F inalul anului 2013 mi-a adus un răspuns la întrebarea pe care mi-o tot puneam de ceva vreme: de ce se încăpățânează unii să se înghesuie pe Valea Prahovei? Pentru că acolo nu au surprize. Înfrunți câteva ore de trafic infernal pe drum, dar găsești negreșit aceleași stațiuni obosite. Pe când dacă ai curiozitatea să vizitezi și alte zone din minunata țărișoară, atât de prețuită pe Facebook de bravii noștri politicieni, riști să ai surprize. Ca mine.
Am plecat din București cu gândul să vizităm vestita Cetate a Corvinilor, de la Hunedoara. Dacă tot eram în zonă am zis să facem un ocol de 30-40 de km ca să vedem și Sarmizegetusa Regia, mai ales că nu era strop de zăpadă și deci drumul nu putea fi o problemă.
Pe traseu, puzderie de indicatoare aproape nou nouțe, care ne îndreptau îmbietor către cetatea lui Decebal. Un peisaj superb deasupra Costeștilor, o vale ascunsă în ceață și câteva sate pustii, prin care șerpuia o limbă de asfalt proaspăt peticit pe alocuri. Pe măsură ce ne apropiam nu ne venea a crede, cât de frumoase sunt locurile și cât de bine semnalizată e cetatea. Ultimii 18 km de drum neasfaltat însoțesc un pârâiaș de munte, dincolo de care demnii urmași ai dacilor și-au construit azi pensiuni și case de vacanță de un kitch autentic.
Tot pe ultimii kilometri apare și un indicator mai mare cu programul de vizitare a cetății, care ne avertizează în sfârșit că între decembrie și februarie locul e închis. Totuși, pentru că suntem în România și pentru că din sens opus tot vin mașini cu numere diverse, ne gândim că programul ăla e făcut să nu fie respectat.
Surpriză, însă, cu 4 km înainte de țintă suntem opriți la barieră de un tip purtând uniforma unei firme de pază, care ne spune că e închis. Zicem că vrem să mergem măcar pe jos, dar el ne descurajează, pe motiv că oricum nu ne vor lăsa jandarmii să intrăm. De ce? Mai ales că de sus tocmai cobora o mașină cu număr de Buzău.
– Dar ei cum de au intrat? întrebăm agentul de pază.
– Au venit cu șefii de la Jandarmerie… nu sunt turiști, ne explică pe jumătate jenat agentul, în timp ce din clădirea de pază iese și un jandarm care se uită suspicios la noi.
Situația pare dubioasă, atât din cauza programului absurd (de ce să fie închis locul ăla trei luni pe an, dacă traficul arată interesul turistic?), cât mai ales din cauza faptului că semnele arată că dincolo de bariera aia se petrece ceva, nu e chiar închis pentru toată lumea.
În fine, dăm înapoi și plecăm, cu regretul că totuși nu existase o formă de a ne informa înainte despre programul ăsta, măcar să nu fi făcut 80 de km dus întors de pomană. Dar dacă e regulă, e regulă.
După ciobanul Ghiță din Jina, Ponta l-a vizitat și pe Decebal
Când am ajuns acasă, în seara de 30 decembrie, am văzut că premierul Ponta postase o poză pe contul lui de Facebook, făcută cu fiul lui, exact în locul acela minunat de unde se vedea valea plină de ceață, cu textul ăsta: „Azi, profitand de vremea superba, fetele au mers la Prislop, iar eu si Andrei am urcat in Muntii unde stramosii nostri daci au avut ultimul adapost in fata romanilor! Chiar avem o tara de care trebuie sa fim mandri!”. (Mai departe le mulțumea celor care i-au dat like la poza cu ciobanul Ghiță din Jina și se lega de Băsescu despre care auzise el că ar fi depășit coloana de mașini de pe Valea Prahovei ca să ajungă mai repede la Predeal.)
Apoi, pe 31 decembrie a publicat poza asta dovedind, dacă mai era nevoie, că el nu fentează cozile de mașini de pe Valea Prahovei, ca Băsescu, ci confiscă cu totul un obiectiv istoric pe are voiau să-l vadă și alți turiști, doar pentru că el e premier și pentru el se încalcă orice regulă.
Dar hai să presupunem, prin absurd, că nu prezența acolo a premierului ne-a interzis nouă vizita, că Ponta și fiul, după ce s-au plimbat cu ATV-ul exact prin locurile alea, ar fi zis ca și noi, OK, am bătut drumul până aici, dar nu putem vedea cetatea, pentru că așa e programul. Care e raționamentul acelui program, oameni buni? Pentru că dacă tot plătești niște jandarmi și o firmă privată ca să-ți păzească un muzeu, nu ar fi logic să îl lași să fie vizitat și astfel să scoți niște bani din vizitarea lui? Apoi, Sarmizegetusa e o expoziție de pietre în aer liber, ca Stonehenge, de ce ar trebui închise trei luni pe an? Stonehenge e deschis tot anul.
Înțeleg că din vara lui 2013 s-a pus o taxă de 5 lei de vizitator. Nu știu exact câți vizitatori ar avea pe zi sau pe lună Sarmizegetusa, dar bănuiesc că mare parte dintre cei care merg la Hunedoara pentru Castelul Corvinilor, ca și noi, s-ar abate și până aici. Adică peste 350.000 de vizitatori anual. Iar Castelul Corvinilor e, după cum admite și primarul Hunedoarei, principala sursă de venit a orașului.
Deși e principala sursă de venit a localității (unica după cum aprecia cu năduf o muzeografă), nu s-au mai băgat bani în el de patru ani, iar lucrările de restaurare au rămas înghețate în proiect, ca și schelele de pe zidul vestic. Totuși, vizitatorii plătesc 20 de lei intrarea, plus 5 lei taxa pentru fotografiat, ca să vadă nici un sfert din castel, multe încăperi fiind încuiate pentru că sunt neamenajate.
E păcat de locul ăla pentru că spre deosebire de multe alte cetăți istorice de prin țară asta arată încă suficient de atractiv pentru turism. Dar se degradează văzând cu ochii. Muzeografa povestea că numai pentru schimbarea celor câteva becuri care luminează camera lui Matei Corvin de la etajul unu e necesar un teanc de hârtii. O birocrație care a ucis deja niște fonduri europene care ar fi existat pentru restaurarea cetății, și ucide în continuare orice proiect pe care angajații îl mai fac pentru îmbunătățirea situației. Pare că primăria exploatează găina cu ouă de aur, dar nu e capabilă măcar să-i dea de mâncare.
Mi-a plăcut zona asta în care m-am plimbat la finele anului 2013, dar mi-a lăsat un gust amar: Castelul Corvinilor va ajunge probabil o ruină în ritmul ăsta de exploatare indiferentă, și va fi păzit împotriva turiștilor precum pietrele de la Sarmizegetusa, dând ocazia câte unui vremelnic premier să se pozeze lângă ele ca să arate de ce a fost în stare nația pe care o conduce. Consolarea e că în locul vestigiilor istorice vin tare din urmă astea contemporane. Periferia Hunedoarei e deja o capodoperă de arhitectură contemporană. Te și miri de unde atâta prosperitate imobiliară într-un oraș de asistați social care trăiește de pe urma unui castel construit acum câteva sute de ani de niște unguri.
La un moment dat colindam niște dealuri din preajma orașului împreună cu un prieten. Încă nu mă pricepeam la ciuperci dar am adunat cîteva urmînd să lămurim problema ulterior (greșit, nu faceți așa ceva). Apare un pădurar (știrb rău de tot) care ne apostrofează „că nu-i voie să culegem ciuperci.” „De ce ?” „Păi ce mai mănîncă șefii ?” I-am sărit amîndoi în cap pînă s-a dus învîrtindu-se (nu culegea și nici nu părea să se priceapă). Se întîmpla pe la milocul anilor ´80.
Aș mai putea povesti multe despre sufletele de sclavi ale multor conaționali dar mă rezum la salutul „să trăiți !”. Odios ! Cum adică: numai eu să trăiesc ? Cu el, „politicosul”, ce se întîmplă ? Moare ? (ca să-mi fie mie bine)
La multi ani!
Pe la mijlocul anilor ’80 nu stiu cum era dar acum chiar nu aveti voie sa culegeti ciuperci. Legea (nu tocmeala) spune ca va trebuie… autorizatie. Nu stiu numarul legii, sunt prea multe.
O fi existînd legea, nu spun nu. Dar tare aș vrea să văd cine o aplică (ciocnirea cu pădurarul a avut loc la cîțiva pași de un canton silvic). Cîtă vreme se vorbește în draci la telefonul mobil în timpul șofatului și „oamenii (fărăde)legii” se fac că plouă, mai va cu ciupercile.
La mulți ani !
La multi ani, Dollo!
E frumos locul cu pietre. Si… infrumusetat.
Mai era poarta de beton la marginea Costestiului? Dar Teava? (daca mai era acolo si vazut-o nu mai sunt necesare alte detalii)
Minunea crenelata de pe vale se pare ca este „made in USA”. Macar partea de… conceptie. Un Napoleon al timpurilor noastre.
Ce nu te-au lasat sa vezi chiar merita vazut. Mai ales padurea de fagi care inconjoara locul. Si, de ce nu, vestigiile partial completate cu beton armat. Doar partial, a venit „revolutia” si parte din adaugiri a ajuns sa zaca prin padure.
Ar putea exista si o explicatie a inchiderii accesului in lunile cu zapada (cel putin in teorie). Fara legatura cu mitocania de partid si de stat.
Poarta de beton era, dar la dus nu am văzut anunțul cu programul, abia la întors i-am acordat importanță. Oricum, ideal ar fi fost să existe măcar un site de pe care să te poți informa înainte de a purcede la drum. Sau dacă tot au pus indicatoare încă de la drumul național, să fi pus și acolo asta cu închis pe timp de iarnă. Deși chiar nu văd motivul, cine are mașină bună poate să facă drumul ăla și pe zăpadă.
Pietrele de acolo au niste mii de ani. Tinichelele pe patru roti, bune sau mai putin bune, ar trebui sa ramina jos, in sat. Vara sau iarna.
Mergi sa te bucuri de poiana de sus pe timp de vara si ai sa intelegi (daca nu ai ghinionul sa dai peste vreo turma de „turisti” avizi de suvenire). La 30-40 cm de zapada mai vezi doar parii de lemn dacic à la Sergiu Nicolaescu, cei care apar inevitabil prin toate pozele.
tare
tare rau
don’t stop keep walking (or writing or so …)
am fost in vara aproximativ in zona, nitel mai incolo, la Hateg. si m-am nimerit intr-o seara la Biserica reformata (la origini, acu’ vreo 600 si ceva-700 ani ortodoxa) de la Santa-Maria Orlea si era un domn (nu m-am prins daca era preotul paroh, ca era „civil” si foarte pus pe glume, dar stia ce spune), care, dupa ce ne-a explicat el ce era de explicat si ne-a aratat ce era de aratat, a ajuns si la discutia cu „cine, de ce nu amenajeaza/repara, etc”. cica toate aceste monumente nu sunt in subordinea primariilor. ba chiar nu prea se stie cine cum, ba ministerul culturii, ba diverse muzee, ba aia, ba ailalta. chiar e un mare balamuc sa obtii toate aprobarile ca sa restaurezi si amenajezi un astfel de monument istoric. cica sa obtii fondurile e chiar floare la ureche, fata de a obtine aprobarile. iar o doamna turista, ca se pare ca lucra in domeniu, sustinea 100% ce spunea domnul in cauza.
totusi in zona se mai misca ceva; chiar acolo se pare ca abia terminasera niste cercetari care relevasera ca o bucatica de pictura era colorata in celebrul „albastru de Voronet”, nitel mai incolo, la cetatea Candestilor reusisera sa obtina forndurile (mare parte externe si nerambursabila), dar mai ales aprobarile si incepusera restaurarile, intr-un sat mai intr-o parte reusisera sa puna pe picioare un mic muzeu al dinozaurilor. se pare ca in zona s-au descoperit niste specii pitice de dinozauri, care nu s-au gasit prin alte zone ale lumii. curatorul de la muzeu a fost chiar dragut si foarte amabil. l-a sunat domnu’ de la biserica si a venit de acasa sa ne explice ce si cum (eram 3 oameni, o doamna cu fiica si subsemnata), desi era vreo 7 si ceva seara si programul chiar se terminase. ne-a explicat pe larg, cu toate amanuntele, a raspuns la toate intrebarile, a oferit o gramada de date suplimentare (omul chiar punea suflet), de parca n-ar fi fost in timpul lui liber si nu-l astepta nevasta cu ciorba calda si vacile sa fie ingrijite.
chiar m-am simtit bine ca turist in zona. singura durere a fost ca o masina personala mi-ar fi oferit oportunitatea de a vedea mai multe. imi doream teribil sa vad si sarmizegetusa dacica, dar nu exista niciun mijloc de transport in comun intr-acolo, chiar si facand drumul pe bucati.
iar taxa de fotografiere (pe unde a fost), desi unii turisti mai plimbati pe afara sustin ca e absurda, mi s-a parut chiar decenta. (iar potofelul meu are si tzepi si colti si musca 🙂 ). ca idee, la sarmizegetusa ulpia traiana acelasi bilet si aceeasi taxa de fotografiere erau valabile si la ansamblul arheologic si la muzeul de vis-a-vis.
ps. am facut si o gramada de poze „pentru dollo.ro”. (anul trecut ai facut o postare de genul asta si am vrut sa fiu pregatita 🙂 ) palma mea a fost tot timpul verde de la carioca. dar n-am descarcat nimic din aparatul foto. poate in zilele astea libera sa ma invrednicesc.
Da, recunosc că nu am fost parolistă cu solicitarea de poze de la voi, m-am gândit că ați uitat, dar uite că m-am înșelat 🙂
Descoperirea dinozaurilor pitici este opera unui oarecare Nopcsa, un personaj fascinant (detalii pe wikipedia). Cea mai draguta chestie ar fi ca a botezat una din specii – tineti-va bine – Magyarosaurus Dacus !
LOOOOOL !
Dacă mai ai chef de zona Hațegului, Valea Jiului, Sarmizegetusa dacică, poți să mă anunți cu câteva săptămâni înainte și fac tot posibilul să te culegem și pe tine. Adresa mea de e-mail o iei de la Dollo dacă te interesează.
multumesc mult, mult de tot pentru oferta.
sunt cam genul care nu prea se duce de doua ori in aceeasi zona, dar sarmizegetusa dacica n-o s-o las sa-mi scape.
sa vedem cum se taie cartile in materie de concediu anul asta, cu un botez in familie (la fratelo) si o posibila nunta la un var, am o vaga senzatie ca o sa sar peste plecari, dar sa traim pana mai la vara.
Ce tara frumoasa avem… ce bine ar fi daca am incepe sa o si promovam!
Nu poti sa promovezi ceva ce nu cunosti.
Rezultatul va fi o poza cu Sfinxul din Bucegi asezat pe malul unui rau in care sunt varsate zoaiele stabilimentelor „agro-turistice” din preajma. Sau un castel transformat in carciuma si vopsit in roz (pentru ca tot a fost vorba si de zona Hateg intr-un alt comentariu de pe aici)
Nu pot să cred că ai trecut prin zonă și nu ai dat un semn. Palatele țiganilor de la marginea Hunedoarei sunt celebre, la câte mașini cu numere dubioase (adică expirate) de Anglia și Franța sunt parcate pe-acolo, nici nu mă mir că au avut bani de construit kitch-uri fără geamuri, dar cu o mie de turnulețe.
Am trecut ca fulgerul, dar m-am gândit la tine 🙂 Data viitoare stau mai mult.
/www.facebook.com/ovidiulaurentiu.balan/media_set?set=a.495158063934142.1073741847.100003198587313&type=3 din cauza pomanagiilor astea ai pierdut o lectie de istorie pe cinste
Nu stiu de ce, o fi postura, mutra, dar creierul meu isi imagineaza in jos, in continuarea pozei cu Ponta niste carje… Nu, nu ii urez „de bine”, dar chiar arata ca si cum s-ar sprijini in asa ceva…
Exact la asta m-am gandit si eu cand am vazut poza, ca parca ar fi in carje … de fapt, asa si arata, ca ar fi in carje. Probabil e o poza nereusita cu o jacheta prea infoiata pe el, ca de mutra plagiatorului ma abtin sa comentez …
Dollo, chestia din a doua poza nu e „pensiune”, nici „casa de vacanta” ci „o ceva” dubioasa, construita de un tip pe nume Napoleon savescu (nu e banc!) pentru niste smecherii dintr-alea, seria „in Romania e buricul Pamantului” – da cautare dupa numele lui si ai sa vezi cam cu ce „se mananca” personajul 😉
Cat despre cetatea de la Hunedoara… pai, aia NU din „taxa de vizitare” aduce venituri (in fond cati ati fost? nici cati sa platiti salariul paznicului pe juma de zi) ci din nunti, botezuri si alte paranghelii care se organizeaza pe acolo – presupun ca pun, cu ocaziile acelea, si o gramada de manele 😛
Nu am cum confirma informatia de mai sus, dar cert e ca dl. presedinte al Societatii romane de dacologie e sotul directoarei ICR New York.
Dollo, sa nu mergi nici la Olanesti.
O „dameza” a pus mana pe izvoare si a pus lacat pe ele. Am facut prostia sa imi imaginez ca pot sa gust si eu din izvoare, contra cost macar, dar e imposibil.
Toate izvoarele dau apa „pe card” dar nu exista nici un tonomat de carduri in statiune – nu le poti lua contra cost decat cu tratament de la hotel pe 2 saptamani si stampila de la doctor.
Asa ca vizitator care vrei 1-2 litri de apa sa gusti este imposibil…
Inteleg sa iei izvoarele in concesiune sa faci bani, nu sa le iei ca sa NU faci bani…