Dacă n-ați crescut într-un apartament cu vitrină și bibelouri, dacă n-ați luat masa în sufrageria cu masă extensibilă de 12, mileuri pe TV (plus-minus peștele aferent), sub privirile sticloase ale bețivului care moțăia pe bancă sub felinar, ale pescarului, balerinei, contesei și – pentru premiante – ale prințului cu cămașă cu dantele și perucă pudrată, ei bine, dacă nu v-ați bucurat de statutul ăsta social în anii 80 aveți ocazia acum să vedeți ce ați pierdut. Bibeloul „Contesa” supradimensionat a fost cocoțat pe soclul SPAM de la intrarea în Parcul Carol de la Arenele Romane și va rămâne acolo timp de o lună.
„Bibelourile au fost cândva lucrări artistice respectate, executate cu măiestrie și migală. În timp, prin reproducerea lor industrială și prin alegerea unor subiecte ce au devenit facile, acestea și-au pierdut valoarea artistică. Am ales să supradimensionez, pentru SPAM, un bibelou recognoscibil, o contesă, și să-l integrez în spațiul public.”, zice Ileana Oancea, sculptorița despre care v-am mai povestit pe aici, și care a lucrat mai bine de o lună la copia de doi metri și 50 de kg a contesei. În final i-a înfipt un cuțit de măcelărie în spate, ca o afirmație a părerii autoarei despre arta pe care o reprezintă bibeloul respectiv: „O lovitură de grație dată artei decăzute și kitschului în general.”
Originalul de porțelan făcuse parte din colecția de kitsch-uri a soacrei. Ieri, la lansarea bibiloiului nurorii, din polistiren cu rășină, femeia povestea amuzată ce a pătimit ca să recupereze Contesa din mâinile unor cunoștințe „de la țară”, unde o aruncase, în dizgrație, de câțiva ani. Soacra susține că nu a apreciat niciodată bibelourile, dimpotrivă, le ținea pe toate în cutii, depozitate undeva în casă. Le primea de la colegi și clienți și nu le arunca pentru că tot aștepta momentul să le facă și ea, la rândul ei, cadou altcuiva.
Cam ăsta era circuitul bibelourilor în societatea comunistă, până când producția de porțelanuri a fabricii de la Alba Iulia ajungea să ocupe un binemeritat loc în vitrinele unor iubitoare de artă proletară.
Se caută un soț cumsecade
După ce nora a făcut un copy/paste cinstit după Contesă, bibeloul a intrat în grațiile fiicei sculptoriței, care nu mai vrea s-o dea înapoi cunoștințelor de la țară. Fetița vrea să-și pună bibeloul la ea în cameră. Istoria se repetă, bibelourile se reciclează. După 30 de ani Contesa is back in business 😉
Mama ei, însă, visează ca în final Contesa să să mărite avantajos cu cineva, chiar și sub rangul ei, dar măcar să-și scoată cheltuiala cu rochia. La lansarea de ieri au fost făcute câteva sugestii: să fie pusă într-un parc de distracții sau într-unul industrial. Răutăcioșii au insinuat chiar să fie pusă pe centură, să se testeze reacțiile șoferilor de TIR. Dacă vă tentează să-i cereți mâna nu ezitați s-o contactați pe Ileana Oancea. Pentru o dotă potrivită vă luați acasă o doamnă cu sânge albastru.
Deocamdată ea șade pe soclul pe care cândva ar fi stat, zice-se, statuia doctorului Constantin Istrati. Puteți să mergeți s-o admirați până pe 21 octombrie, să vă uitați sub fusta ei 😉 Este ocupanta numărul patru a soclului SPAM, în cadrul proiectului Copy/Paste derulat începând de anul trecut de Fundația culturală Om bogat om sărac.
Ooo, favorita mea! Iubeam bibeloul acesta cand eram copil. Si parca imi amintesc ceva si de niste domni cu peruca :))
Totusi, kitsch sau nu, „poza” acestei figurine mi s-a parut intotdeauna plina de gratie.
Doi soți, nu unul, aș sugera eu.
Favoriții mei din vitrina magazinului.
Bețivi cal. a II-a. De fiecare dată îmi venea să intru să întreb dacă au și cal. I.
Multumesc pentru vizita si articol Dollo! ma bucur ca tema aleasa de mine nu-i lasa indiferenti nici pe cititorii tai si in general nici pe cei de pe FB sau cei din parc- ideea de baza este ca lucrerea sa starneasca reactii- vi le astept cu placere si chiar cu curiozitate:)
:))) wow! n-ar fi misto sa o cumpere cineva si sa si-o puna in gradina, printre pitici?
ma gandesc acum ca sculptorita ar putea face si sticle de brifcor, pentru ca daca Madame la Contesse era accesoriul generatiei bunica-mii, generatia maica-mii venera benzile de magnetofon, iar a mea, brifcorul si pepsi-cola :))