Pușculița versus cutia milei

- Am mai multe monede de 50 de bani dintr-o pușculiță, pe care vreau să le schimb, aveți nevoie de mărunt? - Nu avem nevoie, că au venit cei de la biserică adineauri și le-am schimbat trei milioane.

În ultimele zile am plimbat după mine cele două kilograme de monede de 50 de bani pe care le-am strâns în câțiva ani în pușculiță. Se pare că e mai ușor să-i strângi decât să-i cheltuiești, mai ales dacă vrei să-i schimbi înainte în hârtii de valoare. Aveam 187 de lei în cutia aia de conserve (nimeni n-a ghicit suma exactă, deci nu aștept vreo bere de la nimeni 😉 și toți vânzătorii se speriau de uriașa sumă când le spuneam că vreau să mi-o schimbe cu hârtii.

pusculitaMajoritatea mă refuzau pe motiv că n-au nevoie de mărunt. Unul de la un Mega Image mi-a spus că are nevoie de mărunt, dar să vin peste două săptămâni, că acum e plin de monede de la sărbători.  Azi am avut o jumătate de oră de pierdut prin oraș așa că mi-am pus ambiția să mărit monedele alea cumva, măcar în episoade dacă nu pe toate odată. Așa că am luat la rând toate magazinele de pe Calea Victoriei.

Primul a fost un magazin de haine. Mi-am exprimat interesul pentru o rochie care costa mai puțin decât punga mea cu galbeni. Vânzătoarea, șocată, m-a îndrumat să merg la niscai chioșcuri și să încerc să schimb sume mai mici. Decât să numere 150 de lei în fișicuri de câte 5 lei a preferat să mă piardă de clientă. A fost ca în scena aia din Pretty Woman (minus Richard Gere ;), când frumușica merge în magazinele de fițe și vânzătoarele refuză să-i arate marfa pentru că o bănuiesc că n-are suficienți bani. Iar ăsta nu era un magazin de fițe. Dar i-am urmat sfatul vânzătoarei și am intrat în următorul mini market. Am schimbat acolo 50 de lei.

A urmat farmacia de lângă biserica aia de vis a vis de clădirea CEC-ului mare. Farmacista de la tejghea înclina să-mi schimbe ceva, dar a intervenit șefa ei care mi-a tăiat-o scurt: tocmai veniseră cei de la biserica vecină cu 3 milioane de lei în diverse monede și le-au schimbat, așa că nu mai au nevoie de mărunt. Cutia milei a fost mai tare ca pușculița mea.

Am mai întrebat la un chioșc, apoi la o farmacie, primul m-a refuzat, farmacista mi-a schimbat 20 de lei. Următoarea sumă a fost 10 lei, schimbată la un chioșc chiar lângă Pizza Hutt, care de asemenea avea prea mult mărunt de la clienți și n-a vrut să-mi schimbe niciun leu. Mai aveam deci 107 lei de schimbat.

Traversând Bulevardul Elisabeta am văzut un homeless lângă un chioșc care vinde diverse și mi-am zis așa în gând: dacă reușesc să schimb 100 de lei la chioșcul ăsta îi voi dona homeless-ului cei 7 lei rămași. Mi se părea aproape imposibil așa că aproape că am râs nervos când vânzătorul m-a întrebat: cât aveți? Mi i-am schimbat pe toți, ba chiar și-a lăsat două cliente să aștepte numărând împreună cu mine banii în valoare de 100 de lei. M-am ținut de gândul cu care am cumpărat bunăvoința zeilor și i-am vărsat omului întins pe cartoane cei 7 lei rămași. Mi-a privit picioarele surprins, dar nu s-a uitat mai sus.

Așadar, am reușit să schimb banii din pușculiță cu un comision de doar 7 lei. Ce am învățat noi de aici a fost că nu contează numărul banilor, ci forma lor.

 

Etichete: , , ,

16 comentarii la “Pușculița versus cutia milei” Subscribe

  1. Izabela 09/01/2014 at 17:58 #

    Eu am strans cu ai mei de 1 leu si de 50 bani. doar la magazine am reusit sa schimb, cu chiu cu vai. La banca iti cer comision daca iti dau altii…sau cel putin mie asa mi-au zis.

  2. Flori 17/01/2014 at 23:10 #

    Noi am patit la fel cand am incercat sa scapam de maruntii din pusculita. Am cautat pe la toate magazinele din sat. Cei de la Mega au fost supertari: ” nu avem nevoie sa schimbam, avem suficienti marunti. Dar nu va putem impiedica sa platiti produsele cu ei”.
    Asa ca am facut cumparăturile iar pe restul i-am schimbat la Posta.

  3. arakelian 31/01/2014 at 09:49 #

    dar la banca?
    dar la hypermarket?

  4. adobrero 04/03/2014 at 21:52 #

    Poate e tardiv comentariul, dar la banca sunt obligati sa ti-i primeasca, daca faci depunere in contul tau (presupunand ca ai cont in lei). Mai pe scurt, poti sa-i blagoslovesti cu plata ratei in moneda 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

În așteptarea telefonului de la Angela Merkel

tausance-bun

Ce mai face echipa care l-a ajutat pe Iohannis să strângă un milion de like-uri pe Facebook și să ajungă președinte

De ce țin oamenii cu PSD

flyere

Deoarece în multe județe e cel mai mare angajator. Pe banii noștri, baronii PSD patronează instituții de stat supradimensionate cu angajați fictivi care muncesc în realitate pentru partid. Înțelegeți de ce se oftică Dragnea că el e singurul fraier judecat pentru o astfel de faptă pe care o practică cu succes toți colegii lui în continuare?

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.