La ce sunt bune telenovelele

Îi învață pe oameni bunele maniere ;) Sau varianta Que Hora Es? de Balta Albă :P

L a mama în bloc a murit o vecină, mama administratorei (sau administratoarei?). Întâmplarea face că mama tocmai avea niște chestii de rezolvat cu administratora și o tot hărțuia cu telefoanele, iar aia, săraca, îi ținea lumânarea mamei ei, de câteva zile, deci nu prea avea chef de nimic. În fine, ieri mă anunță mama că a murit, și îmi spune că uite, biata icsulica, e singură pe lume, că nu are cine s-o ajute, că „și-a îndepărtat toți apropiați cu firea aia a ei respingătoare” – ăsta era un apropos la mine, care nu sunt în stare să întrețin legăturile cu neamurile și că atunci când o să moară ea o să mă mănânce câinii… gen.

Trec peste aluzia (ca întotdeauna) fină și o întreb:

– Și, dacă tot te-ai dus la icsulica, nu ai întrebat-o și tu dacă o poți ajuta cu ceva? Dacă e singură pe lume sigur are nevoie măcar de o colivă…

– Ba daaa, i-am zis, normal, că nu degeaba mă uit la telenovele. Că așa am văzut că se zice acolo, când moare cineva: „dragă, îți ofer serviciile mele, sunt alături de tine, te pot ajuta cu ceva?”. Și i-am zis și eu la fel.

– Bravo! Și ce a zis?

– A zis că nu are nevoie deocamdată, dar că-mi mulțumește.

– Vezi, deci se uită și ea la telenovele! conchid eu.

După ce am închis telefonul m-am gândit că n-am întrebat-o pe mama de ce trebuia să învețe abia din telenovele chestia asta? Că în fond oamenii la țară cam așa fac la înmormântări, se ajută din oficiu cum ar veni. Bașca, ea are deja exercițiul numeroaselor înmormântări din familie. Dar probabil că e mai sexy modelul telenovelistic.

Și așa mi-am amintit de celebra Que Hora Es? 🙂

Etichete: , , , ,

3 comentarii la “La ce sunt bune telenovelele” Subscribe

  1. madmed 19/11/2013 at 17:17 #

    Momentul nasol pentru educatia romanilor abia acum vine, ca MediaPro vrea sa vanda Acasa TV. Ce ne facem, soro, daca noii proprietari vor schimba grila postului? Ca nu stiu daca aceleasi maniere le vede lumea la Suleyman!!!!

  2. ady 19/11/2013 at 19:51 #

    cand a murit bunicul meu, mamaile „din sat” nici macar n-au mai stat la intrebat. au venit si s-au apucat de treaba. sincer, la cat de intoarsa pe dos eram la momentul ala, eu mai cred si acum ca invartitul unui ceaun de sarmale cu 2-3 mamai m-a impiedicat sa ma dau nitel in spectacol si sa n-o iau un pic razna.
    apropos, n-am invarnit sarmale moldovenesti (alea parca-s cele mai mici), dar niciodata n-am vazut sarmale mai mici ca atunci.
    partea naspa e ca mamaile d-atunci sunt acu’ care moarte, care nu mai iese din casa de boala/batranete si cand o muri bunica-mea (suntem oameni, „daca” e aiurea in ecuatie) nu stiu cu cine o sa invart sarmale.
    cred totusi ca e posibil ca mama ta )si probabil altii ca ea) venind „la oras”, a pierdut anumite obiceiuri, datini, norme (inclusiv din unele sectoare ale „politetei) existente in comunitatile mici, dar pe care le reinvata acum pe alte cai.

  3. Razvan 23/11/2013 at 13:18 #

    Fiecare generatie cu influentele lor de la televizor. Noi am invatat engleza si eventual spaniola/italiana, altii invata unele obiceiuri.
    Desi cred ca telenovelele au prostul obicei de a baga o idee nu prea sanatoasa in capul femeilor, si anume: ca prin crize de isterie si urmarirea barbatului dorit cu orice pret il poti avea…. 😐

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma