Turchiș fraidei

Cu kebap și legume la grătar, cafea la ibric, iaurt cu mentă și un drum fleșcăit de la Constanța înapoi spre București.

kebap-vanata

După ce am vizitat arestul din Constanța (cam aglomerat cu „clienți” de etnie turcă) n-am putut să părăsesc orașul brazilianului Mazăre fără să degust ceva bun la Kaptan Baba Nur (un restaurant turcesc chiar vis a vis de clădirea Prefecturii Constanța). Ăsta a fost „my turkish friday”, în care am mâncat niște salate delicioase  pe bază de vinete, cel mai bun iaurt cu mentă, niște frigărui cu carne de oaie și legume fripte, băut cafea la ibric, lins niște cremă de ciocolată la desert și plecat la drum spre București pe o ploaie mocănească.

kebap salate frigarui bucatar2 bucatar farfurii farfurie desert

Pentru că pe mine m-a impresionat abundența porțiilor (pe care n-am putut să le dăm gata acolo, le-am mai luat și acasă, pentru că aproape nu aveai loc să bagi furculița de pline ce erau), vă provoc să ghiciți cât a costat tot ce v-am enumerat mai sus, pentru două persoane?

 

Etichete: , , , , , , , ,

8 comentarii la “Turchiș fraidei” Subscribe

  1. varsator 23/11/2013 at 00:22 #

    50 de lei?

  2. Emil 23/11/2013 at 00:30 #

    100 de lei? care da mai mult? 😛

  3. balauru' 23/11/2013 at 00:38 #

    Data viitoare incearca si la OZ DEMIR, tot in Constanta, in zona garii, pe urma mai vorbim. Sa nu te sperie aspectul exterior al cladirii, ce e important este innauntru.

  4. Ioan 23/11/2013 at 15:22 #

    nimica nu-i mai delicios decat neste cleni sau obleti (albituri) pescuiti la vobler pe malul unui rau (cu manutele tale) prajiti (pe jar) trecuti prin mujdei de usturoi la fata locului(in mijlocul naturii). trebe sa fii pescar macar incepator ca sa intelegi chestia…

  5. ady 23/11/2013 at 18:31 #

    crema aia de ciocolata, of!!! in curandul apropiat trebuie sa pun de o sharlota.

  6. ady 23/11/2013 at 18:35 #

    ps. cred ca intr-un dintre noptile trecute l-am visat pe mazare. cred, sau posibil unul cu moaca lui. am fo’ miercuri la doctor si cand stateam eu la receptie pe tembelizor se invartea, fara sonor, un reportaj cu mazare, in cele mai dubioase costume si cred c-a dat buzna in visele mele. 🙂
    am uneori niste vise, de sa puna pe ganduri serioase o gasca de psihologi. : )

  7. N. Raducanu 24/11/2013 at 21:58 #

    Stimata d-na Dollo,
    Fiti buna si desvaluiti-ne totusi care este raspunsul la intrebarea „Cat a costat totul”? Si daca asa banchet se ofera la Kaptan Baba Nur doar Vinerea? Si numai celor ce fotografiaza felurile, pentru un eventual articol la ziar? Multumesc!

    • Dollo 24/11/2013 at 23:23 #

      A costat 98 de lei pentru două persoane. Nu contează ziua și nici ședința foto. Că nu era pentru vreun ziar, era pentru plăcerea mea 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.