L a mama în bloc a murit o vecină, mama administratorei (sau administratoarei?). Întâmplarea face că mama tocmai avea niște chestii de rezolvat cu administratora și o tot hărțuia cu telefoanele, iar aia, săraca, îi ținea lumânarea mamei ei, de câteva zile, deci nu prea avea chef de nimic. În fine, ieri mă anunță mama că a murit, și îmi spune că uite, biata icsulica, e singură pe lume, că nu are cine s-o ajute, că „și-a îndepărtat toți apropiați cu firea aia a ei respingătoare” – ăsta era un apropos la mine, care nu sunt în stare să întrețin legăturile cu neamurile și că atunci când o să moară ea o să mă mănânce câinii… gen.
Trec peste aluzia (ca întotdeauna) fină și o întreb:
– Și, dacă tot te-ai dus la icsulica, nu ai întrebat-o și tu dacă o poți ajuta cu ceva? Dacă e singură pe lume sigur are nevoie măcar de o colivă…
– Ba daaa, i-am zis, normal, că nu degeaba mă uit la telenovele. Că așa am văzut că se zice acolo, când moare cineva: „dragă, îți ofer serviciile mele, sunt alături de tine, te pot ajuta cu ceva?”. Și i-am zis și eu la fel.
– Bravo! Și ce a zis?
– A zis că nu are nevoie deocamdată, dar că-mi mulțumește.
– Vezi, deci se uită și ea la telenovele! conchid eu.
După ce am închis telefonul m-am gândit că n-am întrebat-o pe mama de ce trebuia să învețe abia din telenovele chestia asta? Că în fond oamenii la țară cam așa fac la înmormântări, se ajută din oficiu cum ar veni. Bașca, ea are deja exercițiul numeroaselor înmormântări din familie. Dar probabil că e mai sexy modelul telenovelistic.
Și așa mi-am amintit de celebra Que Hora Es? 🙂
Momentul nasol pentru educatia romanilor abia acum vine, ca MediaPro vrea sa vanda Acasa TV. Ce ne facem, soro, daca noii proprietari vor schimba grila postului? Ca nu stiu daca aceleasi maniere le vede lumea la Suleyman!!!!
cand a murit bunicul meu, mamaile „din sat” nici macar n-au mai stat la intrebat. au venit si s-au apucat de treaba. sincer, la cat de intoarsa pe dos eram la momentul ala, eu mai cred si acum ca invartitul unui ceaun de sarmale cu 2-3 mamai m-a impiedicat sa ma dau nitel in spectacol si sa n-o iau un pic razna.
apropos, n-am invarnit sarmale moldovenesti (alea parca-s cele mai mici), dar niciodata n-am vazut sarmale mai mici ca atunci.
partea naspa e ca mamaile d-atunci sunt acu’ care moarte, care nu mai iese din casa de boala/batranete si cand o muri bunica-mea (suntem oameni, „daca” e aiurea in ecuatie) nu stiu cu cine o sa invart sarmale.
cred totusi ca e posibil ca mama ta )si probabil altii ca ea) venind „la oras”, a pierdut anumite obiceiuri, datini, norme (inclusiv din unele sectoare ale „politetei) existente in comunitatile mici, dar pe care le reinvata acum pe alte cai.
Fiecare generatie cu influentele lor de la televizor. Noi am invatat engleza si eventual spaniola/italiana, altii invata unele obiceiuri.
Desi cred ca telenovelele au prostul obicei de a baga o idee nu prea sanatoasa in capul femeilor, si anume: ca prin crize de isterie si urmarirea barbatului dorit cu orice pret il poti avea…. 😐