Lecturi de week-end

Sexul în noaptea nunții nu mai e ce-a fost, nici Hong Kong-ul ca pe vremea Tai Pan-ului, în schimb Rusia e neschimbată prin părțile ei rurale, de pe vremea țarilor.

C ică mai mult de jumătate dintre mirii americani nu mai fac sex în noaptea nunții. Motivele sunt diverse, de la îmbibarea cu alcool (24% el, 13% ea), la „dragă plânge copilul” ceea ce înseamnă că au avut parte de sex cel puțin cât să procreeze înainte de fatidica noapte a nunții.

De altfel, același articol zice că 95% dintre oameni fac sex înainte de nuntă, deci asta face oarecum inutile sfaturile pentru tinerele mirese de la 1894, pe care mă gândeam să vi le împărtășesc în caz că vă pregăteați să faceți pasul ăl mare.

Așa că nu-mi rămâne decât să vă întreb – așa de amuzament, să vedem și noi cum stă treaba în România – dacă v-ați măritat (fetelor) virgine? iar pe ăia care ați avut parte de vreo nuntă-două până acum, dacă ați și consumat chestiunea în noaptea nunții. Sau în ziua de după, că dacă nunta ține toată noaptea… n-ai cum s-o faci decât eventual dacă te retragi pe undeva între friptură și sarmale.

Eu una admit că nu 😉 Deși cauza nu a fost asta de mai jos 😛

Dar în directă legătură cu chestia de mai sus ar fi nimerit să vă recomand expoziția asta de „ochi” organizată de niște spanioli. Artă, frate!

***

Acum că am lămurit aceste aspecte importante pentru țară, să continuăm cu lecturile mai frivole de week-end:

– După ce am văzut la Beranger cum au rezolvat shanghaienii traversarea într-o intersecție mare, am mai văzut și articolul ăsta despre arhitectura densității în Hong Kong. Nici urmă de Tai Pan, în caz că ați rămas la nivelul ăla cu informațiile despre HK. Vă recomand să le vedeți ca să nu vă mai plângeți de aglomerația din București sau de gustul îndoielnic al primarilor la reabilitarea blocurilor. Merită citit și interviul cu artistul care a făcut pozele, zice la un moment dat cine i le-a cumpărat:

The people who buy my work–it’s quite ironic–because it’s collectors who usually have two or three apartments, each one five or six thousand sq. feet big, and they hang these prints in there because they’re beautiful, but at the same time they don’t realize the irony of people living in 400 sq. feet and they’re here in their huge space, it’s a bit subversive actually, that’s what I like about it.

japonez– Tot Michael Wolf (artistul) a mai fotografiat și casele din aceste blocuri mega-triste, și oamenii din ele. Expresia „cutie de chibrituri” nu va mai putea fi folosită de acum pentru altceva. Nici măcar pentru chibrituri 😉  Ca să încheiem cu Wolf, a mai pozat și niște fețe de japonezi din Tokyo, înghesuiți în metrou. Foarte bun tipul, care a făcut proiectele astea ca urmare a unei crize a vârstei mijlocii, când nu știa ce vrea să facă cu viața lui. A plecat din Europa, plictisit de Parisul ca un decor de film, neschimbat de 120 de ani, și a ales să vadă cum trăiesc înghesuiți asiaticii.

– Iar piesa de rezistență a săptămânii mi s-a părut reportajul ăsta despre Rusia lăsată în urmă, un demers jurnalistic care pe mine m-a făcut invidioasă (din punct de vedere grafic) și m-a ținut în fața ecranului până la ultima literă. E un tablou trist al Rusiei dintre cei doi mari poli economici – Moscova și S. Petersburg –  două aspiratoare care sug tot din jur, oameni și capital. Reportajul urmărește linia celei mai vechi autostrăzi din Rusia, între cele două orașe, și spune poveștile câtorva dintre oamenii care trăiesc la limita sărăciei de-a lungul ei, în țara lui Putin. O să găsiți incredibil de multe asemănări cu România contemporană. Un fragment ca să vă deschid apetitul:

„There are spots on this highway where it seems time has stopped. A former prison guard is spending his savings building wooden roadside chapels, explaining that “many souls” weigh on his conscience. A rescue worker from the nuclear meltdown at Chernobyl is waiting, 27 years later, for the apartment the Soviets promised him as a reward. Women sit on the shoulder, selling tea to travelers from a row of samovars. Above them, pillars of steam vanish into the sky, just as they did in 1746, the year construction on the road began.”

– Iar la final să ciocnim un pahar cu mâțele noastre. Tot niște japonezi au pus pe piață vinul pentru pisici. O bucurie să vii acasă seara, obosit de la muncă, și să ai cu cine bea un vin și mângâia o blăniță 😉

Etichete: , , , , , , ,

7 comentarii la “Lecturi de week-end” Subscribe

  1. ady 19/10/2013 at 13:18 #

    blocurile alea din hong-kong m-au dat pe spate. garsoniera confort 3 din bucuresti pe care am vizionat-o acu’ niste ani pare imensa pe langa cotetele alea. nu stiu cum e cu cutremurele p-acolo, dar as da in paranoia. ca sa nu mai zic ca in unele camare poti muri ingropat sub troace si daca trece tramvaiul.

    • Béranger 19/10/2013 at 18:05 #

      ălea fură dărâmate în 2007, ce vezi în pozele alea „100×100”. dar oricum, le-au făcut capitaliștii englezi în 1953, nu comuniștii.

    • marcian 20/10/2013 at 09:02 #

      Eu am stat cu nevasta intr-o garsoniera de 14 mp. Am tras un perete de rigips si am facut si o mica bucatarioara, aveam o baie de 1.2 mp in care era masina de spalat, buda si o mica chiuveta. Canapelei pe care dormeam i-am scos lateralele pentru a incapea congelatorul. Dar aveam 25 de ani si chiar daca as fi stat in cort cu iubita mea nu mi-ar fi pasat 🙂

    • Nautilus 28/10/2013 at 12:10 #

      Hong Kong are (oficial) o populaţie de mai mult de 7 milioane de oameni, deşi migranţii din alte provincii ale Chinei o umflă mult mai mult decât ar vrea autorităţile să recunoască.

      Suprafaţa totală a provinciei e mai mică decât a judeţului Ilfov, şi cea mai mare parte din ea deluroasă, nepotrivită pentru locuit sau industrie.

      Unde ar trebui să încapă toată chinezărimea dacă nu în cutii de chibrituri?..

  2. dana eugenia 21/10/2013 at 10:23 #

    am lesinat de ras … 1884
    de-asta erau amantele in mare voga … sotiile „destepte” urmau sfaturile tutelor bisericoase si-apoi se-asteptau ca prostul de langa ele sa…ce ?!

  3. Xanaxdoo 21/10/2013 at 18:05 #

    sa fiti sanatoase tu si Toshiba, berea pentru ciini este de mult in magazine, am baut si noi cu al nostru cind a implinit un an. Mi se pare oarecum simptomatic: bere pentru ciini, vin pentru pisici. Ciinii sint acei „buddies” cu care te simti bine, vin cind ii chemi, te poti baza pe ei, etc, etc, deci beau bere, fara fasoane. Pisicile sint sofisticate si cu fite, nu te poti baza pe ele prea mult, samd, deci evident, sint destinate vinului si sampaniei.

    Textul ala pentru mirese nu cred ca e real – ma gindesc ca reverendul nu ar fi fost de acord cu exhibarea chestiunilor private de catre onorabila doamna preoteasa.

    • Dollo 21/10/2013 at 19:25 #

      ai dreptate, dar ca una care a avut și câine, acum are pisică, pot spune că și vinul după bere, e o plăcere 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată