Anul ăsta mi-a fost bine

2013 nu a fost pentru mine un an rău, dimpotrivă. Am primit în el exact ce am căutat: experiențe. Și ăsta e dezideratul meu și mai departe.

P rivind fotografiile prin care The New York Times a decis să ilustreze anul 2013 mi-am dat seama cât de norocoasă sunt. Ca de obicei presa alege să facă bilanțul cu catastrofe. 90% dintre pozele alea se referă la moarte, fie ea cauzată de revolte, războaie sau cataclisme. Moartea vinde, ca și sexul. Și totuși, cred că lumea compusă din bilanțurile mici ale fiecăruia e un loc mai pașnic decât ce se vede pe sticlă.

De pildă mie mi-a fost bine anul ăsta.

Am dus-o pe mama în Grecia, am șerpuit pe Transfăgărășan, am mâncat cele mai bune scoici la malul bulgăresc al mării și am încheiat anul degustând ospitalitatea ungurească.

Profesional, m-am săturat de freelancing pe burta goală și am luat decizia (dureroasă) de a rupe definitiv relația cu presa – oricare mai era ea – așa că m-am implicat într-o activitate cu care cochetam voluntar mai demult și care-mi aduce momentan și beneficii, și satisfacții – activismul civic alături de APADOR-CH și alte câteva organizații.

Am cunoscut oameni interesanți, am câștigat un prieten, am pierdut unul. M-am îndrăgostit, un pic. Mi-a trecut 😉

Am salvat parcul copilăriei și adolescenței mele, am strâns din fund de frică prima dată pe un motor, am urlat și-am dat afară toate frustrările și amăgirile acumulate, toocmai sus, deasupra Zărneștilor, dintr-o parapantă.

Am cosit fânul pentru prima dată în viață, la tata pe deal și încă nu am tranșat niciuna dintre cele două probleme birocratice despre care v-am povestit  în anii trecuți: succesiunea după tata și procesul cu angajatorul care nu mi-a plătit salariu. Dar nu le poți rezolva pe toate într-un singur an, nu? 🙂

Sunt câteva chestii alese întâmplător, de care mi-am amintit acum, din tot anul, poate vouă v-or fi rămas altele în minte sau poate n-a fost nimic memorabil pentru voi. Admit că anul ăsta, cel puțin în a doua jumătate, am slăbit ritmul postărilor pe blog. S-a întâmplat din mai multe motive. Unul ar fi lipsa de timp, altul ar fi o autocenzură izvorâtă din faptul că v-am obișnuit cu o anumită calitate a postărilor (cred eu), și cred că nu merită să vă plictisesc cu orice bășină care-mi trece prin cap. Așa se face că deși m-am apucat să scriu câte ceva, am renunțat să mai postez la gândul că nu e suficient de interesant pentru voi.

Apoi, un alt motiv ar fi că, la fel ca și presa, blogul mi-e drag, dar nu-mi dă de mâncare. Datorită faptului că anul trecut am scris de câteva ori că am pus acest buton de like-uri în euro, am primit câteva donații generoase de la unii dintre voi. Suma totală adunată într-un an jumate de existență a butonului se apropie de 800 de euro. Sunt bani frumoși, dar nu suficienți, așa că am decis că cel puțin deocamdată blogul va rămâne un hobby, care câteodată, accidental, îmi mai cumpără și câte o bere 🙂

În rest, pentru că ziarizda din mine nu se lasă așa ușor redusă la tăcere, am mai comis câte o bucată aici pe blog: Românul s-a născut poet, Bucuriile de la Volksbank, Cum l-am adoptat pe consilierul Victor Stan, Primul interviu cu o prostituată.

Cel mai mare câștig pe care l-am avut în anul care tocmai se încheie a fost cursul de video advocacy de la Budapesta, în care am învățat să filmez și să fac editare video. Era o dorință veche a mea, cam de când am înțeles că oamenii nu prea mai au răbdare să citească textele mele lungi, ci vor doar clipuri scurte și la obiect. Mai am destul până când o să ajung un mic Michael Moore, dar perseverez. Așa că de acum așteptați-vă să vedeți mai multă imagine pe aici, decât până acum. Nu renunț, însă, nici la cuvânt.

Trăgând linie și adunând socotesc că nu am avut un an rău, dimpotrivă. Am primit în el exact ce am căutat: experiențe. Și ăsta e dezideratul meu și mai departe.

Nu ne mai vedem până la anul, așa că vă doresc să vă meargă în 2014 cel puțin la fel de bine ca mie în 2013.

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

13 comentarii la “Anul ăsta mi-a fost bine” Subscribe

  1. Fluieratorul 29/12/2013 at 00:33 #

    Not bad at all. Congrats!

  2. dojo 29/12/2013 at 10:05 #

    Bre, nu lasa scrisul pe video, ca nu toata lumea gusta din astea. Io evit clipurile ca pe Satana, ca ma plictisesc la culme si mi-e mai usor sa scanez un text, chiar si mai lung 😀

    Ai avut un an misto si ma bucur sa citesc concluzia ta. Sa ai parte de un 2014 excelent 😉

  3. Marius Georgescu 29/12/2013 at 10:43 #

    Si eu inclin sa cred ca trecerea la clipurile video e o degradare a jurnalistului pe care-vrei-nu vrei-o sa-l ai mereu in tine.
    Daca unii-s lenesi in a citi,paguba lor!

  4. Alina M 29/12/2013 at 11:08 #

    Dollo, eu nu dau play nici pe video-urile facute de prietenul meu, deci nu promit ca pe ale tale o sa dau. Cu toate acestea continutul video ajunge mult mai usor la o mare masa de oameni, poate nu la fel de ciudati ca noi cei care preferam textul, dar stiu ca unele lucruri nu au nevoie de oameni interesanti ca sa se intample, ci e suficient ca multi oameni cumsecade si plictisitori sa inceapa sa-si puna intrebari. Cam acesta este motivul pentru care te incurajez in directia imaginilor, prefer binele general in detrimentul placerii mele personale.

  5. N. Raducanu 30/12/2013 at 01:42 #

    Felicitari! Iar pe anul 2014 sa-ti fie si mai bine, marea noastra reportere!

  6. spufi 30/12/2013 at 07:08 #

    frumoase experiente! la anul poate acumulezi mai multe abroad? spor in ce vrei tu pe 2014 si nu uita ca te asteptam!

  7. fLoreign 30/12/2013 at 12:03 #

    E bine asa, pe Transfagarasan. Ca mi-e ca acum, meandrele concretului arata mai degraba ca un opt (ori ca un infinit).

    La multi ani!

  8. Ramona 31/12/2013 at 19:57 #

    La multi ani!
    Intru pe dollo.ro pentru ca stiu ca e unul din putinele locuri in care gasesc continut de calitate. Multumesc pentru toate experientele impartasite aici si felicitari pentru decizia de a schimba ceva. 2014 sa fie prosper si cu muuulte experiente!

  9. Om bun 04/01/2014 at 18:56 #

    Bravo tie !
    aI de ce sa fii mandra.

  10. upn 07/01/2014 at 23:26 #

    nu da scrisul pe video! scrisul tau are haz si miez.

    daca chiar vrei sa faci video, sa te fereasca al de sus sa ajungi un Michael Moore.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor