Am fost la Festivalul racilor și am mâncat o shaorma cu de toate

Cum înțelege „Nr.1 în raci din România” să-și promoveze marfa și să le crească românilor apetitul pentru raci.

*Această postare nu conține nici măcar o mustață de rac, deci nu vă așteptați să am poze de la fața locului, dar mă puteți crede pe cuvânt. M-am dus cu cele mai bune intenții, fără aparat foto, și am plecat profund dezamăgită. 

Toată săptămâna am salivat la gândul că în week-end o să merg la Festivalul racilor. Și când zici festival te gândești la… festival, frate! Îmi imaginam deja scena: mascote-raci imenși ademenindu-te să vii la standul lor, oameni la mese cu bavețici din alea la gât, cu raci desenați pe ele, chelnerițe purtând tăvi pline cu grămezi de raci fierți, niște oale imense aburinde, în care bucătarii aruncă fără milă racii vii, mustăcindu-și ultimele clipe e viață. Ce mai, eram sigură că lucrurile vor sta așa și nu altfel pentru că festivalul era organizat de „Nr. 1 în raci din România”, că era un eveniment în premieră – nu te joci cu premierele -, pe Facebook era prezentat ca un Oscar al racilor și, admit, pentru că am văzut prea multe filme.

S-a dovedit încă o dată că omul e victima propriei imaginații.

Am ajuns acolo pe la 15.30, după ce toată ziua am umblat cu mama după niște prostii toocmai pe la Kika. Pe drumul de întoarcere deja ne era foame și ne îndemnam reciproc cam ce feluri de preparate or fi acolo și cum ne-ar plăcea să mâncăm racii. Mama a făcut la viața ei câteva feluri și era curioasă să mai vadă și altele. Până în Parcul Copiilor, din Tineretului – unde era numitul festival – am trecut și pe lângă o șhaormărie Dristor, care i-a amintit mamei că nu a mai mâncat o shaorma de ani de zile, și că parcă ar fi bună. Am zis că lasă, azi va fi cu raci, și am mers mai departe.

La fața locului, Apocalipsa! Pe o scenă amplasată în fața Palatului copiilor urla o tanti în costum popular, de nu-ți puteai  înghiți dumicații. Pe toată aleea care ducea spre parc, mese, grătare, standuri. Se vindea orice: bijuterii hand made, haine de blană, încălțăminte din piele, cârnați, slane, brânză, must, porumb fiert, copt, mici, cefe la grătar, ceaune cu sarmale, kurtos colac, rahat, miere de albine. Mult fum și zgomot, adică tot ce vezi la fiecare bâlci din minunata, eterna, fascinanta Românie.

Racii, nicăieri.

Într-un târziu, când am ajuns în sfârșit la capătul aleii, ne-am îndepărtat suficient de scena cu gurista și am început să mai auzim cu urechea dreaptă, am văzut și o rulotă cu prispă, la care se vindeau racii. La mese oamenii se chinuiau să-și curețe crustaceele în niște caserole, într-o tăcere aproape nefirească. Nici urmă de mascote (deși ulterior am văzut tot pe Fb că au avut o mascotă), de muzică rock (organizatorii făcuseră un sondaj pe Facebook, ce fel de muzică vor oaspeții să asculte la festivalul racilor, și se votase rock), chelnerițe cu tăvi pline de raci sau oale aburinde. Caserolele se vindeau undeva la un ghișeu înăuntru, contra modicei sume de 35 de lei (10 dolari) porția de 500 de grame. Din care probabil că scoteai maxim 200 grame de cărniță din cozile de raci. Și mai era și o coadă de vreo zece persoane,  din spațiul strâmt al rulotei, unde erau puse alte câteva mese, până afară pe terasă.

Mama când a văzut cât costă juma de kil de raci, necurățați, a zis direct:

– Asta e speculă, mamă! Păi mă duc în Obor și-ți iau cu 20 de lei kilul, îi fierbem și facem dintr-un kil de raci ce vrei tu.

Ne-ar fi costat așadar 70 de lei ca să mâncăm amândouă niște cozi de raci. Și nu în vreun restaurant de lux, ci în bâlci, la buza grătarului cu mici. Până și un kilogram de creveți decorticați king size era mai ieftin la supermarket. Să nu mă înțelegeți greșit, acești 70 de lei n-ar fi fost un capăt de țară, dar ideea mea de festival ar fi așa, că se presupune că e o marfă la discreție, mai ieftină pentru că e direct de la producător, care vrea s-o promoveze cumva, să câștige clienți și pe viitor. În plus o vinde preparată în diverse feluri, ca să vezi câte se pot face din ea. În loc de asta erau raci fierți și atât, cu niște sosuri la cutie, ca la KFC.

Bine, nici celelalte produse din bâlci nu erau mai ieftine, în general la genul ăsta de „festivaluri” se cam abuzează de prețuri, de parcă n-a mai văzut lumea porumb fiert, must și niște ceafă la grătar. Sau raci, în cazul nostru. Cred că de fapt s-a pervertit cu totul noțiunea asta de festival sau poate că mă înșel eu și când zici festivalul recoltei de fapt te aștepți să găsești acolo legume la preț de trufandale aduse cu avionul din țările calde în miez de iarnă.

Așa că am ajuns din nou la shaormărie, am luat câte una cu de toate, plus airanul aferent, și am plătit 43 de lei în total. Nu ne-a urlat în cap nimic, totul s-a derulat în clinchetul discret al lingurițelor cu care niște turci își răceau ceaiul de după masă. Sigur că nu se compară racii cu shaorma, și-mi pare sincer rău că n-am mâncat niște raci. Dar după cum am văzut eu lucrurile, „Nr 1 în raci din România” ori a fost țepuit de Piedone, pentru că i-a adus la festivalul racilor toată floarea cea vestită a bâlciurilor populare și i-a luat practic fața. Ori a venit el din Covasna, unde am înțeles că ar avea crescătoria de raci, cu gândul că bucureștenii n-au mai văzut raci până la el. Oricare ar fi fost cauza, primul festival al racilor din România a dat chix la București, după părerea mea.  Dar poate nu se lasă descurajați și mai fac vreunul la anul. Când s-o mai scumpi și shaorma și ajung să pară ieftini 😉

** Le cer scuze cu ocazia asta amicilor pe care am încercat zadarnic zilele astea să-i conving să meargă cu mine la festival, dar țin să-i asigur că ăsta nu e un motiv să nu-ți placă racii. 

Etichete: , , , , , ,

9 comentarii la “Am fost la Festivalul racilor și am mâncat o shaorma cu de toate” Subscribe

  1. Huitzilopochtli 21/09/2013 at 21:20 #

    Se poate si mai rau decat sa mergi la Festivalul Racilor si sa mananci shaorma: sa mergi la Festivalul Racilor si sa te manance cainii! Consectorienii mei stiu despre ce e vorba.

  2. Ioan 22/09/2013 at 10:28 #

    vax! eu am cumparat o frigaruie cam de 30 cm cu 15 lei din ‘targul de toamna’ ce se tine pe la noi (asa de al dreacu..) dar mi am promis sa nu mai calc in veci pe la ‘targuri’ de genu asta..

  3. ady 22/09/2013 at 13:12 #

    cand am citit titlul, imi venea sa plang, ca parca ma vedeam schimb total programul zilei de azi. n-am mancat niciodata raci si ma gandeam ca poate ar fi cazul sa incep. si am o gramada de treaba pe azi: terminat o „pavlova”, curatat vreo 2 kile de fasole verde, oparit si bagat in congelator plus gateala pt saptamana urmatoare, cea de orice duminica si un pic de curatenie. dar am citit textul si mi-am zis ca programul meu eu mai bun.
    dap, am observat si eu ca, cel putin in bucuresti, la targuri/festivaluri de genul asta preturile fac sa-ti pice parul din nas. vreo cativa ani mi-am tot dorit sa ajung la festivalul dulciurilor- multa vreme a fost la sfarsitul lui noiembrie. dar la sfarsitul lui noiembrie este si gaudeamus si, desi imi plac la nebunie dulciurile (cand o sa refuz eu dulciuri, sa stiti ca sunt bolnava- asa le-am spus colegilor, in prima zi de teambuiding care a fost si prima mea zi de munca la actualul job), imi place mai mult sa citesc. pana anul trecut sau acu’ 2 ani, cred, cand a mai fost un festival de dulciuri prin octombrie. de la care am venit cu o prajiturica si o punguta cu dropsuri cu miere si diverse arome. niste preturi de m-a luat cu lesin. ok, preparate de casa, dar zau, daca le faceam eu, la mine in bucatarie din oua de tara, vanilie pastai si frisca din smantana si nu vegetala, tot imi iesea portia mai ieftina. (pe probate)

  4. ady 22/09/2013 at 13:14 #

    ps. eu as vrea sa ajung saptamana viitoare (pe marti sau miercuri, preferabil marti) aici : http://stradadecarte.ro/
    vrei sa vezi cum e, sau iti zic eu daca a fost dezamagitor? 🙂

    • Dollo 23/09/2013 at 15:34 #

      pare interesant, dar nu cred că reușesc să ajung, mersi de info 🙂

  5. Claudia Florian 22/09/2013 at 15:00 #

    N-ai pierdut nimicuta ! Ba ai fost tare castigata ca nu ai cedat ispitei de a cumpara raci. Altfel cumparai boia iute la 70 lei kila. Ca m-am fraierit eu si dupa jumatate ora de asteptare am primit , a se citi trantit pe masa, niste avortoni de raci fierti in boia iute, cu alta tona de boia iute presarata deasupra. Erau asa de piperniciti ca mi-ai venit brusc un chef sa parasesc parcul si sa alerg la Casa poporului sa pun de-un miting impotriva uciderii pruncilor de raci. In chinuri inca 🙁 Si tare imi pare ca puisori de raci ca aceia am vazut la Ikea, la vreo 50 lei kila.
    Sa protestam impotriva festivalurilor cu marfa arhicunoscuta si cu preturile nesimtite zic 🙂 Ca daca nu ar fi fraieri ca mine si alții de au facut ieri coada, nu ar mai fi jumatatea de porumb fiert un euro 🙂 sau 🙁

  6. kitana 23/09/2013 at 13:47 #

    nu stiu la altii cum este , dar la noi la Sibiu am fost la Festivalul Berii si la un festival taranesc in Marginime(branzei si tuicii pare-mi-se, dar ceva mai demult, nu chiar anul asta )
    Eu am fost multumita 🙂
    A, si avem in fiecare sambata piata taraneasca , produse 100% de la producatori si mai ieftine ca in magazin(au o costita si o slanina -nebunie !).Sa nu mai vb de branza….
    Cat despre raci….n-am mancat niciodata dar nici nu ma tenteaza

  7. calinescu valentina 26/10/2013 at 18:43 #

    Aceeasi teapa mi-am luat si eu la festivalul racilor! M-am dus la pomul laudat si m-am intors cu un gust amar( sa fi fost de la boia?..) O mare pacaleala,

  8. Stefan 06/04/2014 at 10:22 #

    Cei care sunt cu racii la rulota, banuiesc ca sunt cei de la raci.ro .
    Acum cateva zile, observand reclama de pe fb, am hotarat sa-i fac sotiei o surpriza de ziua ei si sa merge la taverna racilor de pe buzescu.
    Toate bune si frumoase, am facut rezervare cu o zi inainte (online), ni s-a trimis confirmare cu textul (va asteptam cu drag). Si a venit ziua mult asteptata, am ajuns acolo dupa servici, mai exact la 18.00 si cum intrii sunt 2 rulote puse in V si intre ele loc pentru terasa, dar fiind frig afara bineinteles nu era amenajat. In stanga era full si ne-au trimis in cealalta care inca se lucra. In fine ne-am asezat la singura masa libera, restul erau ocupate de lucrueile muncitorilor, frig si venea si fum de la tigara de la un individ care savura o bere. Am zis k, asteptam sa vedem cum este, ne gandeam la racii care-i tot vedeam in poze. Dupa vreo 5 minute in care nu a venit nimeni la noi, am hotarat ca este prea frig acolo si sa luam pentru acasa, m-am dus la fetele de dincolo si le-am zis ca vrem sa comandam pentru acasa. Mi s-a precizat pe un ton foarte insistent sa astept dincolo, in frig, ca o sa vina o colega sa-mi ia comanda. M-am intors inapoi, si am asteptat alte 7 minute sa vina fatuca sa ne ia comanda…..nimic, parca nici nu existam. Am hotarat sa plecam, daca asa isi trateaza noi clienti, nu stiu cum de au rezistat atat. Oricum am fost amandoi dezamagiti complet si nu va recomand.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

prefericitul Daniel arata calea

Biserica Ortodoxă Română nu vrea concurență pe piața lumânărilor și a locurilor de veci, dar vrea bani de la buget pentru salarii și catedrale. Oare FMI știe?

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

scoala

Curtea Constituțională îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Motive pentru care peste 90% dintre părinți au făcut cereri ca să-și înscrie copiii la ora de religie.

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.