Unde era presa

Conform Facebook, s-a strigat în piață, la concurență cu sloganurile anti-minerit la Roșia Montană, și „Unde este presa?”. Presa era acolo unde fusese și până atunci. În propria rotiță de hamster.

cristian-vasile-igu

N-am participat la protestul pentru salvarea Roșiei Montane. E o temă prea polarizată pentru mine, prea controversată, de care s-au legat de-a lungul timpului atâtea nume din toate taberele încât nu mai știi dacă să fii pro sau contra. Dar mă bucur că participarea a fost mare și că media de vârstă a fost scăzută. Cum scria pe un cearceaf în Piața Universității, asta e revoluția generației lor. A celor de 20-30 de ani, care n-au luat bătaie la mineriade, dar își iau acum revanșa luptând împotriva mineritului. Ar fi bine să se transforme într-un protest la adresa modului de a administra țara, pornind de la măgăriile făcute chiar în această afacere, a Roșiei Montane, dar pentru asta e nevoie de mai mult decât entuziasmul hispterilor de Facebook, cum îi numesc cinicii.

vadim-eba-basescuAcest „mai mult”, însă, pare o necunoscută pentru toate mișcările de tipul ăsta din ultima vreme din lume. Mișcarea occupy … orice se bucură de o largă popularizare online, dar se vede cu purici sau deloc la televiziuni și nu reușește să finalizeze și să înscrie nimic, ci doar să ocupe vremelnic diverse spații publice. Și nu știu dacă asta e numai din cauza intereselor mogulilor media, care cenzurează prin boicot manifestațiile spontane, cât e vorba de o tranziție de la un mod de a comunica la altul.

Televiziunile noastre de știri au preferat să vorbească duminică seara despre orice, de la cum era să facă infarct împăratul țiganilor, la copilul Elodiei și al Mădălinei Manole și la influențele astrale asupra nepoatei președintelui. Puteau să difuzeze și un film indian, ar fi fost la fel de desincronizat de realitatea din stradă, unde câteva mii de oameni au mărșăluit de la Universitate la Piața Victoriei și au ocupat pentru scurtă vreme bulevardele de pe traseu și piețele.

Conform Facebook, s-a strigat în piață, la concurență cu sloganurile anti-minerit, și „Unde este presa?”. Presa era acolo unde fusese și până atunci. În propria rotiță de hamster. Pare revoltător, dar realitatea e că lumea s-a împărțit de ceva vreme între cei care stau pe Internet (comunică online, își iau știrile din mediul ăsta, fără să aibă nevoie de media clasică) și ceilalți, restul lumii, care continuă să se zgâiască la televizor. Televiziunile de știri s-au îndepărtat demult de agenda acestui public online. E inutil să ne întrebăm cine pe cine a părăsit primul, cert e că televiziunile de știri au încetat demult să mai fie urmăribile. Tocmai de aceea m-am mirat să citesc pe Facebook reacții indignate din partea protestatarilor, cum că nu se văd pe sticla asta murdară. Dacă suntem de acord că televiziunile de știri dau rahaturi pe post, de ce vrem să ne regăsim între acele rahaturi?

b1 romania-tv

Facebook, pe de altă parte, twitter, blogurile și site-urile de știri străine au devenit modul predilect de comunicare al acestei categorii de oameni, mulți dintre ei fac un titlu de glorie că nu mai au televizor de ani de zile, că nu se uită la TV. În timp ce informația nu mai cunoaște granițe geografice, presa scrisă moare în aproape toată lumea, din cauza Internetului și pentru că-i mor cititorii tradiționali, ăia cărora le plăcea să răsfoiască hârtia dimineața la cafea. Televiziunea va muri și ea, mai încet, tot din aceleași cauze. Jurnalismul așa cum l-am învățat unii dintre noi la școală … poate că n-a existat de fapt niciodată decât într-o utopie. S-a născut și ia amploare ceea ce pretențios se numește „jurnalism cetățenesc”, adică ce postează de la fața locului oricine are un telefon mobil cu Internet și are o părere despre ce vede acolo. Dezvăluirile și intoxicările pe care presa main stream le practica atât de bine pentru manipularea publicului se petrec chiar mai bine în online. Când ai Internetul la dispoziție, ce-ți mai trebuie presa scrisă, radio, televiziune?

Mai în glumă, mai în serios, piramidei lui Maslow i-a fost schimbată baza prin adăugarea wi-fi ca nevoie fundamentală a omului. Dacă nu ar fi avut Internet și aparatele aferente, oamenii ăștia care au protestat duminică seară pentru protejarea naturii n-ar fi reușit să se adune și nici să-și strige nemulțumirile pe pereții virtuali ai rețelelor sociale. Paradoxal, aceste cuceriri ale tehnicii care permit conectarea milioanelor de oameni din toată lumea la o rețea comună s-au făcut, ca orice etapă din evoluția omenirii, cu prețul sacrificării unor resurse naturale.

*poza de la protest e făcută de Cristian Vasile și e luată de pe Facebook.

Etichete: , , , , , ,

7 comentarii la “Unde era presa” Subscribe

  1. Motanul 02/09/2013 at 13:38 #

    Pe Hotnews au anuntat protestele.
    Aporopo, o alta stire pe HN:
    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15495145-copil-patru-ani-fost-ucis-caini-parcul-tei-din-bucuresti.htm
    Solutii Dollo?
    Noi astia, plecatii, propunem solutia tarilor civilizate: luatul de pe strazi ai cainilor vagabonzi, si cei care nu incap in adaposturi, eutanasiati!

    • Dollo 02/09/2013 at 18:28 #

      după cum se pronunță deja opinia publică ar fi cazul să-i dăm în grija lui Gold corporation, să-i trateze cu cianură

      • Motanul 02/09/2013 at 23:03 #

        Hmm, …. Fara gluma, știi ca cianura era si e un mijloc de sinucidere la nazisti si spioni pentru ca era rapid si fara dureri!

  2. unapenet 03/09/2013 at 12:05 #

    de ce sa se vada la TV-eu? pai sa vada si boborul ca problema zilei nu e destinul paralel al nu stiu caror copii.

    • Dollo 03/09/2013 at 12:25 #

      poate pentru popor aia e problema zilei, altfel ar fi fost în piață…

  3. Adrian 09/09/2013 at 17:07 #

    Dollo, doar atat ai putut scrie de valul de proteste anti-RMGC? Ciudat…

  4. Adrian 09/09/2013 at 17:08 #

    Ciudat in sensul ca asteptam grosul!

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai