Week-end albastru

Toamnă indiană cu talăngi românești, între Piatra Craiului și Bucegi
vedere de pe creasta de vis

vedere de pe creasta de vis

Undeva pe culoarul Rucăr Bran, pe drumuri proaste, dar mai puțin umblate de turiști, prin sate cu case vechi și vile parvenite, pe văi umbroase și creste însorite, pentru că cerul ăsta albastru de sfârșit de toamnă trebuia combinat cu sunet de talangă, aromă de jar din sobă și roșu aprins de frunze coapte la soare.

 

Etichete: , , , , , , ,

7 comentarii la “Week-end albastru” Subscribe

  1. valentin 28/10/2013 at 08:24 #

    ce tara frumoasa, pacat ca e jefuita…

  2. Bogdan 28/10/2013 at 10:38 #

    Ai tata vacii langa tine si mananci iaurt din magazin? 😛

    • Dollo 28/10/2013 at 14:35 #

      nu se servea mic dejun la pensiunea la care am stat eu, iaurtul mi-l luasem de acasă

  3. Frobenius 28/10/2013 at 12:13 #

    La Bran e mai frumos. Acolo „este” vampiri si bere la discretie. La Predeal este si mai frumos. Locul ideal este insa la Poiana Brasov unde exista si parcari, si bere, si muzici.
    Nu spun sa nu mai umbli pe cele coclauri dar macar nu mai pune si imagini. Riscul este sa se umple locurile cu multimi de „eutanasiatori’ si… e pacat. Ca se duc pana la Sirnea n-ar fi mare bai dar astia nu se multumesc doar cu atat.
    Deci: drum prost, caini turbati, „iaurt natural” de fabrica, hoti la drumul mare si la drumul mic, vitregii cat cuprinde. Mai bine lipsa 🙂

  4. Telly 28/10/2013 at 13:33 #

    POZELE, sunt prelucrate cu HDR?!

    • Dollo 28/10/2013 at 14:34 #

      habar n-am ce e ăla HDR, nu sunt prelucrate cu nimic, doar scoase de pe card și micșorate

  5. L'Ete Indien 28/10/2013 at 19:02 #

    I se spune vara indiana, nu toamna; intreaba-l pe Joe Dassin 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.