În 1997 vizitam pentru prima și ultima (până acum) dată Moscova, mă îndrăgosteam pentru prima și ultima (până acum) dată la prima vedere, trăiam pentru prima și ultima (până acum) dată nopțile albe moscovite, divorțam pentru prima și ultima dată în viața asta.
Toate astea mi-au venit azi în cap pentru că am găsit dintr-o întâmplare pe youtube melodia pentru care făcuserăm toți (grupul de oameni cu care am fost atunci la Moscova) o obsesie. Am ascultat în anul ăla melodia asta până când s-a tocit caseta. Mi se pare și azi la fel de frumoasă ca atunci 😛
M-a lovit nostalgia azi după ce am petrecut pe ultimul drum o colegă dragă, unul dintre cei mai buni și optimiști oameni pe care i-am cunoscut până acum și despre care am aflat că a murit împăcată, în mijlocul familiei. Ca dar de adio le-a lăsat fiilor ei câte o punguță în care le-a pus toate felicitările și scrisorile pe care ei i le-au scris, de la prima (când au învățat să scrie) până la ultima. Știu, pentru voi nu are nicio legătură asta cu amintirea mea din 1997, dar azi sunt nostalgică… 😉
In 1997 ma mutam in Bucuresti! …
[…] melodia pentru care facuseRAm toti […]
(Nu trebuie publicat comentariul, doar corectat)
mersi 🙂