Senzații vechi, românești, la Real ai să găsești

Vizitați zilele astea Real Vitan. E ca o întoarcere în timp într-o alimentară comunistă goală și tristă.

 

real

Un cuplu de vreo 50, ea mai vocală și indignată, el împingând de căruț. Se plimbau descumpăniți printre rafturile semi-goale de la Real Vitan (preluat de Auchan, aflat în reorganizare, lichidare de stoc până la 29 octombrie). El ținea lista, ea conducea de la un raion la altul. Confuzia era maximă pentru toți cumpărătorii, pentru că niciun raion nu mai era ce a fost. Alcool, cutii de pate, biscuiți, pufuleți, electrocasnice, jucării, toate erau amestecate alandala, într-o încercare cam haotică de a-i lăsa pe noii patroni să reamenajeze spațiul pe măsură ce fostul retailer scapă de marfa de pe stoc.

Doamna de mai sus nu găsea, evident, ce căuta, dar a dat glas unei senzații pe care cred că toți o aveam, ca un fior rece pe șira spinării:

– Dragă, mă simt ca într-o alimentară din aia comunistă, în care rafturile erau goale și aveau numai conserve și creveți. Mai știi? Ce creepy e!

– Da, poate ajungem acasă până la „Leka noș deța” (erau desenele animate bulgărești, pentru cine n-a prins epoca aia, și se încheiau cu „Noapte bună copii”), zice și tipul, ironic, cam sictirit deja de învârteala aia fără sens printre rafturile goale.

real2

Superofertă la metalo-casnice

Senzația era într-adevăr „creepy”. Cred că ar fi fost o ocazie perfectă să reedităm celebrul banc de pe vremea lui Ceaușescu, cu Topescu care ar fi intrat în alimentară și ar fi strigat: „Goooool!”. Singurul loc mai animat era un capăt de raft cu ibrice sau căni din tablă, plus niște ceaune, pe care se înghesuiseră niște gospodine, pentru că scria că aveau preț redus. De altfel peste tot scria că e reducere de prețuri, dar mie una nu mi s-a părut prea redus… poate pentru că am luat doar de mâncare.

Nu mai departe de astă vară, parcă, fusesem tot acolo martora unui schimb haios de replici între un șef de raion și un băiat care aranja marfa în raft. Șeful l-a strigat de departe și l-a întrebat:

– Cutărică, de ce mă văd în oglinda de la raftul cu ouă? (asta însemna că raftul nu era suficient de plin cu ouă)

– Pentru că sunteți frumos, șefu!, i-a răspuns și cutărică obraznic.

Acum, parcă și personalul era la fel ca rafturile. Vânzătorul de la legume-fructe, care aștepta  să dea buzna clientela peste el ca să le cântărească una, alta bătea darabana plictisit. S-a uitat prelung și trist la mine când mi-a cântărit doar un castravete și câteva ciuperci.

real3

Insula pustie a frumuseții

La raionul de cosmetice am avut un flash back și eu, când am văzut raftul gol, doar cu câteva deodorante Fa. Mi-am amintit de alea Farmec, de pe vremuri, aliniate toate ca soldățeii pe raft. La detergenți de vase, la fel. La casă nu se mai găsea nici gumă de mestecat, tovarăși! Ce mai, trist rău, vă zic, astfel de lichidări de stoc ar trebui să se petreacă mai des, ca să nu uităm cum era cândva.

real4

La plecare, în parcare, am dus coșul ca să-mi recuperez moneda din el. Nu e una de 50 de bani, ci 1 leva bulgăresc, pe care-l țin mereu în mașină special pentru supermarket. M-am nimerit la coșuri exact cu soțul doamnei de mai devreme, ducea și el coșul. Un cetățean care avea nevoie de coș mă întreabă dacă nu vreau să-mi dea 50 de bani ca să-i dau coșul meu, să nu-l mai bag în celelalte. I-am zis că am o leva bulgărească în el, și l-am văzut pe domnul cu „Leka noș deța” tresărând și uitându-se amuzat la mine. Cred că odată ajuns acasă chiar se aștepta să vadă desenele alea animate la TV 🙂

Etichete: , , , , , ,

8 comentarii la “Senzații vechi, românești, la Real ai să găsești” Subscribe

  1. BogDan 21/10/2013 at 21:23 #

    Back to 88, I’d say. Încet-încet 🙂

  2. ady 21/10/2013 at 21:23 #

    chiar arata creepy.
    da’ zici ca reducerile nu erau chiar reduse. ca parca ma batea gandul sa inlocuiesc tigaia de cartofi.

  3. brontozaurel 21/10/2013 at 21:51 #

    Am fost saptamana trecuta dupa hartie igienica. Am plecat cu 3 prajituri. Ca hartie igienica de care voiam eu n-am gasit. Si m-am trezit ca ma intreaba un angajat daca prajiturile sunt la reducere. Reducere cantitativa, da! Doar le-am luat fix pentru ca erau cate una in cutie…

  4. Frobenius 21/10/2013 at 22:39 #

    Chiar asa a spus, „ce creepy e”? Cu atat de multi „e” sigur nu ne mai intoarcem in comunism. Si nici bulgarii nu mai sunt ce-au fost.

  5. Kata 22/10/2013 at 12:06 #

    Care e scopul articolului? Evident că sunt goale rafturile dacă e lichidare de stoc, pentru că se lichidează stocul!

    • Dollo 22/10/2013 at 14:58 #

      Scopul comentariului tău care e?

      • dani 23/10/2013 at 15:48 #

        🙂 Draga Dollo, a pus omul o intrebare. N-a dat cu parul. Poate are 25 de ani si nu stie cum era „dincolo”. De-aia ii este imposibil sa inteleaga traumele ingropate adanc si fiorii reci la vederea unui raft gol.

  6. Béranger 22/10/2013 at 23:31 #

    Dar io vreau să văd „Studio Chix” 😀

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.