A m văzut și eu mărețul film cu mulți D Gravity, în care Sandra Bullock și George Clooney se învârt ca niște… în marea căldare a spațiului, încercând să scape de atacul unor gunoaie spațiale transformate în proiectile mortale. Cred că vă imaginați deja că nu am fost impresionată, dar am în favoarea mea cel puțin două argumente:
1. pentru prima dată în viața mea am mers la Imax ăla din Cotroceni și am fost fericită că mi-am putut recăpăta timpanele la finalul filmului, când s-a oprit muzica. N-am înțeles de ce trebuia să ne vibreze diafragmele în noi dacă tot ne-au anunțat pe generic că în spațiu sunetul nu se propagă, deci ar fi trebuit să vedem un film mut, nu? Mă rog, mut cu aromă de pop corn…
2. sunt fată și astfel de filme mă emoționează cam tot atât cât alea cu Chuk Norris. Nu-i vorbă că am avut și un inginer lângă mine, și nici el n-a părut impresionat peste poate la final. Nici Sandra însăși n-a fost, de altfel, prea încântată de experiență, că zice la un moment dat, săraca, I hate space! 😉 Și spațiul îi răspunde..
… și aici ajungem la întrebarea esențială (să mă ierte criticii de filme, dar pe mine asta mă roade, na!): măi domnilor, bărbaților, cum frate să nu vă placă Sandra Bullock? Ce n-are fata asta? Păi a condus ea magistral în Speed, de două ori chiar? A condus. A fost Miss agent secret? A fost. A mai jucat în niște comedioare din astea romantice foarte drăguțe. Apoi frumușică e, corp are, se ține bine la cei aproape 50 de ani ai ei (născută în 64) ce să nu-ți placă la ea? Faptul că am tot auzit bărbați – în special – cărora nu le place Sandra mă îndreptățește să spun că regizorul ăsta Alfonso Cuaron a greșit fundamental în construcția acestui rol al doctoriței trimisă în spațiu ca să repare telescopul Hubble. Păi dacă faci un film pentru băieți (tehnologie, efecte speciale, bla, bla), dar o pui să se fâțâie în chiloți în el pe una care nu le place tocmai lor ai stricat toată odiseea spațială. Bine că nu s-a dezbrăcat și Clooney, că ajungea să nu mai pornească nici măcar naveta aia spațială chinezească.
În fine, povestea te ține, ce-i drept, în scaun, dar – spun specialiștii – e cusută cu ață albă în multe părți, plus că derapează lamentabil către finalul glorios. Mă rog, nu e documentar, e film de ficțiune, deci putea să-l introducă și pe Buddha în carne, oase și costum de cosmonaut, nu numai în statuetă, ca s-o salveze pe frumoasa Sandra de la moarte.
Cinstit, dacă aș ști ce știu acum n-aș mai intra încă o dată la filmul ăsta, iar pe la Imax ăla sigur nu mai calc. Voi faceți cum credeți, dar vă spun, am trăit senzații mai intense la California Adeventureland în parcul de distracții din LA, în materie de mulți D. Imax e cam vax.
About time
Dar, dacă tot v-am recomandat pe ce să nu dați banii, să vă trimit totuși la unul amuzant. About time, tradus neinspirat în română „Era și timpul”. E o comedie la care am râs sănătos, deși mă dusesem fără mari așteptări. E despre cum se tot întoarce în timp un băiat roșcovan și cam stângaci, ca să refacă anumite scene din viața lui astfel încât în final iese bine pe toate planurile. Evident filmul are o morală care ne îndeamnă să trăim intens, dar relaxat viața, că nu e la îndemâna oricui să retrăiască fiecare scenă care nu-i iese așa cum și-ar fi dorit. Dacă aveți chef să râdeți merită să-l vedeți. Are replici spumoase, personaje bine calibrate și nici nu e defavorizat de vreun actor din ăsta ultracelebru de care s-au săturat toți bărbații 😛
Bașca, biletul e muuult mai ieftin, mai ales că nu e x D
Să vezi coincidență, și eu am fost la Gravity. Pentru că Sandra Bullok a jucat în multe filme amuzante m-am gândit că și ăsta e comedie, așa că nu mă așteptam deloc la povestea asta serioasă.
Sonorul mă omoară la toate cinematografele, i-am și spus stăpânului inelelor să se pregătească pentru o viață singur la cinema, că eu prefer să stau acasă și să-mi reglez singură volumul (sunt eu un pic surdă, dar nici chiar așa), plus că m-am săturat să-mi intre scrisul în ochi la filmele 3D. Ori am hipermetropie, ori sunt nebună. Cred că totuși sunt nebună.
O noua recomandare de film – super!
Dau si eu una la schimb pe principiul „dinte pentru dinte”: Un plan parfait – o comedie frantuzeasca savuroasa (IMHO).
Unde îl găsim?
Atenție ! Nu știu ce face hotnews cu platforma contributors dar de ieri nu s-a mai mișcat nimic în fereastra aia. Am citit articolul fiindcă am intrat pe ăla cu bicicleta și am căutat ce mai apăruse nou (eram deja intrat la bănuieli).
Luați-i la rangă !
Păi trimiterile la bloguri sunt în caseta „Hotnews blog”, nu la Contributors, adică ceva mai jos pe aceeași coloană. Dar aveți dreptate, ceva se întâmplă că a rămas blocată de ieri. O să-i anunț, mulțumesc.
Scuze ! M-am încurcat fiindcă și la contributors se petrece același lucru.
Sintagma „About time” chiar are traducerea „Era si timpul”, pe linga clasicul „Despre timp”. N-am vazut filmul, asa ca nu stiu care e traducerea mai inspirata a titlului.
Saptamina trecuta am vrut si noi sa mergem la film, si toate cinematografele multiplex budapestane erau inundate de ‘Gravity’. Evident ca, vazind ca e SF, l-am taiat din start de pe lista, nici macar n-am apucat sa vad ca e cu Clooney si Bullock (barbatului meu ii place Sandra, eu in schimb nu il mai diger pe Clooney).
Recomand in schimb un film frantuzesc, gasit la cinematografele „de arta”: „Le prenom”. Foarte bun film, o comedie frantuzeasca reusita (pornita de la o piesa de teatru) dar, evident, fara reclama si bugetele hollywoodiene nu apuca sa ajunga la public.
În cazul filmului nu prea era o traducere bună, părerea mea. Le prenom ăsta nu e în cinematografe. Știi că eu nu le am cu Internetul 😛
Am vazut si eu filmul, si intradevar sonorul era asurzitor de-abinelea. Se tinea una gravida de burta ca sa protejeze fetusul. Iar nevasta-mea era pe punctul de a pleca la un moment dat ca nu mai rezista. Nu e vina Imax-ului ci a filmului.
probabil ca dincolo de ecran e chiar vid!
Umbla vorba ca prima optiune a lui Cuaron a fost Angelina, dar nu s-a lipit la proiect. Parerea mea e ca a iesit mai bine asa – si sunt barbat ;o)
Filmul e un film catastrofa construit cu 2 actori (de fapt doua fete de actori, pentru ca li s-au filmat doar fetele restul e grafica pe computer) si cu economie de monstri, extraterestri, savanti nebuni, teroristi arabi sau rusi, admirabil condus incat chiar sa empatizezi. Sa simti ca ai catastrofa langa tine aproape. Din punctul asta de evdere e un film de nota 10. Altfel, filmul nu si-a propus vreo idee mareata, vreo chestiune sensibila in vizor, e gresit sa fie criticat filmul pentru ceea ce nu-si propune. E de ajuns sa te infiori de povestea simpla si directa a supravietuirii .