Unde era presa

Conform Facebook, s-a strigat în piață, la concurență cu sloganurile anti-minerit la Roșia Montană, și „Unde este presa?”. Presa era acolo unde fusese și până atunci. În propria rotiță de hamster.

cristian-vasile-igu

N-am participat la protestul pentru salvarea Roșiei Montane. E o temă prea polarizată pentru mine, prea controversată, de care s-au legat de-a lungul timpului atâtea nume din toate taberele încât nu mai știi dacă să fii pro sau contra. Dar mă bucur că participarea a fost mare și că media de vârstă a fost scăzută. Cum scria pe un cearceaf în Piața Universității, asta e revoluția generației lor. A celor de 20-30 de ani, care n-au luat bătaie la mineriade, dar își iau acum revanșa luptând împotriva mineritului. Ar fi bine să se transforme într-un protest la adresa modului de a administra țara, pornind de la măgăriile făcute chiar în această afacere, a Roșiei Montane, dar pentru asta e nevoie de mai mult decât entuziasmul hispterilor de Facebook, cum îi numesc cinicii.

vadim-eba-basescuAcest „mai mult”, însă, pare o necunoscută pentru toate mișcările de tipul ăsta din ultima vreme din lume. Mișcarea occupy … orice se bucură de o largă popularizare online, dar se vede cu purici sau deloc la televiziuni și nu reușește să finalizeze și să înscrie nimic, ci doar să ocupe vremelnic diverse spații publice. Și nu știu dacă asta e numai din cauza intereselor mogulilor media, care cenzurează prin boicot manifestațiile spontane, cât e vorba de o tranziție de la un mod de a comunica la altul.

Televiziunile noastre de știri au preferat să vorbească duminică seara despre orice, de la cum era să facă infarct împăratul țiganilor, la copilul Elodiei și al Mădălinei Manole și la influențele astrale asupra nepoatei președintelui. Puteau să difuzeze și un film indian, ar fi fost la fel de desincronizat de realitatea din stradă, unde câteva mii de oameni au mărșăluit de la Universitate la Piața Victoriei și au ocupat pentru scurtă vreme bulevardele de pe traseu și piețele.

Conform Facebook, s-a strigat în piață, la concurență cu sloganurile anti-minerit, și „Unde este presa?”. Presa era acolo unde fusese și până atunci. În propria rotiță de hamster. Pare revoltător, dar realitatea e că lumea s-a împărțit de ceva vreme între cei care stau pe Internet (comunică online, își iau știrile din mediul ăsta, fără să aibă nevoie de media clasică) și ceilalți, restul lumii, care continuă să se zgâiască la televizor. Televiziunile de știri s-au îndepărtat demult de agenda acestui public online. E inutil să ne întrebăm cine pe cine a părăsit primul, cert e că televiziunile de știri au încetat demult să mai fie urmăribile. Tocmai de aceea m-am mirat să citesc pe Facebook reacții indignate din partea protestatarilor, cum că nu se văd pe sticla asta murdară. Dacă suntem de acord că televiziunile de știri dau rahaturi pe post, de ce vrem să ne regăsim între acele rahaturi?

b1 romania-tv

Facebook, pe de altă parte, twitter, blogurile și site-urile de știri străine au devenit modul predilect de comunicare al acestei categorii de oameni, mulți dintre ei fac un titlu de glorie că nu mai au televizor de ani de zile, că nu se uită la TV. În timp ce informația nu mai cunoaște granițe geografice, presa scrisă moare în aproape toată lumea, din cauza Internetului și pentru că-i mor cititorii tradiționali, ăia cărora le plăcea să răsfoiască hârtia dimineața la cafea. Televiziunea va muri și ea, mai încet, tot din aceleași cauze. Jurnalismul așa cum l-am învățat unii dintre noi la școală … poate că n-a existat de fapt niciodată decât într-o utopie. S-a născut și ia amploare ceea ce pretențios se numește „jurnalism cetățenesc”, adică ce postează de la fața locului oricine are un telefon mobil cu Internet și are o părere despre ce vede acolo. Dezvăluirile și intoxicările pe care presa main stream le practica atât de bine pentru manipularea publicului se petrec chiar mai bine în online. Când ai Internetul la dispoziție, ce-ți mai trebuie presa scrisă, radio, televiziune?

Mai în glumă, mai în serios, piramidei lui Maslow i-a fost schimbată baza prin adăugarea wi-fi ca nevoie fundamentală a omului. Dacă nu ar fi avut Internet și aparatele aferente, oamenii ăștia care au protestat duminică seară pentru protejarea naturii n-ar fi reușit să se adune și nici să-și strige nemulțumirile pe pereții virtuali ai rețelelor sociale. Paradoxal, aceste cuceriri ale tehnicii care permit conectarea milioanelor de oameni din toată lumea la o rețea comună s-au făcut, ca orice etapă din evoluția omenirii, cu prețul sacrificării unor resurse naturale.

*poza de la protest e făcută de Cristian Vasile și e luată de pe Facebook.

Etichete: , , , , , ,

7 comentarii la “Unde era presa” Subscribe

  1. Motanul 02/09/2013 at 13:38 #

    Pe Hotnews au anuntat protestele.
    Aporopo, o alta stire pe HN:
    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15495145-copil-patru-ani-fost-ucis-caini-parcul-tei-din-bucuresti.htm
    Solutii Dollo?
    Noi astia, plecatii, propunem solutia tarilor civilizate: luatul de pe strazi ai cainilor vagabonzi, si cei care nu incap in adaposturi, eutanasiati!

    • Dollo 02/09/2013 at 18:28 #

      după cum se pronunță deja opinia publică ar fi cazul să-i dăm în grija lui Gold corporation, să-i trateze cu cianură

      • Motanul 02/09/2013 at 23:03 #

        Hmm, …. Fara gluma, știi ca cianura era si e un mijloc de sinucidere la nazisti si spioni pentru ca era rapid si fara dureri!

  2. unapenet 03/09/2013 at 12:05 #

    de ce sa se vada la TV-eu? pai sa vada si boborul ca problema zilei nu e destinul paralel al nu stiu caror copii.

    • Dollo 03/09/2013 at 12:25 #

      poate pentru popor aia e problema zilei, altfel ar fi fost în piață…

  3. Adrian 09/09/2013 at 17:07 #

    Dollo, doar atat ai putut scrie de valul de proteste anti-RMGC? Ciudat…

  4. Adrian 09/09/2013 at 17:08 #

    Ciudat in sensul ca asteptam grosul!

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.