Undeva pe culoarul Rucăr Bran, pe drumuri proaste, dar mai puțin umblate de turiști, prin sate cu case vechi și vile parvenite, pe văi umbroase și creste însorite, pentru că cerul ăsta albastru de sfârșit de toamnă trebuia combinat cu sunet de talangă, aromă de jar din sobă și roșu aprins de frunze coapte la soare.
- doamnă, pozați și porcul!
- spre Dâmbovicioara
- pensiunea Creasta de vis, Fundata
- izvorul lui Spânu
- loc de așezat
- hai, dragă, în fân
- o casă, un copac, un cal…
- comitetul de întâmpinare
- mic dejun cu vedere
- semințe de brad, băieți
- drumul către apus
- drumul către paradis
- Șirnea, primul sat turistic
- tomnatice
- drumul struțului vesel
- drumul găurit de struț
ce tara frumoasa, pacat ca e jefuita…
Ai tata vacii langa tine si mananci iaurt din magazin? 😛
nu se servea mic dejun la pensiunea la care am stat eu, iaurtul mi-l luasem de acasă
La Bran e mai frumos. Acolo „este” vampiri si bere la discretie. La Predeal este si mai frumos. Locul ideal este insa la Poiana Brasov unde exista si parcari, si bere, si muzici.
Nu spun sa nu mai umbli pe cele coclauri dar macar nu mai pune si imagini. Riscul este sa se umple locurile cu multimi de „eutanasiatori’ si… e pacat. Ca se duc pana la Sirnea n-ar fi mare bai dar astia nu se multumesc doar cu atat.
Deci: drum prost, caini turbati, „iaurt natural” de fabrica, hoti la drumul mare si la drumul mic, vitregii cat cuprinde. Mai bine lipsa 🙂
POZELE, sunt prelucrate cu HDR?!
habar n-am ce e ăla HDR, nu sunt prelucrate cu nimic, doar scoase de pe card și micșorate
I se spune vara indiana, nu toamna; intreaba-l pe Joe Dassin 🙂