C ine se plânge că plătește prea multe impozite la stat și că nu știe ce face statul cu ele nu a fost probabil niciodată la o regularizare de impozit, la una din direcțiile teritoriale ale ANAF. Un respect mai mare pentru contribuabil ca acolo, manifestat prin numărul mare de funcționari care se ocupă de tine, de cum pui piciorul înăuntru, nu există în altă parte în sistemul public. Bine, nici n-ar fi nevoie, de exemplu la ce bun să intri într-un spital și să vezi roind în jurul tău câțiva doctori și numeroase asistente, când e suficient unul singur care să te trimită la farmacie ca să-ți cumperi tratamentul?
Primisem din noiembrie înștiințare de la ANAF, cum că am de dat statului 200 de lei, un rest de impozit pentru veniturile înregistrate în 2012. Azi m-am dus să le dau banii. Știam de anul trecut procedura care implica două funcționare ca să-mi ia acești bani: una îmi printa o chitanță și cealaltă îmi încasa banii. Nu putea să facă una singură operațiunea asta. Nu e așa ușor să umbli cu banul contribuabilului. În plus nu poți să plătești nici cu cardul acolo, nici măcar nu există vreun ATM în jurul clădirii finanțelor publice. Trebuie să vii cu punga cu bani ca să-i furnizezi funcționarului român satisfacția de a ți-i număra în spatele ghișeului.
Azi am avut plăcerea să constat că numărul funcționarilor care s-au ocupat să-mi ia banii a crescut cu o treime 50% (dacă l-aș pune la socoteală și pe agentul pensionar care păzea ca un cerber plictisit casieria ar fi chiar dublu). Iar suma ce-mi fusese comunicată în scris s-a dublat la ghișeu. Înainte de a veni în contact cu printatoarea de chitanțe și cu casiera a trebuit s-o consult pe a treia, care mi-a băgat CNP-ul într-un computer și a scos ca din joben două sume diferite de cea care era scrisă pe înștiințarea mea de regularizare. Adică 100 de lei rest de impozit, în loc de 200, și 300 de lei asigurări de sănătate.
Păi de ce? o întreb pe funcționara cu jobenul. Pentru că așa zice Casa de Asigurări de Sănătate. Nu zice de unde, care dintre colaboratorii mei nu mi-a plătit asigurările, deși avea datoria s-o facă. Și nici de ce pe înștiințarea mea era un impozit dublu și acum se înjumătățise. „Probabil că mai aveați la noi o sumă rămasă”, zice doamna cu seninătate. Și dacă era rămasă de ce nu s-a calculat când mi-au trimis înștiințarea? Doamna nu știe, rolul ei acolo e doar să consulte oracolul și să-ți scrie sumele pe o bucățică de hârtie, ca să știe printatoarea ce să scrie pe chitanță. Dacă vreau să aflu trebuie să-mi iau colaboratorii la rând ca să-i întreb sau să merg la CNAS.
În fine, revin la cele două încasatoare, cu hârtia scrisă cu pixul de prima, și stau la altă coadă. În timp ce plătesc întreb de ce nu se pot achita sumele astea și online? iar printatoarea îmi zice înțepată că se pot plăti, arătându-mi două foi A4 pe perete, pline cu conturi de trezorerie. OK, ăsta e un progres față de anul trecut, dar în lumina experienței cu prima funcționară deduc că nu mă pot baza pe înștiințarea primită acasă, că risc să plătesc o sumă prea mare și să rămân datoare cu alta despre care habar n-am. Și apoi să mă trezesc și cu conturile blocate. Mă întreb dacă o plăti cineva online?
Ce naiba o fi așa greu, în secolul 21, în țara cu cea mai mare viteză de Internet (sau pe acolo), să existe un site unde să-și bage oamenii singuri CNP-ul și să vadă cât au de plătit și de ce? Dar chiar și așa, păstrându-le și ocrotindu-le ca pe monumentele naturii pe cele trei funcționare cu care am avut eu plăcerea azi, oare nu puteau să rezolve mai rapid mai mulți oameni dacă făcea fiecare toate operațiunile? De vreme ce fiecare avea un computer în față: să fi verificat CNP-ul omului, să-i printeze chitanța și să-i ia și banii. Oare ăla care a inventat sistemul ăsta de lucru s-o șterge singur la fund sau are trei oameni care se ocupă de asta?
Trackbacks/Pingbacks
[…] iar la ghișeu mi s-a spus că e altă sumă, și că nu se știe de unde provine ea, că „așa arată calculatorul”. Prin urmare acum nu știu dacă să am încredere că suma trimisă de ANAF prin poștă, și […]