N iște cifre cărora nu le pasă nici de reorganizarea Dreptei și demisia doamnei Udrea, nici de disputele hormonale dintre Cotroceni și Victoria, nici de unde și cu ce era îmbrăcat Ponta când se înzăpezea România. Cifrele astea sunt din cealaltă Românie, aia în care trăim noi ăștia care nu ne uităm la televizor, nu facem politică, nu mergem la vot pentru că nu mai credem că se poate schimba ceva, dar ne furăm căciula zi de zi.
Florin Dănescu, președinte executiv al Asociației Române a Băncilor din România, a declarat recent la un seminar că „insolvența afectează 20% din PIB, creanțele din procesele de insolvență fiind de 25 de miliarde de euro”. Afirmația a fost făcută în contextul unei discuții despre protecția datelor personale, în care unii acuzau băncile că abuzează de baza aia de date cu datornici, ca de un bau-bau.
Dănescu a încercat să-și justifice breasla, spunând că gradul de recuperare a acestor creanțe ale firmelor aflate în proces de insolvență abia atinge 1%, ceea ce demonstrează, în opinia lui, că „avem un proces enorm al insolvenței în România” și că asta este de fapt un mod pervers de a folosi o lege făcută cu bune intenții. În loc să profite de respiro-ul dat de lege ca să se reorganizeze, să învețe din greșeli și să-și relanseze cumva biznisul, afaceriștii români abuzează de insolvență ca să scape de datorii – a se citi ca să le dea țeapă creditorilor – își deschid alte firme și o iau de la capăt. De cele mai multe ori în același fel, pentru că se poate.
Tot de la Dănescu am înțeles că 19% din totalul creditelor acordate de bănci – 24 de miliarde de lei – sunt blocate în procese de insolvență. Asta reprezentând, așadar, pierderile băncilor. Însă pe lângă banii ăștia avem pierderile salariaților, care vin, probabil, imediat după bănci, la rând să fie țepuiți. Dar care au și mai puține șanse să-și recupereze banii decât băncile. În ciuda prevederilor legale sforăitoare, cum că salariații au prioritate în cazul lichidării firmei, realitatea stă fix așa cum spune și Dănescu: firmele profită de o legislație teoretic bună, ca să o folosească românește. Numai eu am auzit în ultima vreme de trei astfel de firme (una dintre ele m-a țepuit și pe mine) care au intrat în insolvență doar ca să scape de unele datorii, și-au deschis alte firme cu care funcționează bine mersi, ba chiar fac afaceri cu statul sau sunt „formatoare de opinie” în spațiul public unde evident că susțin pe unul și pe altul în funcție de care dă mai mult. Când se adună prea multe datorii (impozite, taxe către stat, asigurări etc) bagă firma în insolvență și merg mai departe. Victime colaterale sunt ăia de bună credință care vin în contact cu firmele astea la un moment dat și rămân apoi cu buza umflată, în pofida contractelor legale pe care le au cu ele.
Asta e despre țepele date de firmele care au lucrat legal, la vedere, cu acte, facturi, credite și toată paleta de instrumente financiare din economia formală. Un alt procent serios din PIB este legat de economia subterană. Estimată anul trecut că ar fi fost 28,4% din PIB. Avem unul dintre cele mai mari procente din Europa, numai Bulgaria ne mai întrece. Avem așadar 20% din PIB în insolvență și 28,4% din PIB la negru. În timp ce primul ministru clamează vesel că am avut creștere economică de când ne călăuzește el.
În timpul ăsta, instituțiile puse să păzească pepenii sunt conduse de interlopi, mafioți, politicieni sau soțiile lor pricepute în a cheltui banul public. Parlamentari, miniștri sau foști prim miniștri sunt băgați pe capete la pușcărie și totuși nimic nu se schimbă în urma lor. Prost să fii să respecți toate regulile când fix ăia care le veghează le încalcă primii.
Poate că sunt eu mai sensibilă la chestiunea asta, pentru că fac parte dintre țepuiții din acel 20%, dar zău dacă nu mi se pare că se duce totul dracului în jur și nu putem face absolut nimic.
„Tot de la Dănescu am înțeles că 19% din totalul creditelor acordate de bănci – 24 de miliarde de lei – sunt blocate în procese de insolvență. Asta reprezentând, așadar, pierderile băncilor.”
Creditele astea sunt acoperite, mai mult sau mai putin, cu garantii. Asa ca pierderea nu poate fi de 24 miliarde lei (poate doar contabil, pentru ca ar fi trebuit sa constituie provizioane pe suma asta). Valoarea ei depinde de valoarea garantiilor si a restului activelor firmelor in insolventa. Nici bancherii nu stiu o cifra exacta.
Bref, nu va bazati pe vorbele bancherilor, ca de multe ori nici ei nu stiu ce spun. 🙂
Si o buna parte din ei sunt tepari. Care au avut ghinionul sa intalneasca alti tepari, iar acum se plang :). Vorba aia, pai ori suntem tepari, ori nu mai suntem… 🙂 Asta-i oftica cea mare… 🙂
Departe de mine gândul să se plâng de milă băncilor, situația e de cacao pentru noi ăștilalți.
Da, situatia e de cacao, dar:
-bancile au partea lor de vina (ati simtit pe propria piele, nu?)
-statul are partea lui de vina (fiscalitate neadaptata, plati intarziate, TVA nereturnat la timp)
-electoratul are partea lui de vina (ca voteaza talhari)
etc etc etc.
Din pacate, iesirea din cacao este individuala. Fiecare pe cont propriu. E trist intr-un fel, dar e functional.
„Creditele astea sunt acoperite, mai mult sau mai putin, cu garantii.”
Marile credite sunt acoperite mai putin. Altfel cum au dat faliment in Romania atitea banci? E drept nici una in ultimii 10-12 ani si de cind BRD si BCR au fost luate de altii.
Electoratul n-are nici o vina. Cind alesul schimba colegiul de la un mandat la altul si cind ai de ales intre un hot de la USL si un tilhar de la PDL, pui si tu stampila pe ala de la PPDD ca zici ca e mai cinstit si dai peste un Gheorghe Coman de la PC.
Statul! Cine e statul? Pai cind Statul (prin Banca Nationala) tine dobinda de referinta la leu sus, iar bancile comerciale dau credite in alta moneda decit cea nationala, ca de suntem in UE si ne pregatim sa adoptam Euro, iar banca europeana tine dobinda de referinta la EUro la 1% si deci dobinda e mai mica…
Cind statul prin reprezentantii ei (guvernanti de toate gradele + presedinte) permit ca in Romania sa circule mai multe monede, ca in vremea Principatelor si cistigati lei grei dar platiti facturi in Euro, desi la cartea aia ce se cheama Constitutie zice altfel… (Ma rog, n-ar fi singurul articol incalcat, sau singurul ciudat si cu loc la interpretare)
Cind statul e de acord cu teapa de 400 milioane de la Rompetrol….
Stelian:
1. La firmele in insolventa, e vorba in general de credite mari, care nu s-au dat fara anumite garantii in spate. Garantii care acopera creditul, intr-o masura mai mica sau mai mare. De aceea, nu se poate spune ca valoarea creditului este integral pierdere.
2. Electoratul are vina ca se lasa cumparat pentru 1 litru de ulei si 1 punga de zahar.
Alegerea nu a fost in fiecare caz intre hotul de la USL si talharul de la PDL. Au existat si alte variante, iar la locale chiar mult mai multe alte variante. Cine s-a informat, a gasit alternative (chiar daca nu au strans decat cateva procente in final). Merita efortul de informare, macar pentru linistirea constiintei. 🙂
3. Pentru stat, gasim zeci de exemple, inclusiv cele mentionate de dvs (cu unele sunt de accord, cu altele nu, dar asta e alta discutie).
Poporul nostru format din mai multe paturi sociale, aia mai rasariti care nu accepta sa voteze pentru ulei si zahar si restul (ar mai fi si aia de accepta mita, dar voteaza tot cum vor ei ).
Ar trebui sa creasca pedeapsa pentru cei care ofera si primesc. Cum in Romania, rar vezi politician incoruptibil, ajungi sa alegi dintre cei mai putin rai din cei mai rai.
Ma gandesc ca si tu, daca e sa ajungi la putere o sa furi. De fapt sunt sigur de asta.Intrebarea e daca o sa te abtii si o sa furi asa… cu obraz, sau o sa fii la fel cu predecesorii ?
Pai sa ne uitam in urma putin, la istoria noastra, cum eram noi in vremuri mai vechi ?
Cand o sa apara in Romania un radical asa cum era Tepes, o sa fie bine, pana atunci „se duce totul dracului în jur și nu putem face absolut nimic.”