Tupeu bancar 2014

... sau prostia de a nu scrie în baza de date, în dreptul fiecărui client, ce măgării i-ai făcut pe parcursul anilor în care l-ai creditat.

– Bună ziua, doamna D.B.?

– Da

– Sunt X-ulica de la Volksbank.

– Bună ziua!

– Având în vedere că aveți deja la noi un credit, și că aveți un istoric de plată bun…

–  … hait! mi-am zis, să vezi că m-au sunat să-mi facă bucuria aia

– … v-am sunat ca să vă întrebăm dacă nu doriți să mai faceți un credit la noi? Sau să vi-l refinanțați pe cel actual?

– Poftim!? Mai spuneți o dată că n-am înțeles exact ce-mi propuneți.

– Să mai luați un credit de la noi…. sau să-l refinanțați pe cel actual?

– Păi de ce credeți că aș mai vrea să iau un credit de la dumneavoastră, când abia aștept să scap de ăsta actual și să nu mai am vreodată relații cu banca dvs? Pentru că eu am un istoric de plată bun, dar dumneavoastră nu ați avut o conduită corectă față de mine, așa că nimic nu mă stimulează să mai continui relația cu banca asta.

– Da? (moment penibil de tăcere) Atunci bine! La revedere.

După articolul în care spuneam ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank, ca răspuns la campania lor de PR, am fost contactată de un un domn de la bancă, responsabil cu „customer service”, cu care m-am întâlnit. I-am povestit ce m-a deranjat în relația cu banca lor și că niște scuze din partea lor n-ar fi tardive, chiar dacă pe mine personal nu mă vor mai prinde vreodată de client în sucursalele lor. Nu știu exact care au fost așteptările lui de la acea întâlnire, dar s-a finalizat ca în tren: eu i-am zis că m-am simțit țepuită de banca la care lucrează el, el mi-a zis că știe că au fost anumite greșeli de gestionare a situației explozive din anii 2009-2010, în care s-a schimbat legislația, dar că se lucrează la îndreptarea situației.

Fiecare și-a luat dreptatea și a plecat acasă.

Azi primesc acest telefon care îmi demonstrează nu numai că discuția aia a fost o frecție la picior de lemn, dar și că banca lucrează în continuare după ureche. Tipul îmi explicase atunci, la întâlnire, că erorile comise au fost generate de faptul că în anii de boom economic toate băncile (nu numai a lor) au angajat personal la kilogram, cu singura obligație de serviciu de a vinde credite. Era vremea în care și un surdo mut cu retard mental putea să-ți vândă un credit, pentru că toți eram niște maimuțe însetate de credite.

Ulterior, când lucrurile au luat-o razna și ei au demonstrat că tot surdo muți au și la juridic, nu mai era nimic de făcut. Nu sunt eu în măsură să le dau lecții de customer service celor de la Volksbank, oricum au oameni plătiți pentru asta, dar dacă aș fi în locul lor aș face un mic efort de documentare înainte de a suna creditații pe care-i am în baza de date, ca să văd ce relații am avut cu oamenii respectivi. Că așa poate îi sună și pe ăia cu care sunt în procese, și le oferă cu tupeu alte credite sau refinanțarea.

Sau, ca să înțeleagă mai bine domnii și doamnele de la Volksbank, e ca și când eu le-aș da o țeapă lor, refuzând să le mai plătesc un credit, și i-aș suna la un moment dat să-i întreb dacă nu vor să-mi mai dea niște bani, ca să le mai trag o țeapă, că poate nu au învățat nimic din prima. Oare ce ar face ei în cazul ăsta, mi-ar mai da niște bani?

Etichete: , , , , ,

17 comentarii la “Tupeu bancar 2014” Subscribe

  1. ana 22/01/2014 at 22:29 #

    Ei sunt in procesul colectiv cu VB si confirm ca si noi am fost sunati pt credit nou sau refinantare. Mie mi s-a propus si sa-mi fac un depozit la ei. Sunt varza. Nu stie dreapta ce face stanga!

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara