Dezvoltarea României prin post și rugăciune

Bugetul României pe 2014 prevede depășiri de plan la construirea și pictarea de biserici noi, și la angajarea de mai mulți preoți în sistemul profitabil bisericesc.

crucea

Peste două zile, pe 14 noiembrie, proiectul de buget pentru 2014 ajunge în Parlament. Știți, bugetul ăla pentru care nu sunt bani, pentru care Guvernul Ponta a inventat noi taxe și impozite, ca să-l „cârpească” … ăla. Ca orice proiect de buget care se respectă trebuie să conțină și cel puțin o componentă strategică de dezvoltare a țărișoarei, că nu putem să băltim așa la infinit în marasmul ăsta economic. E, proiectul ăsta de buget conține, printre altele, și prevederi dintr-un document care se cheamă „Document sinteză privind prioritățile strategice pe termen mediu  ale Secretariatului General al Guvernului  pentru anul 2013 și perspectiva 2014-2016”.

Dacă nu aveți răbdare să parcurgeți toată strategia asta a Guvernului Ponta pentru dezvoltarea României în următorul cincinal dat gata în patru ani aveți câteva capturi interesante mai jos:

finantare-culte2 finantarea-cultelor1 finantarea-cultelor

E vorba despre alocările bugetare pentru sprijinirea cultelor, cu precădere a celui majoritar ortodox. Adică a acelui unic domeniu din România care înflorește de la un an la altul, fără sincope, de 22 de ani încoace. Așadar, Guvernul Ponta, ca și celelalte dinaintea lui, fără excepție, a descoperit că este mai rentabil să fii alături de premianți și să-i sprijini (chiar dacă nu au nevoie), decât să tot suferi pe lângă repetenții clasei. Cât să mai sprijini un sistem de educație care scoate anual producții cu mai mult de 50% rebuturi? Cât să mai pompezi bani într-un sistem de sănătate bolnav, în care nici medicii, nici pacienții nu se simt bine?

E mai bine să te asociezi cu succesul (în afaceri) decât să-ți legi numele de niște cauze pierdute. Uite, de exemplu, Guvernul Boc își poate trece în palmares faptul că datorită climatului economic protectiv și stimulativ, a ajutoarelor de stat acordate și scutirilor de impozite păstrate, BOR a avut în 2011 profit mai mare decât McDonalds și băieții deștepți din energie.  Este o performanță economică ce merită încurajată și susținută în continuare. Doar toată lumea ne spune, atunci când vine vorba despre strategia lipsă de dezvoltare a României: găsiți-vă un domeniu la care vă pricepeți și dezvoltați-l.

Desigur, se mai găsesc și voci stinghere care protestează constant la adresa acestor tendințe guvernamentale, invidioase pe succesele incontestabile ale clerului atât în rândul populației, cât mai ales în inimile credincioase ale guvernanților. Noroc că nu le bagă nimeni în seamă. Bunăoară, conform unor calcule făcute de Asociația Secular Umanistă din România (ASUR), pentru anii viitori guvernul preconizează:

  • anual numărul preoților plătiți de Stat să se mărească cu câte 1.000 de persoane
  • să se finalizeze construcția a aproape 250 de noi biserici pe an
  • să se repare peste 400 de biserici pe an
  • să se finalizeze pictura la peste 200 de biserici pe an

Și ce, e rău? Eu zic că nu. Hai, țării cât mai mulți popi, biserici și moaște! Să facem România mare cât o Gherlă. La un moment dat fibra sănătoasă a poporul român se va trezi din aburelile astea cu UE și civilizația aia decadent-ateistă a vestului. Și ne vom încolona toți spre lumânărica de la capătul tunelului. Doamne ajută!

 

Etichete: , , , , , , ,

43 comentarii la “Dezvoltarea României prin post și rugăciune” Subscribe

  1. JB 14/11/2013 at 16:19 #

    George Carlin era un prost cu patima….
    Sa dorim sa-l odihnesaca D-zeu?!? Da’ ptr.ca divinitatea nu exista nu are nici un rost. Nu??!?

  2. mihai 14/11/2013 at 16:51 #

    faceti voi cum fac britanicii: daca-i vad pe tiganii veniti din romania ca sunt cum sunt, atunci pentru ei romani = tigani.
    asa si voi. daca exista preoti care sunt pusi pe capatuiala, inseamna ca biserica , ca un tot, este pusa pe capatuiala.
    cand ma gandesc la aceia care fac cinste bisericii ortodoxe, foarte multi si de o calitate inestimabila, nici nu ma mai gandesc la acestia care nici nu conteaza pana la urma. da, sunt de acord cu calcule, cu masuri. dar daca voi nu sunteti credinciosi nu inseamna ca asa e bine si ca trebuie sa hulim biserica.
    mai mult, vad ca-l duceti in derizoriu pe stefan cel mare. pentru ca-l desconsiderati pentru faptul ca dupa fiecare mare batalie construia cate o biserica. credeti ca atunci oamenii erau altfel? eu nu cred. cred ca proportiile se conserva.
    oare cate incredere sa avem in voi cei care nu credeti in nimic ?

    • voevod 14/11/2013 at 21:41 #

      Biserica are partile ei bune dar e in general formata din oameni care sunt pusi pe capatuiala sub umbrela alinarii nevoilor oamenilor care nu dispun de puterea si indrumarea necesara pentru a si le alina singuri.
      E necesar si e bine cand cineva reuseste sa isi aline durerea cu orice, e necesar sa existe ceva pentru ca fiecare dintre noi are o anumita limita pana la care poate suporta si daca biserica si/sau Dumnezeu e solutia atunci nu poate spune nimeni nimic impotriva. Aici as incadra eu acei oameni ai bisericii care au valoare. Problema e ca de prea multe ori biserica si/sau Dumnezeu nu e solutia ci doar o cale lunga spre autoamagire si evitarea adevaratei provocari si adevaratelor intrebari. In cazul asta apare o fauna interesanta de preoti si credinciosi, ipocriti sau ignoranti dar ambii pacalindu-se singuri ca ei pot rezolva probleme si ceilalti ca problema lor s-a rezolvat. Aici eu am o problema si nu pot sa ignor partea asta doar pentru ca exista cealalta si nici invers.

      Daca va puneti serios intrebarea „oare cata incredere sa aven in voi cei care nu credeti in nimic ?” puteti incerca sa va raspunde-ti citind filozofi care si-au pus serios intrebari referitoare la viata, sa incercati intelegerea evolutie religiilor si caror nevoie raspund ele.
      Va invit sa incercati Arthur Schopenhauer, Studies in pessimism, capitolul On Suicide si Imortality: a dialog
      http://www.gutenberg.org/cache/epub/10732/pg10732.html

    • Dana 15/11/2013 at 13:46 #

      „daca exista preoti care sunt pusi pe capatuiala, inseamna ca biserica , ca un tot, este pusa pe capatuiala.”

      Mai-marii BOR sunt pusi pe capatuiala. Iar subordonatii lor ierarhici le urmeaza exemplul. Preotul parohiei mele are Touareg si la Boboteaza a pus efectiv ochii pe o icoana pe care o am in casa, si pe care evident ca nu am de gand sa i-o donez.

      Sunt convinsa ca exista si adevarate exemple de urmat printre preori. dar acestia sunt in minoritate, iar Asociatia Clerului Ortodox Roman nu mai exista si nici nu a fost permisa reinfiintarea ei (ierarhia BOR stie bine de ce). Cu o floare (sau mai multe, dar oricum minoritare si lipsite de reactie) nu se face primavara…

Trackbacks/Pingbacks

  1. Vin alegerile, se scumpesc acatistele | România curată - 31/07/2014

    […] O fi mult, o fi puțin, într-un an electoral în care pentru șefia țării se duelează două doctrine religioase: marele ortodox Victor Ponta și candidatul dreptei creștine, luteranul Klaus Johannis. Într-o țară care are nevoie de modernizare și educație ca să meargă mai departe, dezbaterea pentru funcția supremă în stat nu se duce cu argumente economice și sociale, ci cu o mână pe cruce și cu cealaltă adânc băgată în bugetul public. Doar parlamentul a trasat sarcină să depășim planul la construcția de biserici și la angajarea de popi. […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?