C e n-au reușit valuri succesive de feminism face tot Internetul, săracul. Adică scade procentul ăla covârșitor de 80% dintre femeile care decid să-și schimbe numele după căsătorie, luându-l pe al bărbatului. Mai nou pe brides to be le frământă nu numai culoarea rochiilor domnișoarelor de onoare, ci și cum o să-și schimbe ele adresele de email și conturile de pe rețelele de socializare. Și pentru că la gmail de exemplu cică durează și șapte zile tranziția asta, unele decid să nu-și complice amprenta digitală, dar altele merg până acolo încât își rezervă o adresă cu numele iubitului, în speranța că ăla o să le ceară. Unii prin America s-au și grăbit să exploateze chestiunea, înființând o firmă care le face fetelor tranziția mai ușoară. Tur și retur, că sunt și divorțate care vor să-și reia numele de fată, și au aceeași problemă. E un articol interesant pe tema asta în The Atlantic, dar și mai mișto mi s-a părut comentariul unui cititor care zice că nu înțelege de ce femeile care decid să-și schimbe numele după căsătorie mai au nevoie de adrese de email și de Internet, să rămână acoloșa la ele în secolul 19, de unde și-au păstrat mentalitatea 😉
***
Cum se poate intra în UE pe ușa din dos, dacă ai banii potriviți. În timp ce sărăntocii din lumea a treia se îneacă la malurile italiene încercând să intre ca refugiați în Europa, bogătașii își cumpără dreptul de a trăi în UE grație unor portițe legislative pe care le au mai multe state europene: cumpărând o proprietate în Letonia, cu 50.000 de euro, primești dreptul de a trăi în Letonia, deci și în UE. Așa a adunat Letonia 600 de milioane de euro de la rușii cu bani care n-au trăit mai mult de o zi acolo, ci sunt bine mersi prin Franța sau Austria. Spania, Grecia, Portugalia și Ungaria au fiecare prețurile lor de intrare, mult mai piperate decât Letonia. De România nu zice nimic Spiegel, că noi încă ne luptăm să dovedim că suntem demni de Schengen.
***
Cele zece „porunci” ale lui Alain de Botton pentru atei – elasticitate, empatie, răbdare, sacrificiu, politețe, umor, conștiință de sine, iertare, speranță și încredere.
***
Ultimul meșteșugar care face statui ale libertății în NY este românul Ovidiu Colea, care se luptă cu China pe piața americană de suveniruri.
***
Tot niște meșteșugari, dar italieni, i-au greșit primele monede omagiale ale Papei, scriind pe ele Lesus în loc de Jesus. Vaticanul cică s-a grăbit să retragă toate cele 6000 de bucăți din aur și argint de pe piață, dar patru dintre ele deja fuseseră achiziționate. După cum zice și Spiegel, dacă vor ajunge să valoreze o avere tocmai datorită acelei greșeli trebuie să-i mulțumească lui Lesus Christ 😉
***
Niște cercetători englezi au aflat că oamenii frumoși se sărută mai mult decât ăia urâți. Explicația ar sta în faptul că le place să se guste mai des și sunt mai pretențioși în alegerea partenerilor. De ce? Pentru că au cu ce 😉
***
Pe de altă parte, un maseuz de meserie, din Portland, scrie pe un blog cum arată oamenii în realitate, pe masa lui de masaj, când se lasă dezbrăcați și masați: femeile au celulită, toate, iar bărbații au… buci stupide :D. Iar asta nu e urât, zice el, ci e doar o realitate nefotoșopată.
***
La noi, Valeriu Nicolae lovește din nou cu un editorial dur și trist despre cum merg lucrurile în societatea civilă, care se sinucide încet și sigur pe altarul birocrației europene – De ce moare societatea civilă –
***
Că tot se screme acum guvernul să dea noul cod rutier, ăla în care șoferii au dreptul să bea „un pahar” și să se urce la volan – s-o creadă Mutu că se oprește cineva la un pahar – zice Wall Street Journal că noul chip al băutorului de cursă lungă este feminin. Iar fetele cu studii superioare sunt de două ori mai băutoare decât alea fără 😉 De vină este, evident, rapacea industrie a alcoolului, care ca și aia a tutunului știe cum să-și atragă clientela.
Nu știu altele cum sunt, dar pe una una m-a cucerit domnul din imagine acum două seri, la Institutul Francez, așa că am băut ca o duamnă din mâna lui. Ceea ce vă doresc și vouă în week-end 😉
