F inalul anului 2013 mi-a adus un răspuns la întrebarea pe care mi-o tot puneam de ceva vreme: de ce se încăpățânează unii să se înghesuie pe Valea Prahovei? Pentru că acolo nu au surprize. Înfrunți câteva ore de trafic infernal pe drum, dar găsești negreșit aceleași stațiuni obosite. Pe când dacă ai curiozitatea să vizitezi și alte zone din minunata țărișoară, atât de prețuită pe Facebook de bravii noștri politicieni, riști să ai surprize. Ca mine.
Am plecat din București cu gândul să vizităm vestita Cetate a Corvinilor, de la Hunedoara. Dacă tot eram în zonă am zis să facem un ocol de 30-40 de km ca să vedem și Sarmizegetusa Regia, mai ales că nu era strop de zăpadă și deci drumul nu putea fi o problemă.
Pe traseu, puzderie de indicatoare aproape nou nouțe, care ne îndreptau îmbietor către cetatea lui Decebal. Un peisaj superb deasupra Costeștilor, o vale ascunsă în ceață și câteva sate pustii, prin care șerpuia o limbă de asfalt proaspăt peticit pe alocuri. Pe măsură ce ne apropiam nu ne venea a crede, cât de frumoase sunt locurile și cât de bine semnalizată e cetatea. Ultimii 18 km de drum neasfaltat însoțesc un pârâiaș de munte, dincolo de care demnii urmași ai dacilor și-au construit azi pensiuni și case de vacanță de un kitch autentic.
Tot pe ultimii kilometri apare și un indicator mai mare cu programul de vizitare a cetății, care ne avertizează în sfârșit că între decembrie și februarie locul e închis. Totuși, pentru că suntem în România și pentru că din sens opus tot vin mașini cu numere diverse, ne gândim că programul ăla e făcut să nu fie respectat.
Surpriză, însă, cu 4 km înainte de țintă suntem opriți la barieră de un tip purtând uniforma unei firme de pază, care ne spune că e închis. Zicem că vrem să mergem măcar pe jos, dar el ne descurajează, pe motiv că oricum nu ne vor lăsa jandarmii să intrăm. De ce? Mai ales că de sus tocmai cobora o mașină cu număr de Buzău.
– Dar ei cum de au intrat? întrebăm agentul de pază.
– Au venit cu șefii de la Jandarmerie… nu sunt turiști, ne explică pe jumătate jenat agentul, în timp ce din clădirea de pază iese și un jandarm care se uită suspicios la noi.
Situația pare dubioasă, atât din cauza programului absurd (de ce să fie închis locul ăla trei luni pe an, dacă traficul arată interesul turistic?), cât mai ales din cauza faptului că semnele arată că dincolo de bariera aia se petrece ceva, nu e chiar închis pentru toată lumea.
În fine, dăm înapoi și plecăm, cu regretul că totuși nu existase o formă de a ne informa înainte despre programul ăsta, măcar să nu fi făcut 80 de km dus întors de pomană. Dar dacă e regulă, e regulă.
După ciobanul Ghiță din Jina, Ponta l-a vizitat și pe Decebal
Când am ajuns acasă, în seara de 30 decembrie, am văzut că premierul Ponta postase o poză pe contul lui de Facebook, făcută cu fiul lui, exact în locul acela minunat de unde se vedea valea plină de ceață, cu textul ăsta: „Azi, profitand de vremea superba, fetele au mers la Prislop, iar eu si Andrei am urcat in Muntii unde stramosii nostri daci au avut ultimul adapost in fata romanilor! Chiar avem o tara de care trebuie sa fim mandri!”. (Mai departe le mulțumea celor care i-au dat like la poza cu ciobanul Ghiță din Jina și se lega de Băsescu despre care auzise el că ar fi depășit coloana de mașini de pe Valea Prahovei ca să ajungă mai repede la Predeal.)
Apoi, pe 31 decembrie a publicat poza asta dovedind, dacă mai era nevoie, că el nu fentează cozile de mașini de pe Valea Prahovei, ca Băsescu, ci confiscă cu totul un obiectiv istoric pe are voiau să-l vadă și alți turiști, doar pentru că el e premier și pentru el se încalcă orice regulă.
Dar hai să presupunem, prin absurd, că nu prezența acolo a premierului ne-a interzis nouă vizita, că Ponta și fiul, după ce s-au plimbat cu ATV-ul exact prin locurile alea, ar fi zis ca și noi, OK, am bătut drumul până aici, dar nu putem vedea cetatea, pentru că așa e programul. Care e raționamentul acelui program, oameni buni? Pentru că dacă tot plătești niște jandarmi și o firmă privată ca să-ți păzească un muzeu, nu ar fi logic să îl lași să fie vizitat și astfel să scoți niște bani din vizitarea lui? Apoi, Sarmizegetusa e o expoziție de pietre în aer liber, ca Stonehenge, de ce ar trebui închise trei luni pe an? Stonehenge e deschis tot anul.
Înțeleg că din vara lui 2013 s-a pus o taxă de 5 lei de vizitator. Nu știu exact câți vizitatori ar avea pe zi sau pe lună Sarmizegetusa, dar bănuiesc că mare parte dintre cei care merg la Hunedoara pentru Castelul Corvinilor, ca și noi, s-ar abate și până aici. Adică peste 350.000 de vizitatori anual. Iar Castelul Corvinilor e, după cum admite și primarul Hunedoarei, principala sursă de venit a orașului.
Deși e principala sursă de venit a localității (unica după cum aprecia cu năduf o muzeografă), nu s-au mai băgat bani în el de patru ani, iar lucrările de restaurare au rămas înghețate în proiect, ca și schelele de pe zidul vestic. Totuși, vizitatorii plătesc 20 de lei intrarea, plus 5 lei taxa pentru fotografiat, ca să vadă nici un sfert din castel, multe încăperi fiind încuiate pentru că sunt neamenajate.
E păcat de locul ăla pentru că spre deosebire de multe alte cetăți istorice de prin țară asta arată încă suficient de atractiv pentru turism. Dar se degradează văzând cu ochii. Muzeografa povestea că numai pentru schimbarea celor câteva becuri care luminează camera lui Matei Corvin de la etajul unu e necesar un teanc de hârtii. O birocrație care a ucis deja niște fonduri europene care ar fi existat pentru restaurarea cetății, și ucide în continuare orice proiect pe care angajații îl mai fac pentru îmbunătățirea situației. Pare că primăria exploatează găina cu ouă de aur, dar nu e capabilă măcar să-i dea de mâncare.
Mi-a plăcut zona asta în care m-am plimbat la finele anului 2013, dar mi-a lăsat un gust amar: Castelul Corvinilor va ajunge probabil o ruină în ritmul ăsta de exploatare indiferentă, și va fi păzit împotriva turiștilor precum pietrele de la Sarmizegetusa, dând ocazia câte unui vremelnic premier să se pozeze lângă ele ca să arate de ce a fost în stare nația pe care o conduce. Consolarea e că în locul vestigiilor istorice vin tare din urmă astea contemporane. Periferia Hunedoarei e deja o capodoperă de arhitectură contemporană. Te și miri de unde atâta prosperitate imobiliară într-un oraș de asistați social care trăiește de pe urma unui castel construit acum câteva sute de ani de niște unguri.
Of, Doamne! …sau cum să mai zic să nu dau greș?!
Să nu crezi că fac din scurta mea povestioară o scuză pentru că nu e deloc așa, m-aș întoarce în România chiar în minutul ăsta dacă ar fi după mine.
După revelion, chiar pe 1 ianuarie, am ieșit cu familia la o plimbare în rezervația de deasupra noastră. O frumusețe de munte în care ai toate șansele să te rătăcești fără să-ți pară rău de asta. A nins abundent așa că mă așteptam să am ceva dificultăți pe drum dar în ciuda micilor mele temeri n-am avut nicio problemă – se vede treaba că drumarii n-au dormit. La primul popas spre rezevație oprim mașina să facem „poze” – știi și tu, de-astea de amatori făcute cu o cameră destul de bună dar fără talentul ochiului de fotograf, așa pentru colecție și amintiri. În popas, pe partea cealaltă a drumului, pe o creangă înnegrită de vreme și probabil incendii, stăteau semeț o pereche de Haliaeetus leucocephalus spre deliciul turiștilor și spre disperarea iepurilor și a celorlalte păsări din zonă. Frumoasă priveliștea dar tot n-am înțeles de ce erau așa de mulți turiști în popas. Mă lămurește o tânără familie de japonezi: „E închisă rezervația”. Nu văzusem afișul de la intrare iar întrebarea mea cădea puțin penibil. Dar, cu încăpățânare am mai condus încă vreo 3 kilometri, urmat de încă vreo 10 mașini din popas, până la râu, chiar la intrarea în rezervație unde e și un muzeu local de geologie – și ăsta închis de 1 ianuarie. Dar ce mai conta, eram în aer liber, râul umplea valea cu aburi ce se gudurau pe lângă malurile înzăpezite. O minunăție. Între timp, au mai venit și alte mașini care au ignorat anunțul și ne-am trezit cu parcarea de la muzeu aproape un sfert ocupată. Nu-ți spun câtă bulgăreală, câtă veselie, ba chiar și niște plânsete de copii. La un momentdat, vine o mașină și parchează chiar la intrarea în muzeu. Iese un moșulică la vreo 65 – 70 de ani și zice…
– V-am văzut sus la popas, eu locuiesc pe partea cealaltă în Lehigh și-am venit să vă deschid. Azi nu lucrăm, dar dacă e așa de multă lume…
Și intră în grabă în recepție, încropește un anunț cu carioca și-l pune în geam: „Dacă ai ajuns până aici, ai intrarea liberă”.
Bucuria copiilor. Noi mai vizitasem muzeul dar am intrat la rugămințile lor. Cât ne-am învârtit pe-acolo, vreo două ore, moșulică alerga când încoace când încolo, ba să aprindă nu știu ce felinare, ba să dea drumul la fântâna cu apă, ba să aprindă focul în sala mare de vizitatori, ba să dea telefoane. La ieșire aveam surpriza să constat că omul mobilizase încă vreo 3 supraveghetoare care să ne conducă și să ne facă să ne simțim bine. Cum bine ne șade, am pus niște bănuți într-un plic și i-am lăsat ca donație. Am zis că se merită pentru un așa efort: să pleci de-acasă și să deschizi muzeul pentru niște turiști încăpățânați care nu văd sau nu le pasă că e închis… și să mai chemi și 3 colege… Dar, nu era tot…
Ies din muzeu și văd bariera ridicată. După zgomot mi-am dat seama că erau tractoarele de munte și mi-am imaginat că sunt pădurarii. La barieră, un ingineraș ne face cu mâna.
– Puteți să vă duceți până la curtea cu cerbi, zice el, am curățat drumul până acolo. Mai departe n-ar fi bine să urcați, o să lucreze băieții ăștia și vă anunț eu dacă se poate.
Și face semn că putem să intrăm.
Să-ți spun ce-am simțit când am citit articolul tău?…
Ponta merge la ruine pentru rugăciuni de taină.Pierde şi iar pierde.Trebuie să scoată asul de pe mîneca: Marian Oprişan…
„kitch autentic”?? ar fi fost un oximoron daca ai fi scris „kitsch autentic”
Te-au contactat cei de la B1? Am vazut reportaj exact pe tema asta, cu pozele luate de la tine de pe site. „Femeia a incercat sa urce la rezervatie…” :))) macar pe poze pusesera dollo.ro.
Nu m-au contactat.
De doua zile urmaresc reactiile. Foarte… edificator.
Subiectul ar putea fi legat de cultura, civilizatie, educatie, respect, bun simt si inca altele. Nu, subiectul receptat este… Victor Ponta.
Dollo, umbla repede prin tara, pe unde mai apuci. Se-alege praful curand.