Mama, față cu drepturile omului

Astă seară, la telefonul „constituțional” cu mama, am avut o discuție surprinzătoare despre forța de muncă și plusvaloare, de parcă de când a dat zăpada nu face decât să stea la gura caloriferului să-l citească pe Marx.

– Aoleo, la ora asta ești pe drumuri, măcar ai mâncat ceva azi? (era cam 18.30)

– Da, păi am avut ceva de lucru și s-a lungit șederea la birou…

– Auzi măi mamă, dar pe voi cine vă plătește?

– Dar ce-ți veni așa brusc?

– Păi mă gândesc că dacă nu produceți nimic, de unde aveți bani? Adică… produceți ceva?

– Nu producem în sensul la care te gândești tu, dar avem o activitate utilă, zicem noi, apărăm drepturile omului…

– Eu când munceam la fabrică produceam ceva, tu când munceai la ziar, vă luați banii din vânzarea ziarului (crede ea), dar acuma, cum vă luați banii din drepturile omului? (pentru informarea corectă a publicului mama a lucrat la fabrică, dar a plimbat hârtii😉

– Cineva trebuie să le apere și pe astea…

– Adică, ce, vă dă statul bani ca să le apărați? Nu cred că vă dă, nu?

– E, ne dă statul, statul ar trebui să respecte drepturile astea, așa că nu are nevoie să plătească o organizație neguvernamentală ca să-l verifice. Banii vin din străinătate, de la alte organizații mai mari care ne finanțează proiectele pe care le derulăm noi în România.

– Adică vă plătesc niște străini ca să faceți treabă în România? Dar ăia ce interes au?

Aici s-a întrerupt convorbirea că am intrat în metrou și era prea mult de explicat. O să am un week-end interesant despre finanțarea societății civile și drepturile omului în România. Sper să nu mă ia la final cu „huo, te-ai vândut lui Soros, nu mai ești fata mea!” 😉

Tags: , , , ,

7 Responses to “Mama, față cu drepturile omului” Subscribe

  1. Lucian Mustaţă 31/01/2014 at 00:04 #

    Prea complicată maică-ta. Eu îi explic mamei în câteva cuvinte cu ce mă ocup şi dacă înţelege din prima, bine. Dacă nu, nu pierdem niciunul nimic. Din fericire nu tre să-i mai spun mamei cu ce se mănâncă PR-ul şi marketingul afiliat, ori a înţeles din prima, ori nu mai cere explicaţii văzând că ies la bere cu băieţii fără să-i cer ei bani şi fără să-i bată poliţia la uşă :)).

  2. Cristi 31/01/2014 at 12:49 #

    maica-ta chiar este o mama inteleapta.angajatorii au interese filantropice (de aia va finanteaza proiecte, pentru ca-s niste filantropi, nu-i asa ca scriu bine?)

    • cora 31/01/2014 at 13:01 #

      :)) Da, in general angajatorii sunt niste filantropi, si nu uita sa ti-o reaminteasca periodic, mai mult sau mai putin subtil :)) De regula ei platesc niste angajati din marea lor mila, nu pentru ca acestia le-ar presta munca in schimb, doamne fereste! 😉

  3. claudia 02/02/2014 at 15:05 #

    Eu astept cu interes raspunsul la intrebarea „Dar ăia ce interes au?”

    Acum nu pot sa ma gandesc decat la faptul ca exista fonduri europeene cu destinatia asta, dar poate realitatea e alta 🙂

    • Om bun 02/02/2014 at 17:31 #

      Chiar nu poate sa fie unu cu bani care sa aiba interese bune ?

  4. it's me 04/01/2015 at 13:50 #

    lol, tocmai cu uratul ala ?? 😉 aici sunt cu mama ta : huo !

Trackbacks/Pingbacks

  1. Mama, față cu terorismul | România curată - 13/01/2015

    […] făcut strategia organizației. Despre drepturile omului ți-am mai zis, acuma am pus pe hârtie ce vrem să facem în următorul cincinal, cum ar veni. Și pentru asta […]

Leave a Reply

Oldies but goldies

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.