În ultimele zile am plimbat după mine cele două kilograme de monede de 50 de bani pe care le-am strâns în câțiva ani în pușculiță. Se pare că e mai ușor să-i strângi decât să-i cheltuiești, mai ales dacă vrei să-i schimbi înainte în hârtii de valoare. Aveam 187 de lei în cutia aia de conserve (nimeni n-a ghicit suma exactă, deci nu aștept vreo bere de la nimeni 😉 și toți vânzătorii se speriau de uriașa sumă când le spuneam că vreau să mi-o schimbe cu hârtii.
Majoritatea mă refuzau pe motiv că n-au nevoie de mărunt. Unul de la un Mega Image mi-a spus că are nevoie de mărunt, dar să vin peste două săptămâni, că acum e plin de monede de la sărbători. Azi am avut o jumătate de oră de pierdut prin oraș așa că mi-am pus ambiția să mărit monedele alea cumva, măcar în episoade dacă nu pe toate odată. Așa că am luat la rând toate magazinele de pe Calea Victoriei.
Primul a fost un magazin de haine. Mi-am exprimat interesul pentru o rochie care costa mai puțin decât punga mea cu galbeni. Vânzătoarea, șocată, m-a îndrumat să merg la niscai chioșcuri și să încerc să schimb sume mai mici. Decât să numere 150 de lei în fișicuri de câte 5 lei a preferat să mă piardă de clientă. A fost ca în scena aia din Pretty Woman (minus Richard Gere ;), când frumușica merge în magazinele de fițe și vânzătoarele refuză să-i arate marfa pentru că o bănuiesc că n-are suficienți bani. Iar ăsta nu era un magazin de fițe. Dar i-am urmat sfatul vânzătoarei și am intrat în următorul mini market. Am schimbat acolo 50 de lei.
A urmat farmacia de lângă biserica aia de vis a vis de clădirea CEC-ului mare. Farmacista de la tejghea înclina să-mi schimbe ceva, dar a intervenit șefa ei care mi-a tăiat-o scurt: tocmai veniseră cei de la biserica vecină cu 3 milioane de lei în diverse monede și le-au schimbat, așa că nu mai au nevoie de mărunt. Cutia milei a fost mai tare ca pușculița mea.
Am mai întrebat la un chioșc, apoi la o farmacie, primul m-a refuzat, farmacista mi-a schimbat 20 de lei. Următoarea sumă a fost 10 lei, schimbată la un chioșc chiar lângă Pizza Hutt, care de asemenea avea prea mult mărunt de la clienți și n-a vrut să-mi schimbe niciun leu. Mai aveam deci 107 lei de schimbat.
Traversând Bulevardul Elisabeta am văzut un homeless lângă un chioșc care vinde diverse și mi-am zis așa în gând: dacă reușesc să schimb 100 de lei la chioșcul ăsta îi voi dona homeless-ului cei 7 lei rămași. Mi se părea aproape imposibil așa că aproape că am râs nervos când vânzătorul m-a întrebat: cât aveți? Mi i-am schimbat pe toți, ba chiar și-a lăsat două cliente să aștepte numărând împreună cu mine banii în valoare de 100 de lei. M-am ținut de gândul cu care am cumpărat bunăvoința zeilor și i-am vărsat omului întins pe cartoane cei 7 lei rămași. Mi-a privit picioarele surprins, dar nu s-a uitat mai sus.
Așadar, am reușit să schimb banii din pușculiță cu un comision de doar 7 lei. Ce am învățat noi de aici a fost că nu contează numărul banilor, ci forma lor.
Eu am strans cu ai mei de 1 leu si de 50 bani. doar la magazine am reusit sa schimb, cu chiu cu vai. La banca iti cer comision daca iti dau altii…sau cel putin mie asa mi-au zis.
Noi am patit la fel cand am incercat sa scapam de maruntii din pusculita. Am cautat pe la toate magazinele din sat. Cei de la Mega au fost supertari: ” nu avem nevoie sa schimbam, avem suficienti marunti. Dar nu va putem impiedica sa platiti produsele cu ei”.
Asa ca am facut cumparăturile iar pe restul i-am schimbat la Posta.
dar la banca?
dar la hypermarket?
Poate e tardiv comentariul, dar la banca sunt obligati sa ti-i primeasca, daca faci depunere in contul tau (presupunand ca ai cont in lei). Mai pe scurt, poti sa-i blagoslovesti cu plata ratei in moneda 🙂