Un cuplu de vreo 50, ea mai vocală și indignată, el împingând de căruț. Se plimbau descumpăniți printre rafturile semi-goale de la Real Vitan (preluat de Auchan, aflat în reorganizare, lichidare de stoc până la 29 octombrie). El ținea lista, ea conducea de la un raion la altul. Confuzia era maximă pentru toți cumpărătorii, pentru că niciun raion nu mai era ce a fost. Alcool, cutii de pate, biscuiți, pufuleți, electrocasnice, jucării, toate erau amestecate alandala, într-o încercare cam haotică de a-i lăsa pe noii patroni să reamenajeze spațiul pe măsură ce fostul retailer scapă de marfa de pe stoc.
Doamna de mai sus nu găsea, evident, ce căuta, dar a dat glas unei senzații pe care cred că toți o aveam, ca un fior rece pe șira spinării:
– Dragă, mă simt ca într-o alimentară din aia comunistă, în care rafturile erau goale și aveau numai conserve și creveți. Mai știi? Ce creepy e!
– Da, poate ajungem acasă până la „Leka noș deța” (erau desenele animate bulgărești, pentru cine n-a prins epoca aia, și se încheiau cu „Noapte bună copii”), zice și tipul, ironic, cam sictirit deja de învârteala aia fără sens printre rafturile goale.
Superofertă la metalo-casnice
Senzația era într-adevăr „creepy”. Cred că ar fi fost o ocazie perfectă să reedităm celebrul banc de pe vremea lui Ceaușescu, cu Topescu care ar fi intrat în alimentară și ar fi strigat: „Goooool!”. Singurul loc mai animat era un capăt de raft cu ibrice sau căni din tablă, plus niște ceaune, pe care se înghesuiseră niște gospodine, pentru că scria că aveau preț redus. De altfel peste tot scria că e reducere de prețuri, dar mie una nu mi s-a părut prea redus… poate pentru că am luat doar de mâncare.
Nu mai departe de astă vară, parcă, fusesem tot acolo martora unui schimb haios de replici între un șef de raion și un băiat care aranja marfa în raft. Șeful l-a strigat de departe și l-a întrebat:
– Cutărică, de ce mă văd în oglinda de la raftul cu ouă? (asta însemna că raftul nu era suficient de plin cu ouă)
– Pentru că sunteți frumos, șefu!, i-a răspuns și cutărică obraznic.
Acum, parcă și personalul era la fel ca rafturile. Vânzătorul de la legume-fructe, care aștepta să dea buzna clientela peste el ca să le cântărească una, alta bătea darabana plictisit. S-a uitat prelung și trist la mine când mi-a cântărit doar un castravete și câteva ciuperci.
Insula pustie a frumuseții
La raionul de cosmetice am avut un flash back și eu, când am văzut raftul gol, doar cu câteva deodorante Fa. Mi-am amintit de alea Farmec, de pe vremuri, aliniate toate ca soldățeii pe raft. La detergenți de vase, la fel. La casă nu se mai găsea nici gumă de mestecat, tovarăși! Ce mai, trist rău, vă zic, astfel de lichidări de stoc ar trebui să se petreacă mai des, ca să nu uităm cum era cândva.
La plecare, în parcare, am dus coșul ca să-mi recuperez moneda din el. Nu e una de 50 de bani, ci 1 leva bulgăresc, pe care-l țin mereu în mașină special pentru supermarket. M-am nimerit la coșuri exact cu soțul doamnei de mai devreme, ducea și el coșul. Un cetățean care avea nevoie de coș mă întreabă dacă nu vreau să-mi dea 50 de bani ca să-i dau coșul meu, să nu-l mai bag în celelalte. I-am zis că am o leva bulgărească în el, și l-am văzut pe domnul cu „Leka noș deța” tresărând și uitându-se amuzat la mine. Cred că odată ajuns acasă chiar se aștepta să vadă desenele alea animate la TV 🙂
Back to 88, I’d say. Încet-încet 🙂
chiar arata creepy.
da’ zici ca reducerile nu erau chiar reduse. ca parca ma batea gandul sa inlocuiesc tigaia de cartofi.
Am fost saptamana trecuta dupa hartie igienica. Am plecat cu 3 prajituri. Ca hartie igienica de care voiam eu n-am gasit. Si m-am trezit ca ma intreaba un angajat daca prajiturile sunt la reducere. Reducere cantitativa, da! Doar le-am luat fix pentru ca erau cate una in cutie…
Chiar asa a spus, „ce creepy e”? Cu atat de multi „e” sigur nu ne mai intoarcem in comunism. Si nici bulgarii nu mai sunt ce-au fost.
Care e scopul articolului? Evident că sunt goale rafturile dacă e lichidare de stoc, pentru că se lichidează stocul!
Scopul comentariului tău care e?
🙂 Draga Dollo, a pus omul o intrebare. N-a dat cu parul. Poate are 25 de ani si nu stie cum era „dincolo”. De-aia ii este imposibil sa inteleaga traumele ingropate adanc si fiorii reci la vederea unui raft gol.
Dar io vreau să văd „Studio Chix” 😀