Budapest, no Bucharest (acum și video)

Ce am făcut toată săptămâna la Budapesta: muncă multă și ceva distracție, printre picături ;)

Știu că v-am neglijat săptămâna asta, v-am deschis apetitul cu meniul lui Miclos și v-am lăsat așa, nesatisfăcuți, dar totul a fost pentru o cauză nobilă. Am fost la Budapesta ca să învăț să filmez și să editez filme scurte, ca să servesc mai bine interesul organizației cu care colaborez, pentru apărarea drepturilor omului. O să vă povestesc mai multe despre demersul ăsta în lunile care vin, pe măsură ce se va concretiza proiectul european în care voi fi și eu implicată.

Până atunci vă ofer un preludiu: sunt imaginile filmate de mine cât am fost acolo, în diverse locuri și situații în care am fost pusă, desigur fără voia mea 😀 Nu e chiar tot ce am făcut, că pentru unele dintre imagini nu am acceptul participanților ca să le difuzez. În film apare și Miclos, la a doua vizită pe care i-am făcut-o, în timp ce ne servea cina împreună cu una dintre fiicele lui. Coloana sonoră e asigurată de o formație de polonezi care cântă în fiecare joi seara în barul Krimo din cartierul evreiesc. Restul imaginilor vor fi destul de cunoscute ca să vă dați seama că acolo e Budapesta, nu București 😉

Pentru gurmanzi sau doar curioși, meniul de la a doua vizită la Miclos a fost cu aperitive de foie gras cu ciocolată, felii de avocado cu un sos de usturoi, pâine de casă, mușchi de vită la cuptor cu garnitură de sfeclă coaptă cu cardamon, budincă de cartofi și brânză de capră, porcini călite cu sos de roșii și cremă de zahăr ars la desert.

În restul timpului am muncit, desigur. Ca să putem învăța să facem clipurile astea. Așadar, fiți critici, dar cu măsură, ținând cont că e al doilea clip pe care-l fac în viața mea, cu imagini filmate ținând pentru prima dată în mână o cameră. Cât am stat acolo am făcut un interviu cu lidera Asociației Lucrătorilor Sexuali din Budapesta, iar ăla poate fi considerat primul film, dar îl veți vedea pe la mijlocul lui decembrie, în cadrul unei campanii care va cuprinde printre altele și un interviu cu o prostituată din București. Urmează o lună fierbinte, vă spun!

Etichete: , , , ,

11 comentarii la “Budapest, no Bucharest (acum și video)” Subscribe

  1. gigel 09/12/2013 at 03:35 #

    misto

  2. Motanul 09/12/2013 at 09:23 #

    Sper ca n-ai plătit din banii tai cursul ăla;). Găsești pe internet sfaturi cum sa filmezi mai bine, gratis. Oricum, si camera contează. Câți bani vrea ONG-ul tau sa investească in echipamentul video?

    • Dollo 09/12/2013 at 12:15 #

      desigur că Internetul ar scoate direct Spielbergul din mine, dar mie îmi plac întotdeauna căile mai întortocheate de a ajunge la o destinație 😉
      organizația nu investește nimic în chestia asta, am scris că e vorba de un proiect european care e ceva mai complex, o să afli la timpul potrivit despre ce e vorba.

      • ady 09/12/2013 at 20:14 #

        hai, mai, zi si tu felinni, bunuel (cu virgulita culcata pe n 🙂 ), tarkovski. spilberg e prea comercial. suntem numa’ ‘telectuali p-aici, nu!
        ps. filmul il vad mai tarziu/maine. stii ca nu-s cu video-urile.

  3. Ramona 10/12/2013 at 15:29 #

    Mi se pare foarte interesant ce ai invatat! Mi-a placut filmul. Cum ai facut sa inregistrezi asa clar melodia? De-abia astept sa ne mai arati filme facute de tine 🙂

    • Dollo 11/12/2013 at 00:48 #

      Melodia a fost înregistrată de microfonul camerei. E un Sony HDR CX410

  4. Ramona 10/12/2013 at 15:30 #

    Inca o intrebare. Poti sa imi spui cu ce aplicatie editezi filmele?

    • bubu 30/12/2013 at 23:42 #

      Nu stiu cu ce a editat dar personal recomand Sony vegas datorita economiei de resurse. Asta daca nu cumva ai acces la o statie grafica si atunci nu mai conteaza

  5. bubu 30/12/2013 at 23:39 #

    ok. La partea de filmare:

    Incearca sa filmezi cadre statice. Adica nu misca camera stanga dreapta. Panoramarea, pano-trans si alte artificii lasa-le pe mai tarziu. Deocamdata concentreaza-te pe filmat cadre statice. Ia un cadru de cateva secunde, opresti camera,(te) repozitionezi si iar un cadru si tot asa. Miscarile constante ale camerei dau dureri de cap. :))

    Partea de editare video: nu ai voie niciodata sa introduci doua „detalii” consecutiv fara nimic intre ele. Ia-o ca regula generala.
    Trebuie sa urmezi un tipar, un model ciclic de genul: cadru larg, detaliu, cadru larg, prim plan, detaliu, cadru larg sau prim plan, detaliu. Poti omite detaliul daca nu il ai sau nu e important.

    Daca amesteci informatiile de mai sus o sa intelegi ca poti practic filma „premontat” in camera. Ai nevoie de putina practica si de un plan riguros al filmului. Apoi filmezi lucrurile in succesiunea de care ai nevoie. Cu cadre statice de cateva secunde. La editare iti va fi mult mai usor sa identifici si sa scoti cadrele de care nu ai nevoie, sa tai capetele celor care raman si sa randezi filmul mai repede. Nu mai vorbesc de urmarit firul logic samd.

    Succes. Mai pune filme pe parcurs si o sa incerc sa imi mai dau cu parerea.

    • Dollo 31/12/2013 at 01:22 #

      Mulțumesc, o să încerc să țin cont de sfaturi.

  6. bubu 31/12/2013 at 16:44 #

    🙂 Critica si tips, partea a 2-a.
    Inainte sa incepi sa filmezi ai grija sa „faci albul”, asa-numitul white balance. Asta pentru ca CCV-ul camerei mai poate da erori, in special in amurg/ zori, in spatii inchise cu perdele si in general in orice spatiu unde exista riscul ca lumina sa treaca printr-un filtru. Asa se face ca ai cteva cadre in interior care dau spre sepia desi nu asta a fost intentia ta :)).
    Deci: faci albul la inceputul filmarii. (cei foarte profi fac albul chiar si intre cadre daca au un dubiu cat de mic dar asta vine cu experienta 😉
    Tot la partea de alb. Albul are caracteristica ciudata de a „arde” imaginea. Pe micul ecran lcd cu care sunt dotate camerele este destul de greu sa iti dai seama de aceea recomand sa legi camera prin niste cabluri AV de un televizor (mufe alb, galben si rosu in spate) si sa te joci putin cu ea. Ideea este sa vezi diferenta intre ecranul camerei si culorile de pe televizor astfel incat sa poti inchide din iris cand lumina puternica reflectata de alb da sa arda imaginea.
    In interior foloseste lampa!. Intotdeauna. Altminteri o sa arzi imaginea cu becurile din fundal :D. Un pic o vei arde oricum dar calitatea va fi muuult mai buna cu o lampa.
    ZOOM: cea mai stabila imagine o obtii fara zoom. Cu zoom la maximum vei avea dificultati sa tii camera nemiscata chiar si pe trepied, nu mai vorbesc din mana, asa ca incearca sa eviti pe cat posibil sa faci zoom maxim. Less is better se aplica si aici.
    Trepied. Iti recomand cu caldura sa cumperi un trebied sau chiar un monopod :D. Chiar daca iti va parea ciudat la inceput sa te fatai roata cu un trepied in mana, vei aprecia calitatea de la final.
    Bafta!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.