Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

M ă străduiesc de câteva zile să adopt și eu un consilier general, pentru că am aflat de proiectul ăsta al celor de la Ce-Re și mi se pare o inițiativă foarte nimerită pentru un oraș mare și plin de indiferență civică, precum Bucureștiul. Concret bucureștenii sunt invitați să adopte unul dintre cei 52 de consilieri generali și să-l întrebe ce a făcut și ce are de gând el să facă pentru oraș, dacă tot a fost ales acolo. Găsiți pe site-ul proiectului lista de consilieri și întrebările la care ar trebui ei să răspundă.

Oricine poate face asta, mai e timp până pe 10 noiembrie, iar beneficiul acestui demers va fi acela că măcar la alegerile viitoare o să căscăm ochii mai cu interes pe listele pe care le votăm. Ca să vă lămuriți, vă descriu mai jos cum a decurs discuția mea cu consilierul PSD Victor Ion Stan, șef al Comisiei de Transport și Infrastructură din Consiliul General al Municipiului București, consilier general încă din 2000, de pe vremea când primar era Traian Băsescu.

– Bună ziua, domnul Victor Stan?

– Da

– Numele meu este Dollores Benezic și am fost ziaristă, dar acum vă sun în calitate de cetățean al Bucureștiului. Aveți câteva minute ca să vă spun despre ce e vorba?

– Dacă v-am răspuns…

– Este o campanie derulată de organizația „Centrul de Resurse pentru participare publică…

– … pentru participare de care?

– … publică. E un ONG care derulează proiecte civice. Și au acest proiect care se numește „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi” și care presupune să adoptăm noi cetățenii câte un consilier general…

– Cum, doamnă, să ne adoptați, dar ce, suntem câini? Hai că asta e cea mai mare mitocănie, e jignitor, cum adică să ne adoptați? Chiar mă simt jignit…

– Stați un pic, n-o luați chiar așa, că nu vrea nimeni să vă jignească. Adopția asta presupune că vă luăm cumva sub observație mai atentă, vă întrebăm ce faceți dumneavoastră acolo în consiliu, ce proiecte susțineți, cum ne reprezentați interesele…

– Păi dacă vreți să știți ce facem noi în consiliu mergeți la secretariatul consiliului și faceți o cerere și vă dau ei acolo toată activitatea noastră.

– Dar știți și dumneavoastră că în primărie nu se intră așa de ușor, cetățenii nu au acces nici măcar în sala de ședințe a consiliului, iar adopția exact asta presupune, să faciliteze contactul direct între alegător și consilier.

– Dar ce vreți dumneavoastră de fapt să știți de la mine? Că eu fac multe, nu pot să vă spun acuma prin telefon … sunt și la volan, în trafic, nu pot să vorbesc…

– Păi nici nu vreau acum, vreau să avem o discuție față în față, ca un interviu. Stabiliți dumneavoastră o zi când aveți timp și eu vin, la biroul dmneavoastră, unde acordați audiențe cetățenilor…

– Ce audiențe, doamnă?! Noi nu acordăm audiențe, că noi suntem organ deliberativ, nu executiv. Noi … păi dumneavoastră știți ce face consiliul general?

– Știu, dar vreau să aflu ce faceți dumneavoastră în consiliu…

– Păi eu… păi noi avem proiecte generale, doamnă, noi avem grijă să meargă RATB-ul, să fie gigacaloria subvenționată pentru populație, să … Podul Barasab ăsta care s-a făcut, stadionul național, astea proiecte mari de infractructură ale orașului, dar pentru problemele mici, cetățenești trebuie să mergeți la executiv, la cei care se ocupă să le rezolve, noi nu ne ocupăm cu asta, m-ați înțeles?

– Domnule Stan, eu nu am nicio problemă personală de rezolvat, dar ca un cetățean care merg la vot, și am ales niște consilieri generali, am dreptul să știu cum îmi reprezintă ei interesele în consiliu, nu?

– Hai, uite să vă dau un exemplu, că ieri am mers pe bulevardul Ferdinand și m-a abordat o doamnă care mi s-a plâns că au pus ăștia de la primărie niște stâlpișori și șoferii i-au demontat și s-au urcat cu mașinile. Și am făcut o solicitare la Direcția de Transporturi din primărie și i-am întrebat ce e cu treaba asta, cum o rezolvă. Uite asta am făcut.

– Asta e foarte bine, dar să știți că multe din problemele astea mărunte cetățenești nu prea se rezolvă doar sesizând executivul. Eu am avut o problemă cu o dubiță abandonată pe spațiul public de câteva luni și deși am reclamat la poliție, la primăria de sector, la primăria Capitalei, nu s-a ridicat dubița aia decât când am scris pe blog. Deci merge cam greu asta cu reclamațiile de la cetățeni…

– Păi când mai aveți o problemă din asta personală veniți la noi la Comisia de Transporturi și noi chemăm și executivul și vă audiem și vă facem dreptate…

– Nu era problema mea personală, era a comunității în care trăiesc, era una de trafic, de care vă ocupați și dumneavoastră. Deci, ca să nu vă mai rețin, eu vă rog să nu vă simțiți jignit, dar pe această cale vă anunț intenția mea de a vă adopta și de a vă lua la întrebări din când în când așa, ca să văd ce mai faceți pentru oraș, da?

– He, he, păi ce vârstă aveți dumneavoastră doamnă, ca să mă adoptați?

– Pentru vârsta dumneavoastră nu e suficientă, știu. Am vreo 40…

– He, he, păi vedeți, eu am 54, deci … bine doamna Dollores, hai că sunt în trafic și nu mai pot să vorbesc, dar sunați-mă când vreți să mai știți ce fac și vă răspund…

Consilierul care demască „mangla”

Cam asta a fost prima discuție. Pentru a fi corecți politic trebuie să admitem că o brumă de adevăr există și în ce zice domnul Stan. Deși are o aparență de putere legislativă, Consiliul general a fost, este și poate fi eludat de executiv (de primari) la fel cum Parlamentul e fentat de guvern. Dar asta nu înseamnă că acești 52 de consilieri nu au un rol ce poate fi chestionat de alegători, chiar dacă ei sunt aleși de fapt pe listele de partid, și votează cum le dictează interesul (de partid). Nu mă iluzionez că a doua oară îmi va răspunde, dar mai știm și noi câte ceva din războiul ăsta de gherilă pentru a da de un ales atunci când te evită. Până la urmă voi primi răspunsurile la întrebările concrete prevăzute în proiect.

Deocamdată, ce știu eu despre domnul Victor Stan este că are la bază o pregătire de șofer, este (sau a fost) liderul Federației Sindicatelor Șoferilor din România, iar cuvântul lui preferat în toate luările de cuvânt în cadrul ședințelor consiliului (din 2000 până acum) este „manglă”. Ceea ce, trebuie să recunoașteți, câteodată este cât se poate de potrivit pentru ce face primăria. Dacă e să ne luăm după ce a mai scris presa despre el, anul trecut a fost audiat de Parchetul General, ca martor, în dosarul fraților Cămătaru, cu care are pasiuni comune și chiar rude.

Datele lui de contact nu sunt publice pe site-ul primăriei, deși ar trebui să fie. Dar a insistat să fie căutat doar ca președinte al Comisiei de Transporturi şi Infrastructură Urbană, e-mailCTIU@bucuresti-primaria.ro.

Vă țin la curent cu mai multe date despre el, când oi ajunge să-mi văd adoptatul față în față. Până atunci, dacă aveți și alte întrebări pentru el decât cele de pe site, scrieți-le. Sau scrieți-i direct lui pe adresa comisiei. Sau adoptați-vă și voi un consilier, că nu mușcă, că doar nu sunt câini…

* sursa foto e EVZ, citat în postare

Citiți și replica domnului consilier Victor Stan la această postare

Etichete: , , , , , , ,

23 comentarii la “Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?” Subscribe

  1. VASILIU MIRCEA PAUL 05/11/2013 at 16:00 #

    Un fost coleg de serviciu (basarabean – Dumnezeu să-l odihnească !) avea o vorbă:

    ANJENIER-ȘAFIOR !

  2. fefe 05/11/2013 at 17:38 #

    Caz greu ti-ai ales Dollo, ai cojones …. ;o)

  3. Io mi-s 05/11/2013 at 20:04 #

    Frații Cămătaru și acces gratuit pe Arena Națională: http://www.b365.ro/tupeu-de-bucuresti-consilierii-generali-si-au-aprobat-acces-gratuit-pe-arena-nationala_188692.html

  4. Frobenius 05/11/2013 at 20:05 #

    Tot vorbim de consultari publice si… degeaba.
    Aceasta campanie trebuia precedata de o discutie serioasa din care sa rezulte daca adoptia este preferabila eutanasiei. Subiectul fiind mult mai serios decat cel cu care au fost aburiti deja potentialii votanti.
    Se pare ca si personajul cu pricina a simtit ca solutia… nu-l afecteaza

    • Dollo 06/11/2013 at 08:57 #

      Am înțeles că cei de la CeRe au trimis o informare la primărie că urmează să demareze campania asta. Probabil i-a durut în cot.

  5. Nicoleta 05/11/2013 at 20:56 #

    Apropo de audiente, poate ar trebui sa ii reamintim dlui consilier ce obligatii are. Iata ce spune Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, la art. 50:
    (1)Aleşii locali au obligaţia de a aduce la cunoştinţă cetăţenilor toate faptele şi actele administrative ce interesează colectivitatea locală.
    (2)Aleşii locali sunt obligaţi ca, în exercitarea mandatului, să organizeze periodic,cel puţin o dată pe trimestru, întâlniri cu cetăţenii, să acorde audienţe şi să prezinte în consiliul local o informare privind problemele ridicate la întâlnirea cu cetăţenii.

  6. gheorghi 05/11/2013 at 21:29 #

    mai suna-l tu de fo cateva ori pana se nerveaza si-ti da la buci !

    • Dollo 06/11/2013 at 08:54 #

      gheorghi, tristă viață trebuie că ai, dacă doar prin comentariile de aici defulezi

      • gheorghi 06/11/2013 at 22:54 #

        fii linistita ca nu esti singurul blogger din viata mea

  7. Adrian 05/11/2013 at 23:45 #

    Sincer, aşa întrebări, aşa răspunsuri. Ai facut nişte greşeli, da-mi voie să ţi le enumăr. În primul rând termenul „adoptat consilieri” este clar forţat. Sugerează slăbiciune şi supunere. Doi, nu se întreabă aşa ceva la telefon. Orice specialist în relaţii umane ar fi de acord.
    Sincer, oricât mi-ar fi de antipatici consilierii ăştia nu aş vrea ca orice cetăţean cu drept de vot, când i se scoală lui, să-l ia la întrebari la telefon pe consilierul X. E timp pierdut şi o şansă în plus ca respectivul să-şi justifice mandatul prin „oferit răspunsuri la probleme cetăţeneşti”.

    • Dollo 06/11/2013 at 08:52 #

      Adrian, nu eu am ales titulatura proiectului, dar nu mi se pare chiar așa o greșeală impardonabilă. E catchy și stârnește discuții, ceea ce e de dorit în cazurile astea. Cât despre „nu se întreabă așa ceva la telefon”, n-am înțeles prea bine, cum trebuia să procedez, mai exact? Discuția de la telefon era pentru a stabili o întâlnire reală, iar o întâlnire dintre un alegător și un ales nu mi se pare niciodată o pierdere de timp, pentru niciuna dintre tabere. Nu sunt specialist în relații umane, sunt doar om, dar mai sunt vreo 30 de consilieri „neadoptați”, ești liber să ne arăți tu calea.

      • Adrian 06/11/2013 at 09:44 #

        Dat fiind faptul ca e un subiect destul de delicat nu se intreaba asa ceva la telefon: „Hei, nea soferu’, vrei sa te adopt?” – cam asta voiam sa zic. Sincer, chiar te asteptai sa iti raspunda pozitiv? Oricum ii apreciez glumita de la final, gen „duamna, cati ani aveti ca sa ma adoptati?”.
        Eu clar nu sunt bun pentru asa ceva, probabil m-as lua cu ei de guler, n-am eu rabdarea asta…

        • una 06/11/2013 at 13:46 #

          Corect! Noi stim cel mai bine cum se face, dar suntem prea frumosi si prea inteligenti sa ne coboram la nivelul alora’.
          Las’ sa faca altii, in locul nostru si noi dam ectii de pe margine.
          Mi-e scarba de cei care stau pe margine, stiu mai bine si nu fac nimic. Au aceeasi „calitate umana” ca si cei care fac rau.

  8. Emil Stoica 06/11/2013 at 01:48 #

    … sunt de acord cu fefe care spunea mai sus ca ti-ai ales caz greu. Multa bafta!

    PS. Poza cu dl consilier este reala?

    • Dollo 06/11/2013 at 08:42 #

      reală, adică el e domnul Stan… da.

  9. Vavius 06/11/2013 at 16:51 #

    Ce e aia specialist in relatii umane?! 🙂

    • Adrian 06/11/2013 at 19:28 #

      Simplu, spre exemplu un psiholog. Dar eu totusi cred ca tu nu ai vrut sa zici nimic, doar te-ai bagat putin in seama.

  10. Adrian 06/11/2013 at 19:23 #

    @Una: sincer nu mă pasioneaza aşa mult să adopt pe nimeni. Eu cred că demersul e useless. Dar dacă aş fi fost, aş fi facut-o cum am descris în comentariu. Ai vreo problemă cu asta? Sau ţi-scârbă ţie aşa, în g-ral?

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.