Momentul întrebărilor existențiale sau al adevărului – pentru norocoși – vine atunci când ai deja o meserie, dar ți se pare că parcă nu faci ce ți-ai dori. Cei mai mulți dintre noi, ăștia trecuți de 30-40 de ani, suntem oarecum niște marionete ale voinței părinților, care ne-au ghidat cu bună credință spre ceea ce ziceau ei că ar fi bine. Dacă avem noroc ne găsim mai târziu chemarea, dacă nu, nu.
Cristina Olaru este o norocoasă. A regăsit după mulți ani, nealterată, pasiunea pentru desen pe care era gata s-o urmeze în clasa a 5-a, dacă mama ei n-ar fi ghidat-o spre limbi străine. Greu de spus acum ce-ar fi fost dacă… cert e că azi își împarte viața între cursurile de franceză și engleză pe care le ține și pictura pe sticlă cu care încântă ochii clientelor care-i cumpără cosmeticele. Pentru că e o ființă pozitivă preferă să nu-și pună întrebări inutile. Zice că probabil n-ar fi fost ea cea de azi, modelată într-un fel de facultatea de limbi străine și de oamenii pe care i-a întâlnit pe drumul ăsta, și că poate nu i-ar fi plăcut să fie artistă. De altfel nici nu se consideră una.
Dacă o asculți ai zice că totul e simplu. Să faci o cremă pentru ten mixt cu tendințe de îngrășare, într-o bucătărie înghesuită de apartament comunist, e la îndemâna oricui. De aia nici nu se teme să-mi dea rețeta, ca s-o public pe blog, pentru că tot așa a învățat și ea să facă ce face de vreo trei ani: cosmetice de casă.
Le-a testat pe ea, pe rude și prieteni, le-a perfectat rețetele și le-a schimbat aromele, în funcție de gusturi. Apoi a îmbinat activitatea asta cu plăcerea desenului și așa s-a născut brandul Handmade sister, sora care face cosmetice în bucătărie, le ambalează în recipiente pictate manual și le livrează personal. Evident e un business de familie: husband-ul e publicitarul care a inventat numele, godfather-ul e cel care a făcut logo-ul (după ce a botezat motanul familiei), grandmother-a cultivă gălbenelele în Bucovina, father-ul îi meșterește, din lemn, formele pentru săpun, sister-a ține contabilitatea, dar împreună cu mother-a îi țin locul Handmade sister-ei când e plecată din țară, iar clientela se cere aprovizionată.
Nu-mi propun să vă laud produsele Cristinei, pentru că în general cosmeticele trebuie testate de fiecare pe pielea lui. În plus, abundența de produse, fie ele și naturale, bio, eco bla, bla, cu care ne înconjoară societatea de consum îngroapă cam orice intenție advertorială. Gândiți-vă când ați cumpărat ultima dată o cremă sau un parfum dacă ați avut în minte reclama sau ați ales la întâmplare? Prin urmare mai bine vă povestesc cum a făcut crema asta și dacă sunteți curioși să vedeți ce mai face Cristina îi vizitați magazinul virtual.
Așadar, Cristina zice că orice cremă are trei faze:
A – faza uleioasă – formată din 15 ml de ulei (de migdale dulci, pentru ten sensibil, de cătină și macadamia, care reglează secreția de sebum), 4 gr de ceară, și o linguriță de acid cetilic – niște biluțe de origine vegetală care ajută crema să se stabilizeze, să aibă un aspect cremos și nu lasă tenul să se deshidrateze
B – faza apoasă – 75 ml de apă, 5 ml de glicerină vegetală și jumătate de linguriță de gumă de xantan vegetal gelifiant
C – faza în care se pune conservantul, fără de care nu se poate, pentru că crema are apă în compoziție, dar pentru tenurile alergice se mai acceptă și ulei esențial de ceva – rozmarin în cazul de față. Plus celebrul acid hialuronic, care are efect antiîmbărânire, fetelor 😉
Fazele A și B se amestecă separat în două pahare berzelius, care ulterior se pun la fiert într-o oală cu apă. Un termometru ne arată când ajung la 60 de grade, temperatură la care se topesc și biluțele de acid cetilic, iar guma de xantan face apa să semene cu un gel. După ce ating temperatura de topire se iau de pe foc, se amestecă între ele și apoi se mixează. Dap, cu mixerul cu care faceți diverse prin bucătărie. Se adaugă și cele 20 de picături de ulei esențial de rozmarin. Timp de patru minute până când seamănă cu o maioneză mai moale. Culoarea e dată de uleiul de cătină.
La final se toarnă într-un borcănel, unde va fi lăsată să se stabilizeze 24 de ore. Apoi se spală vasele 😉 Între timp, însă, se petrece pictura. Cristina preferă să picteze borcănelele după ce le umple, din două motive. Unul ar fi că odată sigilat conținutul nu mai există riscul să dea pe lângă și să lase urme grase pe sticla ce urmează a fi pictată. Al doilea motiv e că pictura de multe ori se face la cererea sau din inspirația clientei. Mie mi-a făcut niște maci, după cum puteți vedea, dar are încercări artistice și de inspirație Klimt, ouă încondeiate sau mâțe arogante.
Ce face Cristina nu e unic – în afara picturilor, care niciodată nu-i ies la fel – dar e făcut cu pasiune. Ceva ce nu mulți oameni se pot lăuda că au în viață. Chiar dacă a ajuns să-și producă aproape toate cosmeticele necesare unei femei, admite și ea că piesa de rezistență a micii ei afaceri sunt picturile, pe care le-a exersat deja pe pereții apartamentului, pe vasele de bucătărie, pe farfurii, căni, pahare și pe globurile din pomul de Crăciun. Cele două pisici ale familiei au scăpat deocamdată nepictate 🙂
Când am vizitat-o tocmai cumpărase globuri de sticlă pe care le va picta pentru Crăciun. Prin urmare, când vă veți stoarce mințile, ce cadouri să luați de sărbători, știți unde o găsiți pe Handmade sister.
da’ ce faci daca esti una din putinele (extrem de putinele presupun; tzatza floarea din cracautii de sub munte/de campie nu se pune 🙂 ) din femeile care habar n-are ce tip de crema i-ar trebui pt ca habar n-are ce tip de ten are. 🙂
ofera si consiliere in astfel de probleme?
Cred că e mai potrivită o cosmeticiană pentru asta, dar dacă o întrebi pe Cristina își poate da și ea cu părerea…
Ofera, cum sa nu ofere 🙂
Ady, te asigur ca nu esti singura! Daca nu primesc suficiente detalii cat sa imi dau eu seama, clientelor care nu stiu ce fel de ten au le recomand crema pentru toate tipurile de ten: http://handmadesisterbeauty.blogspot.ro/2013/05/crema-buna-la-nevoie-se-cunoaste.html. Intamplator sau nu, e unul din produsele mele cele mai cautate 🙂
ce misto! multumesc pentru recomandare si sfat. o sa ma gandesc si cred ca voi comanda la un moment dat.
nu-s obisnuita sa cumpar cosmetice (exceptand sampon, balsam de par, gel de dus si o crema de maini ma satisface de aproape 15 ani), asa ca ideea de a ma aventura cu o crema de fata e putin….. inspaimantatoare. 🙂
pielea mea de pe fata nu e foarte curata (mai sunt puncte negre si nu se simte foarte fina la pipait), dar nu are riduri (la cei 33 de ani ei ei 🙂 ) si nu se face prea unsuroasa niciodata, nici chiar pe frunte/nas/barbie- o spal doar cu apa, uneori un gel de spalat pe fata, iar la baie o frec cu o manusa aspra sau uneori cu malai; nu pun pe ea produse de machiaj aproape niciodata (sunt cam lenesa, prefer 15 minute de somn in plus decat sa le petrec pigulindu-mi fata; in plus, imi place sa ma racoresc si/sau relaxez cu un spalat pe fata in cursul zilei si nu poti face asta cu obrazul „tencuit”). dar nu o simt nici uscata, sa stranga sau sa „tina” (in cazul asta puneam eu ceva pe ea pana acum 🙂 ). pare putin „ofilita” daca mi-am pierdut noatea cu vreo carte si n-am dormit suficient (gen culcat la 3-4 si trezit la 7, toate ante-meridian 🙂 ). in general nu-mi face probleme si de aceea nu m-am preocupat prea mult (de fapt, deloc), dar imbatranesc 🙂 si ma batea gandul ca poate are nevoie de un pic de ajutor. iar o cosmeticiana sau la farmacie as putea primi cea mai scumpa (su printre cele mai scumpe sau musai un anumit brand/firma) si cea mai fancy crema si nu neaparat ce am eu nevoie.
dar daca dollo zice de bine…..
ps. imi place pisicul.
si picturile de pe borcanele.
cu cuvertura din petice de pe canapea. daca n-as fi convinsa ca nu s-ar potrivi in ansamblul sufrageriei mele as incerca sa gasesc pe cineva sa-mi manufacureze una.
Foarte tare, Cristina!
In ultima vreme incepe sa avanseze ideea de handmade si in cosmetica. Ne intoarcem cumva la „pe vremea bunicii” . Sunt ani intregi de cand nu mai folosesc vreo crema fabricata industrial. Imi mosmondesc singura cremele si uleiurile ( p-astea numai le combin).
Felicitari pentru articol, mult succes Cistina!
buna, cristina! esti geniala! felicitari pentru ”biznisul” de familie si la cat mai multe vanzari!
imi poti spune cu ce fel de vopseluri pictezi de ies asa niste minunatii? merge si cu tempera sau guashe? 🙂 asta daca ai dezlegare sa spui si nu e considerata reclama ascunsa, mascata, etc. 🙂
multumesc mult!
semnat o fana.
Buna, Roxana si iti multumesc pentru incurajari! Folosesc culori speciale pentru sticla, tip vitraliu – culorile sunt transparente, nu opace si lasa sa treaca lumina prin ele. Tempera sau guasele nu sunt potrivite pentru sticla, deoarece se sterg in contact cu apa.
Semnat HS.