Anul ăsta mi-a fost bine

2013 nu a fost pentru mine un an rău, dimpotrivă. Am primit în el exact ce am căutat: experiențe. Și ăsta e dezideratul meu și mai departe.

P rivind fotografiile prin care The New York Times a decis să ilustreze anul 2013 mi-am dat seama cât de norocoasă sunt. Ca de obicei presa alege să facă bilanțul cu catastrofe. 90% dintre pozele alea se referă la moarte, fie ea cauzată de revolte, războaie sau cataclisme. Moartea vinde, ca și sexul. Și totuși, cred că lumea compusă din bilanțurile mici ale fiecăruia e un loc mai pașnic decât ce se vede pe sticlă.

De pildă mie mi-a fost bine anul ăsta.

Am dus-o pe mama în Grecia, am șerpuit pe Transfăgărășan, am mâncat cele mai bune scoici la malul bulgăresc al mării și am încheiat anul degustând ospitalitatea ungurească.

Profesional, m-am săturat de freelancing pe burta goală și am luat decizia (dureroasă) de a rupe definitiv relația cu presa – oricare mai era ea – așa că m-am implicat într-o activitate cu care cochetam voluntar mai demult și care-mi aduce momentan și beneficii, și satisfacții – activismul civic alături de APADOR-CH și alte câteva organizații.

Am cunoscut oameni interesanți, am câștigat un prieten, am pierdut unul. M-am îndrăgostit, un pic. Mi-a trecut 😉

Am salvat parcul copilăriei și adolescenței mele, am strâns din fund de frică prima dată pe un motor, am urlat și-am dat afară toate frustrările și amăgirile acumulate, toocmai sus, deasupra Zărneștilor, dintr-o parapantă.

Am cosit fânul pentru prima dată în viață, la tata pe deal și încă nu am tranșat niciuna dintre cele două probleme birocratice despre care v-am povestit  în anii trecuți: succesiunea după tata și procesul cu angajatorul care nu mi-a plătit salariu. Dar nu le poți rezolva pe toate într-un singur an, nu? 🙂

Sunt câteva chestii alese întâmplător, de care mi-am amintit acum, din tot anul, poate vouă v-or fi rămas altele în minte sau poate n-a fost nimic memorabil pentru voi. Admit că anul ăsta, cel puțin în a doua jumătate, am slăbit ritmul postărilor pe blog. S-a întâmplat din mai multe motive. Unul ar fi lipsa de timp, altul ar fi o autocenzură izvorâtă din faptul că v-am obișnuit cu o anumită calitate a postărilor (cred eu), și cred că nu merită să vă plictisesc cu orice bășină care-mi trece prin cap. Așa se face că deși m-am apucat să scriu câte ceva, am renunțat să mai postez la gândul că nu e suficient de interesant pentru voi.

Apoi, un alt motiv ar fi că, la fel ca și presa, blogul mi-e drag, dar nu-mi dă de mâncare. Datorită faptului că anul trecut am scris de câteva ori că am pus acest buton de like-uri în euro, am primit câteva donații generoase de la unii dintre voi. Suma totală adunată într-un an jumate de existență a butonului se apropie de 800 de euro. Sunt bani frumoși, dar nu suficienți, așa că am decis că cel puțin deocamdată blogul va rămâne un hobby, care câteodată, accidental, îmi mai cumpără și câte o bere 🙂

În rest, pentru că ziarizda din mine nu se lasă așa ușor redusă la tăcere, am mai comis câte o bucată aici pe blog: Românul s-a născut poet, Bucuriile de la Volksbank, Cum l-am adoptat pe consilierul Victor Stan, Primul interviu cu o prostituată.

Cel mai mare câștig pe care l-am avut în anul care tocmai se încheie a fost cursul de video advocacy de la Budapesta, în care am învățat să filmez și să fac editare video. Era o dorință veche a mea, cam de când am înțeles că oamenii nu prea mai au răbdare să citească textele mele lungi, ci vor doar clipuri scurte și la obiect. Mai am destul până când o să ajung un mic Michael Moore, dar perseverez. Așa că de acum așteptați-vă să vedeți mai multă imagine pe aici, decât până acum. Nu renunț, însă, nici la cuvânt.

Trăgând linie și adunând socotesc că nu am avut un an rău, dimpotrivă. Am primit în el exact ce am căutat: experiențe. Și ăsta e dezideratul meu și mai departe.

Nu ne mai vedem până la anul, așa că vă doresc să vă meargă în 2014 cel puțin la fel de bine ca mie în 2013.

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

13 comentarii la “Anul ăsta mi-a fost bine” Subscribe

  1. florina costea 13/01/2014 at 15:50 #

    Te rooog, nu te lasa de scris

  2. Adela 04/02/2014 at 21:01 #

    Mah, Dollo, de ieri seara de cand te-am gasit, nu mai spal,. nu mai gatesc, copiii mananca hrana rece direct din frigider, nici la sala nu am mai ajuns. Mitzy miauna in continuare (tot in calduri) si eu, ca o mama denaturata ce am devenit (de ieri incoace) nu ma mai sinchisesc sa o consolez. Uite, stau lipita de sticla si sorb cu nesat minunatiile astea de randuri de le insiri tu aici. Pai, draga mea, sa fii tu sanatoasa si sa nu ne uiti. Vrei, nu vrei suntem ai tai. 😉 Ai de grija noastra!

    • Dollo 05/02/2014 at 11:01 #

      Adela, ai grijă de copilași! 😛

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!