Îmbrăcați-vă gros (fular, căciulă, mănuși, izmene), lăsați tocurile acasă și hai să vă fac cinste cu un vin fiert sau un ceai de Ziua României. La 30 de metri deasupra pământului, pe Turnul de apă și artă din Pantelimon.
S
cara din jurul Turnului a ieșit foarte bine. Au zăbovit ceva la ea meșterii olteni, dar a meritat. De altfel, ca semn al prețuirii lor pentru „spirala arhimedică” de la București la care au lucrat câteva luni și-au lăsat și numele scris cu creta într-un loc destul de vizibil de la sol. Nu mă încumet să-mi imaginez ce or fi scrijelit pe sub treptele de mai sus, dar poate e mai bine să nu știm 🙂
Avem așadar un proiect complet, ce va fi inaugurat de 1 decembrie, începând cu ora 13.00. Cu toată modestia de care sunt capabilă vă spun că azi, uitându-mă așa la el, în soarele timid ce se tot ascundea în nori, parcă m-a încercat și pe mine o mândrie vecină cu a domnului inginer Grig, poetul, la gândul că în ultimii doi ani am pus și eu ceva efort prin jurul lui.
Am fost azi acolo ca să facem poze pentru niște articole cu turnul de vor apărea în presă zilele astea. În ciuda aparențelor, în poza asta nu facem reclamă la prezervative, ci arborăm artistic tricolorul 😛 Cele două care mă încadrează (Alma Cazacu și Mădălina Roșca) sunt fondatoarele Make a Point, asociația care a derulat proiectul ăsta cu Turnul și despre care v-am mai povestit în ultimii ani.
Povestea Turnului spaniolo-oltenesc
Pentru aceia dintre voi care nu știu despre ce e vorba, Turnul de apă și artă din Pantelimon este un proiect de transformare a unui edificiu industrial, într-unul artistic. Turnul, amplasat în curtea Postăvăriei române (Șoseaua Morarilor, sector 2), a fost construit în anii 60 și își păstrează funcția de bază – aceea de a crește presiunea apei în rețea – dar are de acum încă două: obiectiv turistic și spațiu de expunere artistică. În interior va găzdui expoziții sau instalații inedite, iar la exterior poate fi escaladat până la 30 de metri înălțime, pe cele 170 de trepte construite de meșterii olteni.
Proiectul e rodul imaginației unei arhitecte românce (Miruna Stoicescu) și a prietenului ei spaniol, concretizat de fierarii olteni cu bani de la ING, AFCN și Apa Nova.
N-o să vedeți panorame fabuloase de sus, ci un banal cartier muncitoresc-industrial precum Pantelimonul și parte din Titan sau 23 August. Adică Bucureștiul de după blocuri și de dincolo de centrul în care primăria îi plimbă pe turiștii străini cu autobuzul etajat. Partea care-ți taie respirația, însă, nu e coloritul țipător al noilor blocuri reabilitate, ci scara în sine, făcută din grilaje prin care vezi hăul căscat sub picioarele tale. După vântul și frigul de sus vă spun drept că amețeala care te ia când te uiți în jos e la fel de greu de suportat.
Dar asta trebuie simțit pe propriul stomac, așa că vă invit să veniți duminică după prânz ca să vă convingeți. Mă găsiți acolo.
Sa fie intr-un ceas bun !
Daca e cu turnuri si inaltimi, mi-e rau si sa citesc.
Mortal insa permalinkul „patrioti-fiert-decembrie” 🙂 Da-i cu vin!
da, și eu am râs când l-am văzut, nu e opera mea, s-a făcut așa din întâmplare 🙂
reusita poza ,reusite figurante
care din 3 sunteti dvs ? Multumesc
lili, mai citeste o data articolul cu atentie si o sa-ti dai seama
Ma intereseaza si pe mine, deci pot veni duminica la 13 si avem voie sa facem si poze?
Intrarea e liberă, pozatul așijderea. Vă aștept.
Frumos turnul, frumoasa privelistea.
Pentru mine a fost sport extrem. M-am scurs efectiv pe ziduri.
Felicitari, arata excelent! Domnul Grig a avut dreptate, e o mare lucrare, e un fel de Sagrada familia de Romania.