Prostie infinită, de Târgu Jiu

Autoritățile din Târgu Jiu au spălat Poarta Sărutului cu jet de apă, ca pe mașini, și au montat semafoare în sensurile giratorii.

A cum trei ani când am fost pentru prima dată în Târgu Jiu, am scris că abia i-am găsit operele lui Brâncuși, că nu erau semnalizate deloc. Acum orașul era plin de panouri cu poza lui Brâncuși și cu opera lui, de zici că era candidat la locale. Am aflat adineauri și de ce. Zice Mediafax că se împlinesc 75 de ani de la inaugurarea Ansamblului Calea Eroilor. Cu ocazia asta – vine și premierul, că doar e deputat de loc – autoritățile s-au apucat astă vară să  „restaureze” Poarta Sărutului. Cu jet de apă au spălat-o, ca pe mașini. Că doar e de piatră, ce poa să strice niște apă, ha?

Dorin Dănilă, proiectantul lucrărilor de restaurare, zice totuși că s-a stricat, mai exact poarta s-ar fi îngălbenit din cauza apei, care ar fi dizolvat nu știu ce săruri din fierul băgat în piatră. Primarul zice că Dănilă ăsta ar avea un interes direct să facă scandal, pentru că lucrarea nu s-ar fi făcut cum a vrut el, pe bani mai mulți. Așa o fi, dar lucrarea asta prost făcută a costat totuși 3,7 miliarde de lei vechi, o avea dreptate și proiectantul să aibă pretenția ca rezultatul să arate așa cum l-a făcut Brâncuși, nu cum le-a dat la ochi băieților de la spălătorie.

După ce te uiți, așadar, ca prostul la poarta îngălbenită a lui Brâncuși nu te mai miri de organizarea traficului din Târgu Jiu, despre care voiam să vă povestesc. Mai exact pe strada principală care traversează orașul de la est la vest, sunt mai multe sensuri giratorii. Nimic neobișnuit, veți zice. Însă fiecare stradă care intră în sensul giratoriu este prevăzută și cu semafoare. Ceea ce e un nonsens. Stai la stop, se face verde, pornești, dar imediat ai semn de giratoriu și de cedează trecerea, și trebuie să te oprești ca să aștepți să-ți vină rândul să intri în giratoriu. Pentru că, ce să vezi, pare că toate semafoarele se înverzesc în același timp, de vreme ce mașinile intră în giratoriu și din stânga și din dreapta.

N-am poze ca să vă demonstrez, că eram la volan și nu puteam să risc să blochez circulația aia fluentă ca să pozez minunea de la Târgu Jiu.

*sursa foto

Tags: , , , ,

17 Responses to “Prostie infinită, de Târgu Jiu” Subscribe

  1. Andra 28/10/2013 at 13:14 #

    Dollo, este foarte bun articolul – daca doresti sa aprofundezi pot sa-ti furnizez exemple despre cum este tratat patrimoniul in alte parti – de la signalectica si informare pina la restaurare, intretinere, etc. Efectele conservarii patrimoniului construit fiind – mentinerea identitatii si ceva mai pragmatic si nu de neglijat – turismul. Secundar – creeaza si imaginea tarii. Patrimoniul construit in Romania este insa supus unei agresiuni si mutilari continue in ultimii 30 de ani – din motive de prostie, indolenta si ignoranta. Casa nu inchei in zona disperarii exista si initiative laudabile – vezi Tibanesti Iasi, sau proiectul de restaurare a bisericilor satesti de lemn organizat de Serban Sturza.
    Si o modesta sugestie – de cite ori apar dezastre in zona culturii este bine sa furnizati in articolele voastre nu numai numele proiectantilor, ci si ale constructorilor. Reputatia – buna sau proasta incepe sa conteze, si anonimatul este cea mai buna pavaza pentru incompetenta si rea-credinta.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Construcția unei case în România, când nu ai bani, dar ai pretenții (I)

trasare

Arhitectul și proiectul – România geme de Gaudi nedescoperiți; 12 arhitecți în doi ani și al 13-lea care ne-a pus capac; Care e treaba cu proiectul casei – diferența dintre DTAC și PTh

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.