Senzații vechi, românești, la Real ai să găsești

Vizitați zilele astea Real Vitan. E ca o întoarcere în timp într-o alimentară comunistă goală și tristă.

 

real

Un cuplu de vreo 50, ea mai vocală și indignată, el împingând de căruț. Se plimbau descumpăniți printre rafturile semi-goale de la Real Vitan (preluat de Auchan, aflat în reorganizare, lichidare de stoc până la 29 octombrie). El ținea lista, ea conducea de la un raion la altul. Confuzia era maximă pentru toți cumpărătorii, pentru că niciun raion nu mai era ce a fost. Alcool, cutii de pate, biscuiți, pufuleți, electrocasnice, jucării, toate erau amestecate alandala, într-o încercare cam haotică de a-i lăsa pe noii patroni să reamenajeze spațiul pe măsură ce fostul retailer scapă de marfa de pe stoc.

Doamna de mai sus nu găsea, evident, ce căuta, dar a dat glas unei senzații pe care cred că toți o aveam, ca un fior rece pe șira spinării:

– Dragă, mă simt ca într-o alimentară din aia comunistă, în care rafturile erau goale și aveau numai conserve și creveți. Mai știi? Ce creepy e!

– Da, poate ajungem acasă până la „Leka noș deța” (erau desenele animate bulgărești, pentru cine n-a prins epoca aia, și se încheiau cu „Noapte bună copii”), zice și tipul, ironic, cam sictirit deja de învârteala aia fără sens printre rafturile goale.

real2

Superofertă la metalo-casnice

Senzația era într-adevăr „creepy”. Cred că ar fi fost o ocazie perfectă să reedităm celebrul banc de pe vremea lui Ceaușescu, cu Topescu care ar fi intrat în alimentară și ar fi strigat: „Goooool!”. Singurul loc mai animat era un capăt de raft cu ibrice sau căni din tablă, plus niște ceaune, pe care se înghesuiseră niște gospodine, pentru că scria că aveau preț redus. De altfel peste tot scria că e reducere de prețuri, dar mie una nu mi s-a părut prea redus… poate pentru că am luat doar de mâncare.

Nu mai departe de astă vară, parcă, fusesem tot acolo martora unui schimb haios de replici între un șef de raion și un băiat care aranja marfa în raft. Șeful l-a strigat de departe și l-a întrebat:

– Cutărică, de ce mă văd în oglinda de la raftul cu ouă? (asta însemna că raftul nu era suficient de plin cu ouă)

– Pentru că sunteți frumos, șefu!, i-a răspuns și cutărică obraznic.

Acum, parcă și personalul era la fel ca rafturile. Vânzătorul de la legume-fructe, care aștepta  să dea buzna clientela peste el ca să le cântărească una, alta bătea darabana plictisit. S-a uitat prelung și trist la mine când mi-a cântărit doar un castravete și câteva ciuperci.

real3

Insula pustie a frumuseții

La raionul de cosmetice am avut un flash back și eu, când am văzut raftul gol, doar cu câteva deodorante Fa. Mi-am amintit de alea Farmec, de pe vremuri, aliniate toate ca soldățeii pe raft. La detergenți de vase, la fel. La casă nu se mai găsea nici gumă de mestecat, tovarăși! Ce mai, trist rău, vă zic, astfel de lichidări de stoc ar trebui să se petreacă mai des, ca să nu uităm cum era cândva.

real4

La plecare, în parcare, am dus coșul ca să-mi recuperez moneda din el. Nu e una de 50 de bani, ci 1 leva bulgăresc, pe care-l țin mereu în mașină special pentru supermarket. M-am nimerit la coșuri exact cu soțul doamnei de mai devreme, ducea și el coșul. Un cetățean care avea nevoie de coș mă întreabă dacă nu vreau să-mi dea 50 de bani ca să-i dau coșul meu, să nu-l mai bag în celelalte. I-am zis că am o leva bulgărească în el, și l-am văzut pe domnul cu „Leka noș deța” tresărând și uitându-se amuzat la mine. Cred că odată ajuns acasă chiar se aștepta să vadă desenele alea animate la TV 🙂

Tags: , , , , , ,

8 Responses to “Senzații vechi, românești, la Real ai să găsești” Subscribe

  1. BogDan 21/10/2013 at 21:23 #

    Back to 88, I’d say. Încet-încet 🙂

  2. ady 21/10/2013 at 21:23 #

    chiar arata creepy.
    da’ zici ca reducerile nu erau chiar reduse. ca parca ma batea gandul sa inlocuiesc tigaia de cartofi.

  3. brontozaurel 21/10/2013 at 21:51 #

    Am fost saptamana trecuta dupa hartie igienica. Am plecat cu 3 prajituri. Ca hartie igienica de care voiam eu n-am gasit. Si m-am trezit ca ma intreaba un angajat daca prajiturile sunt la reducere. Reducere cantitativa, da! Doar le-am luat fix pentru ca erau cate una in cutie…

  4. Frobenius 21/10/2013 at 22:39 #

    Chiar asa a spus, „ce creepy e”? Cu atat de multi „e” sigur nu ne mai intoarcem in comunism. Si nici bulgarii nu mai sunt ce-au fost.

  5. Kata 22/10/2013 at 12:06 #

    Care e scopul articolului? Evident că sunt goale rafturile dacă e lichidare de stoc, pentru că se lichidează stocul!

    • Dollo 22/10/2013 at 14:58 #

      Scopul comentariului tău care e?

      • dani 23/10/2013 at 15:48 #

        🙂 Draga Dollo, a pus omul o intrebare. N-a dat cu parul. Poate are 25 de ani si nu stie cum era „dincolo”. De-aia ii este imposibil sa inteleaga traumele ingropate adanc si fiorii reci la vederea unui raft gol.

  6. Béranger 22/10/2013 at 23:31 #

    Dar io vreau să văd „Studio Chix” 😀

Leave a Reply

Oldies but goldies

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.