Prostie infinită, de Târgu Jiu

Autoritățile din Târgu Jiu au spălat Poarta Sărutului cu jet de apă, ca pe mașini, și au montat semafoare în sensurile giratorii.

A cum trei ani când am fost pentru prima dată în Târgu Jiu, am scris că abia i-am găsit operele lui Brâncuși, că nu erau semnalizate deloc. Acum orașul era plin de panouri cu poza lui Brâncuși și cu opera lui, de zici că era candidat la locale. Am aflat adineauri și de ce. Zice Mediafax că se împlinesc 75 de ani de la inaugurarea Ansamblului Calea Eroilor. Cu ocazia asta – vine și premierul, că doar e deputat de loc – autoritățile s-au apucat astă vară să  „restaureze” Poarta Sărutului. Cu jet de apă au spălat-o, ca pe mașini. Că doar e de piatră, ce poa să strice niște apă, ha?

Dorin Dănilă, proiectantul lucrărilor de restaurare, zice totuși că s-a stricat, mai exact poarta s-ar fi îngălbenit din cauza apei, care ar fi dizolvat nu știu ce săruri din fierul băgat în piatră. Primarul zice că Dănilă ăsta ar avea un interes direct să facă scandal, pentru că lucrarea nu s-ar fi făcut cum a vrut el, pe bani mai mulți. Așa o fi, dar lucrarea asta prost făcută a costat totuși 3,7 miliarde de lei vechi, o avea dreptate și proiectantul să aibă pretenția ca rezultatul să arate așa cum l-a făcut Brâncuși, nu cum le-a dat la ochi băieților de la spălătorie.

După ce te uiți, așadar, ca prostul la poarta îngălbenită a lui Brâncuși nu te mai miri de organizarea traficului din Târgu Jiu, despre care voiam să vă povestesc. Mai exact pe strada principală care traversează orașul de la est la vest, sunt mai multe sensuri giratorii. Nimic neobișnuit, veți zice. Însă fiecare stradă care intră în sensul giratoriu este prevăzută și cu semafoare. Ceea ce e un nonsens. Stai la stop, se face verde, pornești, dar imediat ai semn de giratoriu și de cedează trecerea, și trebuie să te oprești ca să aștepți să-ți vină rândul să intri în giratoriu. Pentru că, ce să vezi, pare că toate semafoarele se înverzesc în același timp, de vreme ce mașinile intră în giratoriu și din stânga și din dreapta.

N-am poze ca să vă demonstrez, că eram la volan și nu puteam să risc să blochez circulația aia fluentă ca să pozez minunea de la Târgu Jiu.

*sursa foto

Tags: , , , ,

17 Responses to “Prostie infinită, de Târgu Jiu” Subscribe

  1. Andra 28/10/2013 at 13:14 #

    Dollo, este foarte bun articolul – daca doresti sa aprofundezi pot sa-ti furnizez exemple despre cum este tratat patrimoniul in alte parti – de la signalectica si informare pina la restaurare, intretinere, etc. Efectele conservarii patrimoniului construit fiind – mentinerea identitatii si ceva mai pragmatic si nu de neglijat – turismul. Secundar – creeaza si imaginea tarii. Patrimoniul construit in Romania este insa supus unei agresiuni si mutilari continue in ultimii 30 de ani – din motive de prostie, indolenta si ignoranta. Casa nu inchei in zona disperarii exista si initiative laudabile – vezi Tibanesti Iasi, sau proiectul de restaurare a bisericilor satesti de lemn organizat de Serban Sturza.
    Si o modesta sugestie – de cite ori apar dezastre in zona culturii este bine sa furnizati in articolele voastre nu numai numele proiectantilor, ci si ale constructorilor. Reputatia – buna sau proasta incepe sa conteze, si anonimatul este cea mai buna pavaza pentru incompetenta si rea-credinta.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?