Ce făceam în 1997

Mă îndrăgosteam de Moscova și de melodia asta care era o manea la modă printre ruși, la vremea aia :)

În 1997 vizitam pentru prima și ultima (până acum) dată Moscova, mă îndrăgosteam pentru prima și ultima (până acum) dată la prima vedere, trăiam pentru prima și ultima (până acum) dată nopțile albe moscovite, divorțam pentru prima și ultima dată în viața asta.

Toate astea mi-au venit azi în cap pentru că am găsit dintr-o întâmplare pe youtube melodia pentru care făcuserăm toți (grupul de oameni cu care am fost atunci la Moscova) o obsesie. Am ascultat în anul ăla melodia asta până când s-a tocit caseta. Mi se pare și azi la fel de frumoasă ca atunci 😛

M-a lovit nostalgia azi după ce am petrecut pe ultimul drum o colegă dragă, unul dintre cei mai buni și optimiști oameni pe care i-am cunoscut până acum și despre care am aflat că a murit împăcată, în mijlocul familiei. Ca dar de adio le-a lăsat fiilor ei câte o punguță în care le-a pus toate felicitările și scrisorile pe care ei i le-au scris, de la prima (când au învățat să scrie) până la ultima. Știu, pentru voi nu are nicio legătură asta cu amintirea mea din 1997, dar azi sunt nostalgică… 😉

Etichete: , ,

16 comentarii la “Ce făceam în 1997” Subscribe

  1. geo 10/09/2013 at 11:17 #

    In 1997 ma mutam in Bucuresti! …

  2. Jon 10/09/2013 at 20:54 #

    […] melodia pentru care facuseRAm toti […]
    (Nu trebuie publicat comentariul, doar corectat)

    • Dollo 10/09/2013 at 23:07 #

      mersi 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.