Undeva pe culoarul Rucăr Bran, pe drumuri proaste, dar mai puțin umblate de turiști, prin sate cu case vechi și vile parvenite, pe văi umbroase și creste însorite, pentru că cerul ăsta albastru de sfârșit de toamnă trebuia combinat cu sunet de talangă, aromă de jar din sobă și roșu aprins de frunze coapte la soare.
- drumul struțului vesel
- o casă, un copac, un cal…
- comitetul de întâmpinare
- spre Dâmbovicioara
- tomnatice
- pensiunea Creasta de vis, Fundata
- loc de așezat
- mic dejun cu vedere
- drumul găurit de struț
- drumul către apus
- izvorul lui Spânu
- Șirnea, primul sat turistic
- semințe de brad, băieți
- doamnă, pozați și porcul!
- hai, dragă, în fân
- drumul către paradis




























ce tara frumoasa, pacat ca e jefuita…
Ai tata vacii langa tine si mananci iaurt din magazin? 😛
nu se servea mic dejun la pensiunea la care am stat eu, iaurtul mi-l luasem de acasă
La Bran e mai frumos. Acolo „este” vampiri si bere la discretie. La Predeal este si mai frumos. Locul ideal este insa la Poiana Brasov unde exista si parcari, si bere, si muzici.
Nu spun sa nu mai umbli pe cele coclauri dar macar nu mai pune si imagini. Riscul este sa se umple locurile cu multimi de „eutanasiatori’ si… e pacat. Ca se duc pana la Sirnea n-ar fi mare bai dar astia nu se multumesc doar cu atat.
Deci: drum prost, caini turbati, „iaurt natural” de fabrica, hoti la drumul mare si la drumul mic, vitregii cat cuprinde. Mai bine lipsa 🙂
POZELE, sunt prelucrate cu HDR?!
habar n-am ce e ăla HDR, nu sunt prelucrate cu nimic, doar scoase de pe card și micșorate
I se spune vara indiana, nu toamna; intreaba-l pe Joe Dassin 🙂