Să se dea câte un Soros, să ajungă la toată lumea

E coadă la carte! s-a mirat azi lumea pe Magheru, când ziarul Ring și Editura Litera au adunat vreo câteva zeci de oameni (două sute după un organizator) dornici să primească niște cărți gratis
coada la carte

Coadă la carte

Coautorii acestui eveniment au învățat din greșeala precedentei pomeni buchinistice pe care au făcut-o pe Lipscani, în fața Băncii Naționale, unde au așezat pe jos mii de cărți. Trecătorii ar fi trebuit să se aplece și să culeagă câte un titlu, maxim două, ca să lase și pe alții să se delecteze cu plăcerea de a găsi o carte pe stradă.

Dar cum la români nu se poartă cumpătarea (atunci cărțile au fost luate cu sacoșa) și evenimentul s-a terminat într-o baie de maculatură sângeroasă. Așa că, ce să ne mai ascundem după democrație, tot coada și distribuția centralizată și dirijată sunt soluțiile sfinte pentru a satisface setea de cultură la români. Azi evenimentul a fost organizat tradițional, cu niște fete îmbrăcate cu tricouri pe care scria „E coadă la carte” și „Eu citesc”, cu stegulețe cu siglele sponsorilor, cu coada înșirată de-a lungul bulevardului în spatele unui cordon, de la Librăria Litera până hăt, dincolo de Cinema Scala, și cu un catalog de cărți pe care fiecare stătător la coadă putea să-l consulte cât timp aștepta să-i vină rândul. Pentru respectarea adevărului istoric, ca una care am prins vremurile alea, trebuie să le spun celor de azi că… să zică mersi că n-a trecut atunci pe Magheru tovarășa Ceaușescu, că sigur se întreba ce-i cu atâta abundență 😉

coada2Titluri bunicele și pe toate gusturile, de la romanțioasele Amandei Quick sau Cellei Serghi la clasicele lui Stendhal, monografiile lui Geo Bogza, romanele lui Maupassant și până la, neașteptata, „Noua paradigmă a piețelor financiare”a lui G Soros. Exact, acel domn Soros 😉 Eram sigură că atunci când ați văzut titlul v-ați gândit la altceva, hipsterilor 😛

domnul cu vulpea

Domnul cu vulpea

La coadă, lume pestriță și de toate vârstele. De la domnul în vârstă venit cu scăunelul pliant ca pe vremuri, aflat pe prima poziție – de trei ore stau aici, doamnă! he, he, am glumit;) – trecând prin tineretul amator să-și clădească propria bibliotecă și până la domnul din capătul celălalt al cozii, îmbrăcat ca un dandy interbelic, cu melon, ditamai vulpea atârnată la brâu și o trompetă cu care ținea ordinea în coadă. Cât mi-a stat la poză m-a avertizat să nu cumva să-l dau pe vreun site de pedofili. Apoi când i-am mulțumit mi-a ordonat:

– Să-i arătați soțului acasă cu ce bărbat ați avut azi de-a face, doamnă!

Cum blogul ăsta e soțul meu, considerați că v-am transmis mesajul de la domnul cu vulpea la brâu 🙂

Și am plecat, că aveam treabă, n-am mai stat să aud cum strigă lumea din coadă să se dea câte un Soros de căciulă, ca să se ajungă bunăstarea până în fund la domnul cu vulpea 😉

Tags: , , , , , ,

2 Responses to “Să se dea câte un Soros, să ajungă la toată lumea” Subscribe

  1. N. Raducanu 19/10/2013 at 02:20 #

    Fenomenul cozii la carte e surprinzator, chiar daca volumele sunt distribuite gratis. Inseamna – mi-am zis – ca lumea citeste, e ahtiata dupa cuvantul tiparit, deci Internetul si televizorul nu au pus definitiv stapanire pe mintile romanilor. Ma indoiesc insa ca la coada statea macar un singur finantist veritabil, care ardea de dorinta de a cunoaste abia acum secretele bursiere de la Soros. Suspect mi s-a parut si comportamentul celor care, aflu ca la o alta coada, ar fi plecat cu sacosele pline de la pomana cu carti. Oare cati din cei ce au profitat de aceasta pleasca, le vor si citi? Si apoi o biblioteca nu se face din carti capatate asa, la intamplare. Eu, drept sa spun, nu mai cumpar o carte decat atunci cand ma arde la ficati sa o am, pentru a o citi acasa pe indelete. Si totusi casa mi-e plina de carti de nu mai stiu unde sa le pun.
    Exista in multe tari occidentale o organizatie de binefacere „OXFAM” care primeste diferite lucruri de prisos de la cetateni, printre care si carti in limbi de mare circulatie, pe care apoi le revinde cu preturi derizorii. Eu am dus acolo un sac de carti in germana, franceza si engleza, caci cele in romana nu-i intereseaza. O fi si in Romania vreo filiala OXFAM?

    • Dollo 19/10/2013 at 11:06 #

      Prea le luați și dvs ad literam 🙂 Sigur că la coada aia n-or fi stat toți avizi de cultură, dar măcar unii sigur și-au dorit niște cărți din lista aia, deci un procent acolo tot și-a atins scopul evenimentul. Și eu vreau să-mi donez biblioteca și am constatat demult că nimeni nu mai vrea cărți gratis…

Leave a Reply

Oldies but goldies

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Cum e PSD-ul în Germania

metin-hakverdi2

Ce promite în campanie un parlamentar german de origine turcă, votat de peste 40% dintre alegători: impozitarea multinaționalelor, creșterea impozitelor pentru bogați, subvenții pentru femei și săraci

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese