Pedepsim sau nu traficul de influență?

Dacă folosim toți diverse subterfugii ca să „ne descurcăm” în viață, de ce unii mai ghinioniști ajung al închisoare? De la ce nivel în sus al „descurcatului” credeți că am fi îndreptățiți să aruncăm piatra?

justiceAm avut la un moment dat o discuție cu un director de penitenciar pe tema asta. Pedepsim sau nu traficul de influență, într-o țară ca România, unde se știe că aproape orice, de la înscrierea copilului la grădiniță până la obținerea unui loc de veci este tranzacționat prin celebrele „nu cunoști pe cineva?” sau „am și eu un nepot care…” ?

Ca să înțelegeți contextul, discuția a pornit de fapt de la câteva cazuri găsite în penitenciarul respectiv, despre care atât noi (vizitatorii) cât și directorul am căzut de acord că nu au ce căuta acolo. De exemplu mamă de opt copii, unul nou născut care stătea cu ea în celulă, condamnată la șase ani pentru furt. Din copiii rămași acasă jumătate fuseseră luați de protecția copilului, pentru că unul dintre ei murise, nesupravegheat de tată. Mama mai avea o condamnare la activ.

E foarte probabil că în șase ani întreaga familie a acelei femei să fie compromisă, iar copiii să devină la rândul lor viitorii pușcăriași. Într-un sistem ideal, mama ar fi primit o pedeapsă de muncă în folosul comunității, astfel încât să-și poată crește copiii, iar tatăl să fie trimis la muncă. Jumătate dintre deținuții din penitenciarele noastre s-ar încadra de fapt în această teorie. Ar fi mai bine și pentru ei să fie puși la muncă în libertate, și pentru societate să fie degrevată de costurile uriașe de întreținere a sistemului penitenciar supraaglomerat.

La acest moment al discuției, directorul ne-a spus și părerea lui personală: el consideră că nici cei condamnați pentru trafic de influență nu au ce căuta în penitenciar, atâta vreme cât toți facem asta la diverse niveluri, în țara numită România. Și că asta se cheamă în alte țări lobby, pe când la noi se pedepsește cu închisoare. El considera că de exemplu un judecător care este „rugat” de un altul să grăbească un pic procesul într-un litigu comercial nu ar face o ilegalitate și că în astfel de cazuri ar fi acceptabil traficul de influență.

Noi n-am fost de acord, argumentând că trebuie totuși făcută distincția între traficul de influență, lobby și micile aranjamente pe care le facem mai mult sau mai puțin fiecare, ca să trăim. Că nu avem de unde să știm că judecătorul se limitează doar la grăbirea termenelor și nu va fi influențat și în sentințe. Apoi, faptul că „toată lumea face” nu înseamnă că regula impune norma, pentru că așa ar fi avut dreptate și celebrul comisar Șoric de la Piatra Neamț, care spunea că i se pare normală camăta, atâta vreme cât e practicată de înalte fețe din sistemul juridic. Totuși, se pune întrebarea de unde începem? Până unde este acceptabil și de unde începem să dăm sentințe și condamnări?

Tot directorul a venit cu un exemplu, zicea el, în sprijinul teoriei proprii. În penitenciarul lui se afla o femeie condamnată la doi ani pentru omor din culpă. Aflată la volan s-a ciocnit cu o altă mașină, în care erau doi copii. Ambii copii au murit. Ea a fost găsită vinovată, deși în mod clar fusese un accident nefericit. El se întreba de ce nu i s-a aplicat și ei regula dintr-un alt caz, în care un posesor de Ferrari s-a urcat beat la volan și a omorât doi oameni pe trecerea de pietoni și a primit un an jumate cu suspendare. „Unde e diferența între cei doi?” se întreba directorul.

Păi exact în traficul de influență, nu? Probabil că posesorul de Ferrary a avut suficiente „cunoștințe” în sistemul de justiție, pe care femeia respectivă nu le avusese. N-am reușit să-l convingem pe director, el a rămas la părerea lui.

Acum, vă întreb și pe voi: de unde credeți că ar trebui început cu incriminarea traficului de influență sau n-ar trebui incriminat deloc pentru că „îl face toată lumea”?

Etichete: , , , , , ,

14 comentarii la “Pedepsim sau nu traficul de influență?” Subscribe

  1. VAXXi 08/11/2013 at 19:11 #

    Errr… beat, mașina furată, fără permis, fugit de la locul accidentului, o femeie ucisă și se consideră numai bun pentru 3 ani cu suspendare. Și exemple mai sunt gârlă. Deci justiție … care justiție? e o loterie, cine are bani de bilete mai multe câștigă.

  2. Motanul 08/11/2013 at 22:16 #

    Caz real din Olanda.
    Am acceptat ca cineva sa-si treacă rezidenta la adresa noastră astfel ca sa poată sta legal aici(sta la altcineva care n-o poate înscrie pe persoana respectiva la adresa respectiva, povestea e lunga). Așa ca persoana respectiva suna si-si face programare pentru asta la un telefon special. Nu știu detaliile, dar eu credeam ca trebuie sa mergem la primărie. Ajungem acolo, cu 5 minute înainte, si ni se spune ca nu la primărie trebuia sa mergem, ci la oficiul emigrației, la vreo jumătate de ora distanță cu masina. Dezamagiti eram gata sa ne dam batuti si sa facem o alta programare. Cand colo ce sa vezi, funcționarul de la primărie, suna la oficiul emigrației, le explica ălora problema noastră si ne spunem sa mergem totuși acolo, dar sa ajungem in 30 de minute maxim. Am cam rămas masca, sincer, mai ales ca noi fiind romani, ne așteptăm sa fim suspecți din principiu. La oficiul emigrației la fel, funcționarii au fost cât se poate de serviabili, după ce ne-au așteptat, ne-au rezolvat problema in 5 minute. In România, funcționarul de la primărie probabil ca era acuzat de trafic de influența.
    N-o fi toate perfecte in Olanda, dar asta chiar m-a uns la suflet.

  3. blo 09/11/2013 at 02:23 #

    e greu de delimitat. poate ca traficul de influenta ar trebui incriminat in momentul in care atenteaza la bunastarea fizica sau psihica a cuiva.
    pentru ca n-ai cum sa acuzi un medic de exemplu, care isi suna un coleg sa te primeasca de urgenta cu copilul, in conditiile in care madama cu privire agasata de la receptia centrului medical, iti spusese ca te poti prezenta peste 2 luni la o programare. noua ni s-a intamplat, si cine ne-a ajutat nu a facut-o pentru bani. nici macar nu ne cunostea, nu a primit nici macar un leu, nici bani de flori n-am avut atunci.
    si acum pe bune, daca toti ne-am limita sa ne facem doar treaba si nu ne-am lasa niciodata influentati sa facem bine cuiva, lucrurile ar sta foarte diferit.
    daca te implici intr-un caz umanitar si depui toate eforturile (inclusiv sa iti suni toti cunoscutii care crezi ca ar putea ajuta), asta inseamna ca faci trafic de influenta?
    ma rog, sunt constienta ca problema consta in delimitare, dar pentru asta exista legi. care ar trebui aplicate nu cu toporul, ci luand in considerare toti factorii. si cand spun „factorii” nu ma refer la Ferrari, ci la amarata care sta in inchisoare cu un nou-nascut.

  4. zippo 09/11/2013 at 10:25 #

    nu inteleg cum in occident exista o delimitare clara intre trafic de influenta si lobby, intre a-ti face datoria sau jobul si intre a incerca sa fortezi pentru propriul interes, si in romania aici toata lumea e putin confuza, nu intelege nici daca e trecut negru pe alb in lege, eventual pina si judecatorul are propria versiune de interpretare, nu mai spunem de functionari sau demnitari.
    #Motanul ce spui tu nu e infractiune.. omul e platit de stat pentru a oferi anumite servicii. ca normalitatea ti se pare suspecta… e o alta problema si tine de tine.

    • VASILIU MIRCEA PAUL 10/11/2013 at 11:05 #

      Vă spun eu cum e cu delimitările clare.

      A fost introdusă în dreptul românesc legitima apărare care include următorul paragraf:
      „Din punctul de vedere al dreptului penal, este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obstesc, si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc. Este de asemenea in legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii, a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul.”

      O definiție clară și pe înțelesul (aproape) oricui, în contrast total cu marea majoritate a legilor noastre (probabil preluată integral din alte coduri concepute de juriști normali – la cap).

      Ce s-a petrecut în dulcea noastră țărișoară ? În 2005 un oarecare Adrian Iovan (soțul „celebrei” Romanița ) a împușcat mortal hoțul pătruns noaptea în casă. Perfect – caz tipic de legitimă apărare.

      Ce se întîmplă în mass-media ? Pe tema „a fost sau n-a fost legitimă apărare” se declanșează un uragan de vorbe goale (vîrf de lance Dan Diaconescu).

      Un lucru atît de simplu nu are voie să rămînă definitiv încurcat, tocmai fiindcă el va zăpăci la nesfîrșit mințile tuturor. După metoda obsedatului Cato cu a sa Carthago delenda est ar fi trebuit să se mobilizeze vreun mare umanist, cineva cu tone de cărți citite, cu diplome și doctorate (ne-plagiate) & alte zorzoane academice. Măcar de dragul sănătății mintale a propriului popor.

      Dar… nimeni n-a făcut-o !

      Trist.

      Concluzie secundară, propusă așa, în treacăt: mai trageți speranță că veți afla vreodată „cine a tras în noi 21-22” ?

      Citez : Românii nu au structură. La noi lucrurile nu au început, cuprins și sfârșit. Discursurile publice sunt alunecări continue de teren, din care, în final, rămâne doar un vast și nedefinit moloz. (Dan Cristea Contributors 6 Decembrie 2012)

      Impecabil sintetizat ! Astfel ajungem la concluzia inevitabilă: pînă la urmă lipsa unor persoane ofensiv-descîlcitoare nu ține neapărat de vreo lașitate, ci decurge din faptul că TOȚI cei aflați în fruntea „bucatelor minții” sînt ei înșiși încîlciți. În caz contrar ar fi acționat, măcar din pură revoltă față de ofensa adusă spiritului. Dacă asemenea buimăceli publice nu jignesc un intelectual, la ce să ne așteptăm cînd intră pe rol „mici” interese (plus „uriașe” orgolii) ?

      Cîți vor avea răbdare să citească pînă la capăt ce am postat ?

      • Nautilus 10/11/2013 at 15:26 #

        „Ce se întîmplă în mass-media ? Pe tema „a fost sau n-a fost legitimă apărare” se declanșează un uragan de vorbe goale (vîrf de lance Dan Diaconescu).”

        „Citez : Românii nu au structură. La noi lucrurile nu au început, cuprins și sfârșit. Discursurile publice sunt alunecări continue de teren, din care, în final, rămâne doar un vast și nedefinit moloz. (Dan Cristea Contributors 6 Decembrie 2012) „

        De fapt oamenii autorităţilor au mania să insiste că ei nu au nevoie de logică, ei au bun simţ. Probabil insistă fiindcă ştiu că nu îl au şi vor să acopere asta 🙂

        Cum spunea un poliţist de la Arme, întrebat: „ce fel de obiect e armă albă, şi cînd se cheamă că te-ai apărat cu el, şi invers, când devii suspect şi eşti sancţionat?” – legile sunt prea sucite pentru a da un răspuns precis (ceea ce era destul de adevărat) şi că trebuie să te bazezi pe bunul simţ.

        Adică dacă împricinatul are o mutră suspectă, e luat de urechi şi dus la secţie, eventual arestat şi trimis în judecată, fiindcă i s-a părut lui Garcea că umblă cu cuţit pentru scopuri mai necurate.

        Dar dacă omul nostru are figură de om cinstit şi susţine că obiectul în cauză (cuţit, topor, seceră, macetă etc) e o unealtă agricolă sau de tâmplărie şi el vine de la muncă, e lăsat în pace.

        Deci nu contează care sunt drepturile tale legale, puse pe hârtie, ci mai degrabă cât de bine îţi joci rolul.

  5. Glass and Iron 11/11/2013 at 13:36 #

    Apropo de imaginea care insoteste articolul, mie nu mi se pare normal ca justitia sa fie oarba – se pierde un simt cu care se poate discerne. Trebuie auzi, dar si sa vezi pentru a judeca fara gresala. Justitia lasa impresie gresita … 🙂

    Mie imi pare ca legile din Romania nu sunt o „sita” ci un „dispozitiv” electronic acordat pe anumite frecvente. Daca esti pe „frecventa” care trebuie, nu conteaza daca esti infractor sau om cinstit, esti acceptat, „treci”. Daca nu ai frecventa care trebuie …
    Oricum, in lipsa unei vointe „de dreptate” poti avea si mama sitei, nu vei avea si dreptate. Se poate sa se fure „cu acte in regula” sau se poate ca o situatie nefericita sa duca la incalcarea legii – aici trebuie ca justitia sa faca DREPTATE. Legea nu poate cuprinde toate situatiile asa ca celui care judeca ii revine importanta misiune de a discerne. Nu este cazul sa-l angajam pe Procust sa faca dreptate.

    Cred ca „micul” trafic de influenta ar scadea semnificativ daca in societate ar exista conditii normale de viata. Asa ca, daca tot e sa condamn pe cineva, sa fie guvernantii, mai-marii zilei, care, de cele mai multe ori, te obliga sa ai o asemenea atitudine. Cine dracu’ e idiot sa fure o paine daca poate sa o aiba cinstit ? Cui dracu’ iar face placere sa se caciuleasca la X ca sa ii bage dosarul „peste rand” daca nu ar pierde zile intregi sau saptamani pentru rezolvarea unor probleme, daca s-ar duce la autoritati si in cateva ore ar fi rezolvat ? Cine dracu’ si-ar bate capul cu tot felul de combinatii ca sa nu plateasca darile catre stat daca „statul” nu ar pune atat de multe taxe din care sa fure atat de mult ? Cine ar mai fi preocupat de „cat de tare am voie sa-i rup gatul” daca Politia ar „subtia” semnificativ golanimea ? …

  6. geo 11/11/2013 at 16:06 #

    Cred ca discutiile trebuie sa plece de la semnificatia stabilita „traficului de influenta” de catre Codul penal. Oricat se straduie unii sa lase acesta impresie in mass-media, codul penal nu se comenteaza precum comenteaza chibitii un meci de fotbal sau o partida de table.
    Personal sunt destul de uimit de confuzia din mintea directorului intre lobby, traficul de influenta si practica instantelor.
    Ma intreb oarecum amuzat ce poate insemna pentru un director de penitenciar „un pic de lobby” ?

    Traficul de influenţă

    Art. 291. – (1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
    (2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

    • ady 11/11/2013 at 19:19 #

      totul coroborat cu insasi definitia infractiunii din codul de procedura penala, care trebuia sa indeplineasca vreo 4 criterii, dc imi aduc bine aminte (nu prea am treaba cu penalul). 🙂

  7. zibusor 13/11/2013 at 11:10 #

    Sunt de acord cu ideea ca nu exista o diferenta calitativa intre descurcat si traficul de influenta, ci doar cantitativa. Nu sunt de acord ca asta inseamna ca nici unul sa fie pedepsit, ci dimpotriva.

    In majoritatea cazurilor „descurcatul” presupune sa iti fie tie mai bine si altuia mai rau si ar trebui blamat.

    Chiar si cazurile aparent inofensive, cand crezi ca nu faci altceva decat sa simplifici un „sistem” facut aiurea, ascund capcane.

    Exemplu: astepti un pachet, ai tracking number si vezi ca a ajuns la posta, dar n-ai primit avizul ( ca e postasul prost si l-a aruncat aiurea in lift – am patit); sistemul spune ca fara aviz nu poti sa iei pachetul, care se intoarce la expeditor, care ti-l trimite iar, si peste cateva luni poate o sa-l ai. Ca sa eviti asta, o rogi pe postarita sa caute printre toate coletele. Ce e rau in asta? E probabil sa astepte altii dupa tine, si ii faci sa piarda cateva minute. Sigur ca tie ti se pare ca nu e important, dar e posibil ca printre ei sa fie cineva pentru care minutele respective sa fie cruciale (putin probabil, recunosc, dar posibil). Solutia corecta din punct de vedere moral e sa le explici si lor situatia si sa ii rogi sa te inteleaga.

    Concluzia: daca toti cei implicati in „descurcat” sunt informati si de acord cu ce se intampla, totul e in regula. Daca nu, si se incalca vreo regula, descurcatul trebuie impiedicat sau pedepsit.

  8. Andor 15/11/2013 at 11:15 #

    Mda… tocmai am recitit articolul pentru ca m-a pus pe ganduri cand l-am citit prima data… SI apropo de un alt articol aparut zilele astea – ce ar face romanii daca ar castiga la Loto – eu mi-as cumpara casuta cu teren in jur iar restul i-as pune intr-un fond special si as infiinta o fundatie
    (si aici am ajuns din nou la tema articolului tau). O fundatie care ar rasplati orice functionar care denunta un „mituitor” cu dublul sumei primite? Ce fain ar fi! Cativa pasi simpli: 1. sa presupunem ca vine M si-i zice functionarului F „iti dau 10.000 euro pentru….” 2. F merge la Politie si aranjeaza flagrantul; 3. Probele care atesta mita sunt trimise si fundatiei; 4. F primeste premiul in valoare de 20.000 euro din partea fundatiei (+ taxele si impozitele datorate de F statului). Sunt curios in cate luni as epuiza 1.000.000 euro?

  9. Mihai 16/10/2015 at 08:53 #

    Ozzy a zis o chestie care se aplica si aici : „I used to think they should legalize pot, but you know what? They should ban the lot; one thing leads to another. Coffee leads to Red Bull, Red Bull leads to crank”.

    Totul sau nimic; nu exista ideea de a permite „un oarecare nivel de trafic de influenta” pentru ca majoritatea oamenilor nu se vor opri acolo. Nu exista un „nivel admisibil” vis-a-vis de traficul de influenta. My 2 cent.

    • mihai 16/10/2015 at 16:30 #

      Tocmai mi-a scazut stima fata de Ozzy. Ma rog, eu inca n-am ajuns sa-mi pierd increderea in discernamantul oamenilor. Nu in halul asta.

      • mihai 16/10/2015 at 16:41 #

        Mda. Ozzy considera ca e treaba statului sa interzica „iarba” pentru ca el e un tata prost si nu e in stare sa-i ofere sustinere emotionala lu’ fi-su, care la 18 ani s-a internat la dezintoxicare:

        „Among the emotions that Jack kept contained were frustration and confusion in dealing with his newfound fame as well as concern about his mother’s health after she was diagnosed with cancer.

        ‘That shit hurt a lot, and I was constantly just drowning it,’ Jack said.

        Jack said he began drinking at age 13, but that in the last two years he had also begun to use Vicodin, Valium, Xanax, Dilaudid, Lorcet, Lortab, Percocet, and marijuana in addition to OxyContin „

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

plitivice19

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația