lucrează cu mănuși, alese meticulos dintr-un dulap mai mare decât dressing-ul meu.

Viața lui fusese suficient de bună până atunci, ferit de avatarurile dragostei, și desfătându-se seară de seară în compania haremului lui înrămat, pe care-l iubea și care-i întorcea iubirea, după cum singur se păcălea. Viața s-a complicat (sau mai bine zis abia atunci a început)  când a apărut mult prea tânăra Claire, pretinsa moștenitoare a unei vile plină de obiecte de artă ce așteptau să fie evaluate și licitate. Rush se îndrăgostește pentru prima și ultima dată în viața lui și ignoră sistematic toate semnalele pe care noi, spectatorii hârșâiți într-ale falsurilor, le intuim în fiecare detaliu.

Părerea lui Tornatore despre femei și despre dragostea pe ultima sută de metri a vieții transpiră cu cinism cam din toți porii filmului. „Cum e viața cu o femeie?” îl întreabă Oldman (jucat de Geoffrey Rush) pe asistentul lui. Omul, căsătorit de 30 de ani, e o clipă descumpănit de întrebarea șefului, care toată viața își consumase afecțiunea într-o sală aseptică și ermetică, în compania a zeci de portrete în ulei ale unor doamne. „Este cam ca o licitație”, îi răspunde asistentul, „niciodată nu știi dacă oferta ta e cea mai bună”. Așadar, iubirea e de două feluri: ori se stinge de plictiseală într-o relație/căsnicie, ori e ucisă brutal de unul dintre participanți. Sunt curioasă dacă și altora li s-a părut previzibil finalul, pentru că totul pare un pic prea evident pentru a mai lăsa loc unei eventuale speranțe.

Oricum zic că unei asemenea iubiri, târzii, unice și pasionale, merită să-i sacrifici luciditatea și chiar averea, ca s-o poți trăi măcar o dată și măcar pentru ceva timp. Ce părere aveți?

Etichete: , , , , , , , , ,

11 comentarii la “În dragoste toți suntem proști” Subscribe

  1. Béranger 02/08/2013 at 21:12 #

    Românii-s țațe proaste. Ținta hacker-ului a fost Colin Powell, dar concetățenilor noștri le place să bălăcărească femei.

    Ce am reținut eu din cele două PDF-uri postate pe cryptome.org este un mail din 24.12.2010 de la Corina către Colin, mail în care aceasta arăta că e deprimată și spunea că-i cel mai greu Crăciun și An Nou al ei. Era singură, probabil, ceea ce înseamnă că nu-l cunoștea încă pe cetățeanul cu care urma să se mărite în noiembrie 2012.

    Dollo, sper că tu nu ai fost încurcată cu Obama pre când nu era prezident 🙂 (cu siguranță că nu, altfel nobelizatul pentru pace trimitea până acum o dronă ca să te anihileze, să nu existe nici un risc)

    • Dollo 02/08/2013 at 21:59 #

      Cred că m-ar fi anihilat Michele înainte de a ajunge bărbat-su prezident 😉

  2. N. Raducanu 02/08/2013 at 22:52 #

    Am descoperit acest blog zilele trecute, multumita lui beranger, care a pomenit-o pe Dolo pe blogul sau. Am citit cateva articole din “dolo zice bine” si mi-am inscris adresa blogului la Favorite. Asta seara am citit acest articol si mi-am dat seama ca nu am gresit oprindu-ma la el. Sunt in intregime de acord cu ideile expuse in apararea Corinei Cretu, dupa cum sustin orice pledoarie in favoarea femeilor.
    As avea totusi de facut o mica observatie autoarei. Dansa scrie: “Iubirea e de doua feluri: ori se stinge de plictiseala, ori e ucisa brutal de unul din participanti”. Cred insa ca mai sunt si alte ipoteze de luat in consideratie. Eu sunt un om batran si am depasit de mult varsta cand o luam razna. Sunt casatorit de peste 50 de ani cu actuala sotie si, desi a trecut febra amorului din anii de inceput, nu ne plictisim de loc impreuna, ba suntem incantati ca ne avem unul pe celalalt si ne poltrivi atat de bine. In privinta altor experiente amoroase, nu-mi amintesc sa fi resimtit ca o tampenie crasa cand mi s-au aprins calcaiele. Ba din conntra. Sunt mai mult de zece femei pe care le-am iubit cu pasiune si am simtit ca si ele treceau in relatia cu mine prin aceiasi stare de vraja. Dupa ani de zile am intalnit unele din ele, casa torite si cu copii, dar nici urma de repros la ele, ci mai curand un sentiment de recunostinta pentru clipele fericite petrecute odinioara. Timpul sterge micile certuri si mizerii si lasa amintirile sa se desfasoare ca intr-un basm fermecat. Pot spune ca au fost clipele cele mai fericite ale vietii mele.
    In dragoste nu suntem toti prosti, ci depinde cum privim dragostea: ca un dar sau ca o cucerire de fortareata.

    • Dollo 03/08/2013 at 07:09 #

      Cu siguranță dumneavoastră știți mai bine, dar pe de altă parte e posibil și să nu vă amintiți din acele perioade febrile decât părțile bune, nu și cum vă vedeau alții din afară 😉 Și mie mi se pare că totul e frumos când mă îndrăgostesc, și consider că e un dar, indiferent dacă mi se răspunde sau ba, pentru că pur și simplu cred că sentimentele alea îți fac bine ție în primul rând. Dar asta nu înseamnă că nu acționez prostește, uneori total irațional sau cumva cum nu-mi stă în obicei într-op stare de agregare mai puțin spumoasă 🙂

  3. Motanul 02/08/2013 at 23:26 #

    Am putut rabda sa citesc cateva rânduri dintr-un e-mail al respectivei. Incredibil de prost scris. Clar, nu i s-a tras de la faptul ca era îndrăgostita! Mai ales daca ești îndrăgostit/indragostita, nu ești atât de neglijent/neglijenta la scris. Singura explicație e ca tipa nu e prea desteapta in mod normal. Nici nu mă mira ca Powell i-a dat cu tifla. Daca scria in engleză cât de cât ca lumea, poate avea o șansa. E chiar ușor sa creezi o confuzie in limba engleză într-o scrisoare/e-mail, pentru ca de obicei o începi cu „Dear cutare”. Am patit-o si eu cu o fosta colega de generală cu care m-am reaintalnit in timpul facultatii. Ea era proaspata profesoara de engleză așa ca am zis sa corespondam in engleză ca sa îmi îmbunătățesc eu cunostiintele. Ea a inteles gresit primadata cuvantul „Dear”, insa dupa aia a fost pe bune, dar după cum zice Dollo in articol, la dragoste mare te loveste o prostie pe măsura! M-a lovit cea mai mare prostie din viața mea, așa ca o pierdui. După aia, nu m-am mai prostit la dragoste.

    • Dollo 03/08/2013 at 07:09 #

      Dar după aia o fi mai fost altă dragoste? 😉

      • Motanul 03/08/2013 at 08:46 #

        Au fost mai multe, dar fara prostia atasata.

  4. alex 03/08/2013 at 18:56 #

    Am citit articolul cu placere si, in general, sunt de acord cu el. Totusi, „parerea lui Tornatore despre femei”? Prietena mea a facut o pasiune pentru Tornatore asa incat i-am vazut toate filmele pe care le-am putut obtine. Daca vrei sa afli parerea lui despre femei iti recomand Malena sau l’uomo delle stelle dar, mai ales, teribilul La sconosciuta. Am sentimentul ca, mai ales la acest ultim film, te asteapta o surpriza.

  5. Cris 03/08/2013 at 20:24 #

    Tolstoi, (daca nu ma insel), spunea ca parca isi aminteste ca a fost de cateva ori indragostit, dar nu a uitat nimic din munca sa de zi cu zi….M-a socat la 20 de ani, cand am citit asta, ma ingrozeste si acum, la 40. Eu sper sa nu trag linis si sa ii dau dreptate. Tot mai cred ca merita sa sacrifici”luciditatea si chiar averea” cum zici tu. Cat despre Corina Cretu ceea ce i s-a intamplat este o mizerie, nici nu merita sa tastam ceva.:)

  6. kellogs 04/08/2013 at 23:16 #

    mai trist ca multi suntem asa si in afara ei. De, se pare ca asta e cheia succesului speciei noastre.

  7. claudia 12/08/2013 at 16:21 #

    Am vazut ieri filmul recomandat de tine. Foarte fain!

    De mult nu mai vazusem un film cu final imprevizibil, asa ca surpriza a fost foarte placuta, chiar daca finalul iti lasa un gust amar.

    Multumesc mult de recomandare si astept cu interes si altele 😀

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Hai păpușă sexoasă, bagă!

primaria

Primele victime ale poziționării USR împotriva modificării Constituției sunt propriii consilieri generali din București, hărțuiți grobian de consilierii PSD pe tema „cuplurilor de același gen”. Famiglia tradițională PSD de la Primăria Capitalei îi hărțuiește pe copiii adoptați ai cuplului bisexual USR

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru