Ce făceam în 1997

Mă îndrăgosteam de Moscova și de melodia asta care era o manea la modă printre ruși, la vremea aia :)

În 1997 vizitam pentru prima și ultima (până acum) dată Moscova, mă îndrăgosteam pentru prima și ultima (până acum) dată la prima vedere, trăiam pentru prima și ultima (până acum) dată nopțile albe moscovite, divorțam pentru prima și ultima dată în viața asta.

Toate astea mi-au venit azi în cap pentru că am găsit dintr-o întâmplare pe youtube melodia pentru care făcuserăm toți (grupul de oameni cu care am fost atunci la Moscova) o obsesie. Am ascultat în anul ăla melodia asta până când s-a tocit caseta. Mi se pare și azi la fel de frumoasă ca atunci 😛

M-a lovit nostalgia azi după ce am petrecut pe ultimul drum o colegă dragă, unul dintre cei mai buni și optimiști oameni pe care i-am cunoscut până acum și despre care am aflat că a murit împăcată, în mijlocul familiei. Ca dar de adio le-a lăsat fiilor ei câte o punguță în care le-a pus toate felicitările și scrisorile pe care ei i le-au scris, de la prima (când au învățat să scrie) până la ultima. Știu, pentru voi nu are nicio legătură asta cu amintirea mea din 1997, dar azi sunt nostalgică… 😉

Etichete: , ,

16 comentarii la “Ce făceam în 1997” Subscribe

  1. geo 10/09/2013 at 11:17 #

    In 1997 ma mutam in Bucuresti! …

  2. Jon 10/09/2013 at 20:54 #

    […] melodia pentru care facuseRAm toti […]
    (Nu trebuie publicat comentariul, doar corectat)

    • Dollo 10/09/2013 at 23:07 #

      mersi 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.