Nu aștepta supereroi, dar dă și tu ceva la băieții din parcare

Parcările sunt ale poporului, să le ocupăm! urla în mintea mea după două ore de discuție cu niște consilieri generali care mi s-au plâns că-i asuprește primarul Oprescu.

supereroiAm fost astă seară la o întâlnire cu câțiva consilieri generai ai Capitalei și cetățeni care au adoptat sau au încercat să adopte consilieri, în proiectul celor de la Ce-Re denumit foarte inspirat „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”. Zic foarte inspirat pentru că au fost două lucruri în seara asta care m-au făcut să înțeleg cât de adecvat e numele acestei inițiative.

Prima a fost senzația acută de absurd în care mă zbăteam și în anii în care făceam presă și eram acreditată pe la primării. La întâlnirea de la Hotelul Ibis de la Gara de Nord au venit șapte dintre cei peste 50 de consilieri generali. Toți tineri și care știu ce înseamnă cât de cât comunicarea și importanța ei. Vreo patru de la PP-DD, liderul grupului PDL, un liberal și pe ultima sută de metri, cu un sfert de oră înainte de încheierea întâlnirii, un PSD-ist.

Păreau că știu ce înseamnă comunicarea și importanța contactului cu „măria sa cetățeanul”, dar din păcate sunt afectați de aceleași neputințe ca și veteranii consilieri: clasicul noi vrem, dar nu se poate, executivul taie și spânzură în primărie, noi suntem doar niște mâini care se ridică la vot.

– Au votat prelungirea pentru a treia oară a contractului de închiriere pentru clădirea în care stă Primăria Capitalei și pentru care s-au plătit până acum 11 milioane de euro – cea mai scumpă chirie de pe planetă, probabil. Pentru că Oprescu i-a șantajat că scoate primăria în stradă și se blochează activitatea dacă nu mai au sediu. Și am votat, ce să facem?

– Am cerut și noi să ni se arate contractul de chirie, dar Oprescu nu vrea să ni-l arate. Ce să facem?

– Am făcut solicitare să primim proiectele de hotărâri de consiliu pe care trebuie să le votăm, măcar cu cinci zile înainte, dar nu ni le dă (tot Oprescu, firește – n.m.), și votăm, ce să facem, că nu putem bloca activitatea primăriei (zice liberalul) sau „ne dau ăștia afară din partid dacă nu votăm!” (zice PSD-istul, care imediat râde și susține că a glumit).

– Noi vrem să avem datele de contact pe site-ul primăriei, că doar avem numere de telefon plătite de la buget, de cetățeni, dar direcția din primărie care trebuie să le pună pe site nu o face – tot Oprescu e de vină…

Cam asta e activitatea în primărie, consilieri din diverse partide constată, după numai un an de mandat (cei care sunt la primul mandat) că e inutil să te pui contra vântului general care bate dinspre Oprescu. Directorii din primărie refuză să le ofere chiar și lor, consilierilor, informații publice, pe motiv că trebuie să le dea voie Oprescu. Iar ei, consilierii, tac și votează.

Aseară nu au tăcut, au spus toate astea, dar totul s-a transformat, cum zicea cineva, într-o ședință de terapie, de parcă venisem acolo să le oferim umărul să plângă că-i asuprește Oprescu, tiranul. Când era Băsescu primar, patru ani de zile a dus-o într-un continuu război cu consilierii și nu s-a mai blocat nicio activitate în primărie. Dar măcar știa toată lumea ce se petrece acolo. Acum primăria e închisă cetățenilor și e un teritoriu în care consilierii au dreptul, chipurile, numai să voteze sau să tacă.

Partea bună e că proiectul nu se oprește aici, ci va continua și la anul. Eu încă am o restanță, trebuie să mai trag de Victor Stan – consilierul pe care l-am adoptat – ca să îl bag și pe el în rândul lumii. Deocamdată am fost distrasă de alte chestiuni, dar îi vine și lui rândul. Cei de la Ce-Re și-au propus ca în 2014 să existe contactele tuturor consilierilor pe site-ul primăriei, să avem și posibilitatea de a vedea care cum a votat pe fiecare proiect în parte, să putem dezbate bugetul primăriei în mod real, nu doar de formă, și să avem acces în sala de consiliu în timpul ședințelor, așa cum se întâmpla și în vechea clădire a primăriei. Vom vedea ce și cât se poate face din toate astea.

***

Când am ieșit de la conferință am luat mașina pusă într-o rână în parcarea hotelului și am dat să ies. Cei doi parcagii ai hotelului mi-au făcut semne disperate să opresc. Cu unul dintre ei parlamentasem când am ajuns, că era depășit de situație: avea coadă de mașini la barieră și niciun loc în parcare. I-am zis să-mi dea drumul măcar să intru și să ies pe partea cealaltă, că nu puteam să mă mai întorc înapoi din cauza cozii, și-mi găseam eu un loc pe stradă în disperare de cauză, că deja întârziam la conferință. Zis și făcut, mi-a ridicat bariera și am intrat. Ca mine alți vreo doi-trei cu mașini, care erau cazați la hotel.

Când am traversat parcarea spre cealaltă barieră am constatat că există niște locuri improvizate pe bordură, așa că am strecurat-o și eu pe Rosinanta într-un șir de mașini parcate astfel. Acum, la plecare, parcagii își cam frecau mâinile când m-au văzut:

– Păi ce facem doamnă aici, nu avem cartelă, nimic, și plecăm așa?

– Ce cartelă, nu mi-ați dat când am intrat, v-am zis că ies pe partea cealaltă, dar am găsit și eu loc cu oamenii ăștia și am lăsat-o aici.

– Păi am văzut, că dacă nu mai aveam locuri, ce să facem, nu puteam să vă dăm cartelă. Dar acuma dați și dumneavoastră ceva cât să fim și noi mulțumiți…

– Ce să dau adică?

– Păi parcarea se plătește.

– Zău, păi dacă am fost la conferința găzduită de hotel cum să plătesc parcarea?

– Aaa, ați fost la conferință… păi la conferință nu se plătește mă, n-ai auzit ce a zis dom director? se bagă și al doilea parcagiu în discuție.

– Aaa, la conferință. Și ce a fost doamnă la conferință? se resemnează primul parcagiu.

– Ce să fie, au chemat niște consilieri din ăștia de la primărie să ne spună ce fac ei acolo.

– Și ce fac? Fac pe dracu, ha? Parcări fac?

– Ei fac, nu vedeți? Oricum au venit puțini, câțiva de la PP-DD, de la liberali, PDL…

– Și dumneavoastră de la care partid sunteți, doamnă? mă întreabă cu speranță și interes al doilea parcagiu.

– Eu nu sunt de la partid.

– Dar de unde?

– Eu sunt un cetățean. Am venit să adopt un consilier din ăsta ca să-l întreb ce face, știți?

M-au privit amândoi oblu și mi-au ridicat bariera:

– Să trăiți, o seară bună să aveți, sărutmâna!

Cum spuneam la început, astă seară am fost propriul meu supererou: i-am înfruntat cu tupeu pe parcagii și am plecat acasă fără să dau șpagă. E un început. Ceea ce le doresc și consilierilor noștri generali când dau cu ochii de Oprescu pe holurile prea scump închiriatei primării.

 

Etichete: , , , , , , ,

4 comentarii la “Nu aștepta supereroi, dar dă și tu ceva la băieții din parcare” Subscribe

  1. nikuelektriku 13/12/2013 at 01:10 #

    Dolo, le zici, in continuare, bine, da’ cam esti desurubata de la realitatea imediata, dupa umila mea parere, ca dom’ consigliere stan nu cred ca mai are nevoe sa fie adoptat, facandu’si el, mai mult ca probabil, sumele, in atita amar de mandate.

    Imi permit sa zic asta pentru ca i’am fost coleg domnului consiglier pe vremea cind era cursant al unei scoli de soferi profesionisti care isi avea sediul in cladirea unei foste scoli generale din cartierul colentina (la capatul tramvaiului), in care, am aflat ulterior, ca n’avea placa comemorativa, a fost profesor el insusi mircea caldarescu.

    Deci, cu alte cuvinte, poate ma adopteaza pe mine cineva…

    Nu fac sugestii cine!

    navea

  2. Om bun 13/12/2013 at 10:54 #

    E adevarat ca sedintele de consiliu din primarie sunt filmate, inregistrate si postate live pe net ?

    • zwilling 13/12/2013 at 11:51 #

      Si filmat si inregistrat? Si live pe deasupra?

    • Dollo 13/12/2013 at 12:00 #

      e ca la Radio Erevan – da, se filmează, se înregistrează și găsești câteva aici.
      da, se difuzează și live, dar numai în sala în care sunt ținuți cetățenii care vor să participe la ședințe și nu au loc în aceeași cameră cu consilierii – adică li se dă „live” pe niște ecrane ce discută consilierii în sala de consiliu.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.