La limita de jos a cerului, dramă cu umor moldovenesc și înjurături românești

Un film despre lipsa de perspective, alegeri neinspirate, din dragoste, și eșecuri. Un film despre „adolescenți ai căror părinți sunt infectați de lucruri aiurea”, în Republica Moldova unde 20 de ani au trecut degeaba.

D acă tot a fost șocat deputatul PSD de Vaslui Victor Cristea de „cuvintele urâte” din filmul „Poziția copilului”, adică din high life-ul românesc, acolo unde nu se învârt decât absolvenți de facultate în mașini și blănuri scumpe, îi recomand să se ducă de vineri la cinema la filmul „La limita de jos a cerului” să audă cum ar fi vorbit tineretul din Vasluiul lui, dacă acest film ar fi fost făcut de Corneliu Porumboiu.

Dar Porumboiu nu i-a scris decât scenariul, plasând, cum altfel, acțiunea la Vaslui, însă pentru că filmul a fost făcut de Igor Cobileanski, regizor basarabean școlit la București, lucrurile se petrec undeva în minunata Republică Moldova. Cu nimic mai prejos, totuși, de cum ar sta lucrurile în Moldova de dincoace de Prut.

Îl vedem, așadar, pe Viorel, un tânăr de 19 ani (jucat de Igor Babiac, un debutant, student la actorie la Chișinău) care stă cu mama, nu știe să facă nimic – dar învață să curețe cartofi pe parcurs – și în general pare că se lasă dus de viață și de personajele din ea, în peisajul cenușiu și lipsit de orice aspirații din orășelul ăla cotropit de capitalismul de cumetrie ca pe la noi. Mama îi cere să mănânce tot, chiar dacă nu mai poate, „pentru că se strică și-i păcat”. Prietenul Gâscă îl pune să distribuie iarbă și-l face părtaș la visul lui de a zbura cu deltaplanul. Vivi, polițistul care-i găsește loc de muncă la cantină, îl învață să „hrănească topca” cu „schinarea driaptă și chieptu mândru”. Singura care pare că nu-l duce nicăieri e Maria, frizerița care se culcă cu polițistul Vivi ca să-l scape de pușcărie pe iubitul ei, Motanul, capul rețelei de droguri pentru care lucrează și Viorel.

Drama începe să se contureze când Viorel se îndrăgostește de Maria. Iar dragostea la 19 ani, dacă nu e cu năbădăi e cu trădări de prieteni și chiar cu crime. Regizorul spune că din punctul lui de vedere Viorel e personajul negativ în toată povestea. Eu nu l-am văzut așa. Nici Maria (Ela Ionescu), care spunea la conferința de presă de după film că toți ne fixăm niște limite, din care alegem în felul nostru să ieșim. Întrebarea e cum alegi să ieși din limitele alea, și probabil cu cât sunt mai jos, cu atât alegerile sunt mai radicale.

Limita tuturor din film e destul de jos, un orizont strivit de un cer mereu plumburiu. Singurul care pare că vrea s-o depășească, măcar metaforic, e Gâscă (jucat de Sergiu Voloc, cunoscut celor care au savurat deja scurtmetrajele lui Cobileanski) cu deltaplanul lui construit, mai degrabă cârpit din țevi de aluminiu trecute peste gard de un muncitor. Gâscă e brutal de sincer, în orice moment, și loial prietenilor. Trăiește din trafic de droguri și învârteli, dar e conștient că n-are alte opțiuni așa că nu-și face iluzii. Cum ar zice moldovenii, Gâscă ce-are-n gușă-i și-n căpușă 😉

Pare că-și trăiește rolul, pentru că la conferința de presă a declarat la fel de franc ca în film că viața lui s-a intersectat la un moment dat cu astfel de personaje, că a avut „ocupațiile din film, pot să nu neg asta”, și că filmul este despre „realitatea de după banditismul anilor 90, despre adolescenți ai căror părinți sunt infectați de lucruri aiurea, de 20 de ani trecuți fără niciun rezultat”.

Umorul e asigurat permanent de dulcele grai moldovenesc, dar și de comicul de situații prin care regizorul încearcă să mai atenueze din sordidul atmosferei. Nu știu cât succes va avea acest tip de umor la publicul străin, pentru că românii au râs în sală destul de mult de limbajul desprins parcă din glumele cu Planeta Moldova, finețuri pe care un străin le va pierde în traducere. Dar filmul are destule alte atu-uri.

Și, să nu uităm, câteva p.. băgate artistic de Viorel și Gâscă în cele mai tensionate momente 😉 Cu dedicație pentru domnul deputat de Vaslui…

Mie mi-a plăcut filmul și sunt bucuroasă că am descoperit cu ocazia asta scurtmetrajele lui Igor Cobileanski. Le găsiți și voi, dacă nu le știați, pe blogul lui.

Etichete: , , , , ,

4 comentarii la “La limita de jos a cerului, dramă cu umor moldovenesc și înjurături românești” Subscribe

  1. Frobenius 26/09/2013 at 14:50 #

    Pana la urma alesul poporului munceste si el, in felul sau, ca sa-si inveseleasca alegatorii. Atat poate, e inutil sa-i ceri mai mult.
    Insa, fara falsa pudibonderie, ceva scartaie in toata povestea aceasta. Nu ma refer la un scenariu de film unde s-ar putea ca vulgaritatea sa aiba si o oarecare semnificatie (se intampla, uneori). Ci la secventele reale peste care dam, vrand-nevrand, pe strada, in tramvai sau la o sueta („socializare”, pentru cei mai nou veniti). Si chiar la tine pe blog. De unde vine atractia pentru limbajul grosolan? Si… de ce?

    • Dollo 26/09/2013 at 18:11 #

      Nu cred că e vreo atracție, dar unii așa vorbim, așa scriem… de ce să ne ascundem după false pudori?

  2. Fluieratorul 26/09/2013 at 23:23 #

    Nu ma omor cu limbajul frust. Mai ales ca auzit live la mama lui e oricum altceva decit pe sticla/ecran si cu cit e mai cu naduf are si haz. N-am auzit pe nimeni de limba romana sa injure vreodata credibil in filme. Si nu stiu daca pot sa bata mostra asta: https://www.youtube.com/watch?v=8-BLjdEpGbE .

    • Dollo 26/09/2013 at 23:53 #

      Nu pot 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.