Nu știu dacă maidanezii visează să se îmbogățească (:P) dar știu sigur că și câinii și pisicile visează. Cine a avut unul sau una știe cum dau din lăbuțe în somn, de exemplu. E, imaginați-vă că undeva, în Popești Leordeni – adică pe acolo pe unde ieșim unii dintre noi din București când mergem spre mare – există acum 700 de câini care visează. Să mănânce, să alerge, să se joace. De mâncat mănâncă ei, dar sunt ținuți în țarcuri, în lipsă de stăpâni. Aveți ocazia mâine, sâmbătă, 26 octombrie, să îndepliniți visul unora dintre ei.
Adăpostul Speranța – despre care v-am mai povestit într-o iarnă, când a fost înzăpezit – își deschide porțile pentru vizitatori. Au câini mici, pui, adolescenți sau majori. Toți sunt sterilizați, vaccinați, și gata de luat acasă. Cine nu are mașină ca să ajungă acolo sau cu câinele înapoi în oraș poate fi ajutat de Vier Pfoten cu transportul și ulterior cu asistența medicală. Plecarea se face mâine dimineață la 10.45, de la stația de metrou Timpuri Noi (benzinăria Agip). Pentru o organizare cât mai eficientă, cei care doresc să fie preluați de Vier Pfoten sunt rugați să-și confirme prezența printr-un mesaj la adresa marketing.romania@vier-pfoten.org sau printr-un telefon la nr. 021.316.77.31.
Cine are mașină găsește aici detalii despre cum se ajunge la Adăpostul Speranța.
După ce îl faceți să se simtă ca și când ar fi câștigat la loterie – pe cățel – îl puteți duce la școala de căței. Există două astfel de „instituții”: Câini pentru oameni, din cadrul Vier Pfoten, și veți afla ce fac ei dacă mergeți mâine la Speranța. Și Clubul Câinilor Utilitari, despre care v-am mai povestit, când am scris despre maidanezul Codruț, câinele antrenat să fie Saint Bernard. Ambele școli vă ajută gratuit să vă înțelegeți cu câinele vostru, și să aveți astfel împreună o viață… cel puțin interesantă 😉
Eu vă garantez că merită să investiți un pic de timp și dragoste într-un animal. Vor fi recompense nebănuite.
Imi pare rau Dollo, dar anuntul asta n-o sa aiba success. De ce sa adopte Bucurestenii un caine cand au destui pe langa blocuri? De exemplu, in cazul tau, Gogu.
Asa ca pe cei din adapost…. harsti(sau puuf- nu stiu cum sa descriu sunetul facut de o seringa)! 🙂
Da, da, adopta un caine, de ce sa adopti un copil?
Astia cu Fundatia Speranta sunt niste nesimtiti. Folosesc asemenea poze:
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200993437500382&set=a.1259026118004.2036152.1300172086&type=1&theater
E clar poza unui catel calcat de o masina, poza facuta si folosita de o nemtoaica nesimtita. Poza originala aici:
https://plus.google.com/photos/113032746287666231819/albums/5929839130450713169?banner=pwa
@Hector – printre altele, fiindcă e mult mai greu să adopţi un copil. În plus – acum îţi răspund în nume personal, deci nu obiectiv – copilul face parte dintr-o specie cu care încerc să-mi limitez interacţiunea. Oameni răi şi proşti am văzut o grămadă. Animale, nu prea.
E clar ca avem nevoie de mai mulți psihiatrii si spitale de gen! Poate ar fi o idee buna un control obligatoriu la doi ani cel puțin al întregii populației din România. Unii mai au șanse daca se tratează la timp. Săracul Vadim de exemplu e irecuperabil, la fel si un alt „apărător” al câinilor Mihai Traistatu(care cică are 38 de pisici in casa).
Sa inteleg ca tu nu faci parte din aceasi „specie” cu acel copil?
Daca vrei sa-ti limitezi interactiunea cu „specia” asta iti recomand sa te duci departe, undeva in munti sa nu te mai intorci.
Persoana respectiva, sau mai bine zis, pacienta, trebuie încurajată sa caute ajutor calificat, nu sa se izoleze in pădure;)! Pana si faptul ca se contrazice, vezi „o specie cu care caut sa-mi limitez interactiunea”, dar totuși interacționează aici, răspunzând unui membru al speciei respective, indica o afectiune neurologica(probabil neuroanemie acută, adică anemie de neuroni) ;)!
Si? Cum a fost Dollo? Câți caini s-au adoptat? Am avut dreptate?
vreo zece adopții, din câte au spus cei de la VP. Onorabil, atât se poate, atât se face. Dar tu consumi cam multă energie pentru asta 😉
Pai n-am treaba, totusi vreo 10 mi se pare putin la cati au(700).
Cu cainii e o chestie de imagine nationala. Cum de n-au ungurii problema asta de exemplu. Din punctul meu de vedere, noi romanii n-avem o problema cu cainii ci cu oamenii. Comunismul (si ortodoxia, na) i-a dezvatat pe prea multi sa gandeasca, iar dupa 24 de ani, inca nu ne-am revenit.
Apropo, in Olanda pisicile fara stapan se impusca(am aflat dintr-o petitie pe FB), nu alearga nimeni dupa ele sa le prinda. Nu face nimeni un apel la boicotat turismul olandez si lalele pentru asta?
nici aici nu face cineva apeluri din astea, tu judeci de departe doar niște manifestări extremiste, din ambele tabere. marea masă a românilor se situează la mijloc, acolo unde nu le pasă nici că sunt omorâți, nici că sunt pe străzi. câinii
„misto” articol venind de la o persoana care pana mai de curand incuraja cresterea cainilor pe langa bloc in spatiile comune, a se vedea cazul gogui.
da, încurajez și acum ocrotirea cățeilor oriunde s-ar afla, precum și adopția, dacă este posibilă. Gogu îți transmite salutări!
Daca o persoana cu studii incurajeaza asa ceva, ce pretentii pot sa am de la restul?
eu zic să te limitezi să ai pretenții doar de la tine, e mai sănătos.
dap, mai ales ca nu sunt jurnalist, nu am blog, nu am expunere pe hotnews. imi place de tine, cand nu iti convine opinia cuiva il trimiti la plimbare.
Mulțumesc pentru compliment, dar: jurnalist nu mai sunt de ceva vreme, nu te oprește nimeni să-ți faci blog și să faci un parteneriat cu Hotnews (e gratis, apropos, nu primesc bani pentru ce scriu aici în timpul meu liber) și deci nici socoteală nu am a da cititorilor pentru părerile mele. Slavă Internetului, oricine e liber acum să aducă la cunoștința lumii propriile păreri.
Dupa cum bine se observa, si oamenii sunt greu de educat. Crezi tu ca aia care n-au fost in stare sa-si educe proprii copii ar fi in stare sa educe un caine ?
Pe vremea mea era o vorba: creste o floare intr-un ghiveci. Daca dupa o luna nu s-a uscat, ia un caine si creste-l. Daca dupa 6 luni n-a murit, inseamna ca poti creste si un copil. Ma tem insa ca nu e asa simplu…
Hei…toata lumea se agita, la urma urmei fiecare creste ce vrea in ograda lui, unii cresc copii, altii caini, pisici etc. sa fim seriosi, un animal se multumeste cu o farfurie de mancare, apa si afectiune…pe cand un copil are nevoie de mult mai mult. Nu sunt de acord ca ele sa traiasca pe strada,pt e dificil si pt animal (masini, otrava, batai) dar si pt oameni (muscaturi si chiar decese), dar cand vad pe cei care-si dau cu parerea „vai, de ce nu adopti un copil?” parca ma dezgusta ipocrizia asta, voi(astia de puneti intrebarea asta) de ce nu adoptati copii din orfelinate, va sugerez sa incepeti cu cei handicapati si apoi cu tiganii, ca tot copilasi sunt si ei…