Cine a mai pomenit înmormântare fără pomană

Mama și-a făcut planul pentru propria înmormântare, nemulțumită de modul în care a văzut că decurg lucrurile pe la alții.

U rmarea firească a discuției cu mama de deunăzi, când mi-a spus că a învățat din telenovele să-și ofere serviciile apropiaților „în nevoie”, a fost sfânta bârfă de după înmormântare.

PomanaA fost nasol!, a început mama direct cu concluzia. La înmormântare a venit practic tot blocul, lucru neașteptat de fiica decedatei, prin urmare pregătirile au fost neadecvate. Crede ea (nici prin cap nu i-a trecut că poate așa a vrut familia). În fapt nu a existat pomană, ceea ce mamei i s-a părut inadmisibil. „Cine a mai pomenit înmormântare fără pomană?!”. Le-a oferit niște pachețele cu diverse gustări, cumpărate de la o firmă de catering, coliva a fost „o bătaie de joc, curgea din pahar”, însă faptul că nu au avut prilejul să mănânce cot la cot și să comenteze la aceeași masă le-a frustrat teribil pe babele din bloc. Au comentat ele câte ceva pe drumul de la cimitir spre casă, dar nesatisfăcător. În final mama i-a spus fiicei moartei că „la 6 săptămâni o să-ți fac eu o colivă de o să mă pomenești!”. Vrea, nu vrea, biata femeie va trebui să-i dea satisfacție mamei și să țină obiceiurile că altfel o bântuie vecinele, dacă n-o bântuie mă-sa.

„Că o să mi se întoarcă și mie pe lumea ailaltă”, și-a făcut mama socoteala. Pentru ea înmormântarea asta a fost ca o repetiție cu costume la propria ceremonie. Mi-a trecut în revisă toate neajunsurile văzute la alții, prețurile și tertipurile practicate de popi și a plănuit deja cum are să se întâmple îngropăciunea ei. Și totul i s-a clarificat azi în minte, pe drumul de la cimitir înapoi.

Va fi așa: nepoții (verii mei) se vor ocupa de tot, respectiv alergat după popă, tocmit groparii, cumpărat mâncare și gătit. „Tu (adică eu) nu faci nimic, doar le dai bani și stai lângă mine. Că alea vor fi ultimele momente când mai ai timp să stai lângă mă-ta. După aia nu mă mai vezi. Stai la capul meu și mă plângi!”

coliva2Vrei să facem și o repetiție înainte? am întrebat-o amuzată.  N-am nevoie de nicio repetiție, că am eu grijă de acum să dau ordine precise și să las scris cum trebuie procedat. Să nu vă prind că nu faceți așa. Și mai ales pomană, să chemați lumea acasă și să mănânce, ce e aia să dai doar pachete la cimitir?

Va fi greu. Până acum am reușit să-i parez orice plan din ăsta absurd, spunându-i să facă bine să-și dea singură de pomană tot ce are nevoie „pe lumea cealaltă” să nu stea în baza mea că eu nu-i fac datinile. Într-o vreme se amăgea cu gândul că o să plătească ea din timpul vieții o sumă la o mânăstire, să-i facă măicuțele de acolo colivile și pomenile de până la un an. Între timp și-a cam pierdut încrederea în sistemul mănăstiresc, așa că văd că pică măgăreața pe mine. Ceea ce înseamnă că vom avea lungi conversații spiritiste și negocieri postume.

pozele sunt de aici

Tags: , , , ,

21 Responses to “Cine a mai pomenit înmormântare fără pomană” Subscribe

  1. Om bun 13/12/2013 at 10:39 #

    Ce mostenire i-ai lasat fiicei…sa te arda. Tocmai tu care pastrezi datinile.

    • maria 13/12/2013 at 23:33 #

      Tocmai pt ca eu am fost nevoita sa pastrez datinile…zeci de pomeni, bani cheltuiti, timp, etc nu stii ce inseamna o pomana la tara cu tot satul si popa. 🙂

  2. Om bun 16/12/2013 at 08:52 #

    E bine sa respecti traditiile. Asta nu inseamna sa dai de pomana la tot satul si popa.
    Pomana se da la cei sarmani, la cei care au nevoie, astfel „este primit”. Vezi ce spun sfintii parinti in legatura cu acest lucru.

Leave a Reply

Oldies but goldies

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor