Tupeu bancar 2014

... sau prostia de a nu scrie în baza de date, în dreptul fiecărui client, ce măgării i-ai făcut pe parcursul anilor în care l-ai creditat.

– Bună ziua, doamna D.B.?

– Da

– Sunt X-ulica de la Volksbank.

– Bună ziua!

– Având în vedere că aveți deja la noi un credit, și că aveți un istoric de plată bun…

–  … hait! mi-am zis, să vezi că m-au sunat să-mi facă bucuria aia

– … v-am sunat ca să vă întrebăm dacă nu doriți să mai faceți un credit la noi? Sau să vi-l refinanțați pe cel actual?

– Poftim!? Mai spuneți o dată că n-am înțeles exact ce-mi propuneți.

– Să mai luați un credit de la noi…. sau să-l refinanțați pe cel actual?

– Păi de ce credeți că aș mai vrea să iau un credit de la dumneavoastră, când abia aștept să scap de ăsta actual și să nu mai am vreodată relații cu banca dvs? Pentru că eu am un istoric de plată bun, dar dumneavoastră nu ați avut o conduită corectă față de mine, așa că nimic nu mă stimulează să mai continui relația cu banca asta.

– Da? (moment penibil de tăcere) Atunci bine! La revedere.

După articolul în care spuneam ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank, ca răspuns la campania lor de PR, am fost contactată de un un domn de la bancă, responsabil cu „customer service”, cu care m-am întâlnit. I-am povestit ce m-a deranjat în relația cu banca lor și că niște scuze din partea lor n-ar fi tardive, chiar dacă pe mine personal nu mă vor mai prinde vreodată de client în sucursalele lor. Nu știu exact care au fost așteptările lui de la acea întâlnire, dar s-a finalizat ca în tren: eu i-am zis că m-am simțit țepuită de banca la care lucrează el, el mi-a zis că știe că au fost anumite greșeli de gestionare a situației explozive din anii 2009-2010, în care s-a schimbat legislația, dar că se lucrează la îndreptarea situației.

Fiecare și-a luat dreptatea și a plecat acasă.

Azi primesc acest telefon care îmi demonstrează nu numai că discuția aia a fost o frecție la picior de lemn, dar și că banca lucrează în continuare după ureche. Tipul îmi explicase atunci, la întâlnire, că erorile comise au fost generate de faptul că în anii de boom economic toate băncile (nu numai a lor) au angajat personal la kilogram, cu singura obligație de serviciu de a vinde credite. Era vremea în care și un surdo mut cu retard mental putea să-ți vândă un credit, pentru că toți eram niște maimuțe însetate de credite.

Ulterior, când lucrurile au luat-o razna și ei au demonstrat că tot surdo muți au și la juridic, nu mai era nimic de făcut. Nu sunt eu în măsură să le dau lecții de customer service celor de la Volksbank, oricum au oameni plătiți pentru asta, dar dacă aș fi în locul lor aș face un mic efort de documentare înainte de a suna creditații pe care-i am în baza de date, ca să văd ce relații am avut cu oamenii respectivi. Că așa poate îi sună și pe ăia cu care sunt în procese, și le oferă cu tupeu alte credite sau refinanțarea.

Sau, ca să înțeleagă mai bine domnii și doamnele de la Volksbank, e ca și când eu le-aș da o țeapă lor, refuzând să le mai plătesc un credit, și i-aș suna la un moment dat să-i întreb dacă nu vor să-mi mai dea niște bani, ca să le mai trag o țeapă, că poate nu au învățat nimic din prima. Oare ce ar face ei în cazul ăsta, mi-ar mai da niște bani?

Etichete: , , , , ,

17 comentarii la “Tupeu bancar 2014” Subscribe

  1. ana 22/01/2014 at 22:29 #

    Ei sunt in procesul colectiv cu VB si confirm ca si noi am fost sunati pt credit nou sau refinantare. Mie mi s-a propus si sa-mi fac un depozit la ei. Sunt varza. Nu stie dreapta ce face stanga!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1