Ce făceam în 1997

Mă îndrăgosteam de Moscova și de melodia asta care era o manea la modă printre ruși, la vremea aia :)

În 1997 vizitam pentru prima și ultima (până acum) dată Moscova, mă îndrăgosteam pentru prima și ultima (până acum) dată la prima vedere, trăiam pentru prima și ultima (până acum) dată nopțile albe moscovite, divorțam pentru prima și ultima dată în viața asta.

Toate astea mi-au venit azi în cap pentru că am găsit dintr-o întâmplare pe youtube melodia pentru care făcuserăm toți (grupul de oameni cu care am fost atunci la Moscova) o obsesie. Am ascultat în anul ăla melodia asta până când s-a tocit caseta. Mi se pare și azi la fel de frumoasă ca atunci 😛

M-a lovit nostalgia azi după ce am petrecut pe ultimul drum o colegă dragă, unul dintre cei mai buni și optimiști oameni pe care i-am cunoscut până acum și despre care am aflat că a murit împăcată, în mijlocul familiei. Ca dar de adio le-a lăsat fiilor ei câte o punguță în care le-a pus toate felicitările și scrisorile pe care ei i le-au scris, de la prima (când au învățat să scrie) până la ultima. Știu, pentru voi nu are nicio legătură asta cu amintirea mea din 1997, dar azi sunt nostalgică… 😉

Etichete: , ,

16 comentarii la “Ce făceam în 1997” Subscribe

  1. geo 10/09/2013 at 11:17 #

    In 1997 ma mutam in Bucuresti! …

  2. Jon 10/09/2013 at 20:54 #

    […] melodia pentru care facuseRAm toti […]
    (Nu trebuie publicat comentariul, doar corectat)

    • Dollo 10/09/2013 at 23:07 #

      mersi 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.