Cum am ajuns analfabeți funcționali

Pe cât de ilogice devin formularele pe care trebuie să le completăm în diverse ocazii, pe atât de stupizi devenim și noi. Sau poate că e viceversa și trăim de fapt o dictatură a proștilor care ne conduc?

La bancă

Am fost ieri la bancă încărcată de euroi, ca să achit în avans o parte din credit. Lăsând la o parte tristețea inerentă unei asemenea acțiuni (să dai 2000 de euro de bunăvoie la bancă nu e lucru ușor) a trebuit să completez și o cerere în chineză, ca să rog banca să-mi ia banii. Chineza rezida în niște formulări tehnice suficient de abstracte încât să mă facă s-o întreb pe duduia de la ghișeu „aici ce vrea să spună poetul?”. Fiind vorba de o cerere de rambursare anticipată mi s-ar fi părut logic să conțină fraza simplă că eu, subsemnata, dau la bancă suma x, și că solicit să mi se recalculeze perioada de rambursare și dobânda aferente, or nu era așa, dar nici nu știu să vă reproduc exact formulările de acolo, fiind în chineză, cum spuneam.

Cred că formularele astea de la bănci sunt făcute de aceeași minte creață care a elaborat și formularele ANAF pe care trebuie să le completăm la sfârșit de an, cu venitul global. Mă întreb dacă știe cineva – în afară de contabili – cum se completează alea. N-am reușit niciodată să le înțeleg, și probabil că voi muri înainte de a reuși s-o fac. De ani de zile nu fac decât să trec cifrele brute din adeverințele mele de venit și să-i las pe funcționarii ANAF să-și facă de cap cu ele până nu mai pot.

Revenind la bancă și la cererea aia de rambursare, după ce am semnat-o și am lăsat-o acolo (împreună cu bănișorii adunați cu sudoarea frunții) mi-a trecut prin cap că dacă sub un pretext banal banca vrea să mă facă să semnez o hârtie din care rezultă că indiferent ce costuri suplimentare ar vrea ea să-mi mai pună în cârcă, eu sunt de acord, doar pentru a beneficia de privilegiul de a-i da banii înapoi mai devreme decât era prevăzut? Nu ar fi prima dată când abuzează de mine, dar să nu anticipez, poate că nu e așa, voi vedea luna viitoare, că abia atunci primesc noul scadențar, ca să mă asigur că nu mi-au mai pus ceva în cârcă doar pentru că pot.

La poștă

Tot ieri, dar la poștă, am asistat la o altă discuție din aceeași categorie: funcționara poștei se certa cu un client pe motiv că el nu scrisese pe formularele alea exact așa cum îi indicase ea, ci nu cum crezuse el de cuviință.

– Că nu ne jucăm aicea, domnule, eu v-am zis să scrieți xx lei și yy bani, și dumneavoastră ați scris xx,yy lei, și v-am spus că nu e bine, acum trebuie să refaceți formularul…

– Am stat jumătate de oră la coadă și mă întoarceți înapoi acum pentru un rahat, e absurd! zice clientul.

– O fi rahat pentru dumneavoastră, pentru mine e ceva serios!

În fine, nervos omul s-a retras într-o parte ca să completeze din nou formularul în lumina indicățiilor de la ghișeu. Îl auzeam făcând mărunt din gură în timp ce și eu mă străduiam să nu greșesc propriile formulare, respectiv patru hârtii tip pentru a trimite un singur plic cu valoare și cu confirmare de primire. Ceva deosebit.

La școală

Pe vremea când am făcut eu școala generală îmi amintesc că aveam ore de dictare în care învățam exact asta, să concepem cereri de diverse feluri. E drept că era vremea când cererea începea cu „tovarășe director, …” dar tot am rămas cu ceva de atunci. Și anume logica elaborării unei cereri care conține: cine ești, ce ți s-a întâmplat și ce vrei de la ăla căruia îi adresezi cererea. Nu știu dacă se mai face acum asta la școală, dar cu siguranță că ar trebui. Oamenii ar trebui să priceapă că nu vor primi nimic dacă nu reușesc să-și facă interlocutorul să înțeleagă ce cer.

E o constatare pe care am făcut-o de ceva vreme: pe cât de ilogice devin formularele pe care trebuie să le completăm în diverse ocazii, pe atât de stupizi devenim și noi. Sau poate că e viceversa și trăim de fapt o dictatură a proștilor care ne concep aceste formulare. Cert e că apar tot mai mulți oameni care nu au cele mai elementare cunoștințe despre cum să scrii o petiție, o cerere, din care să reiasă clar ce vor. Și nu vorbesc despre ăia de la care nu ai vreo pretenție, ci despre oameni cu acces la informații și, în ultima vreme, chiar la Internet. Sunt pline forumurile de minți luminate.

De-a lungul anilor mi-au trecut prin mână tot felul de cazuri, de la tineri aspiranți de jurnalism care habar n-aveau ce vor să spună cu textele lor, până la scrisori de la cititori în care nu era deloc clar ce vor oamenii ăia. Acum, lucrând cu niște organizații neguvernamentale, observ o înmulțire a cazurilor de oameni care nu numai că nu știu să-și povestească pățaniile, dar n-au nici cea mai vagă idee despre cui ar trebui să se adreseze cu ele. De exemplu cer aiurea de la un ONG să facă anchete care sunt de competența poliției. Am întâlnit cazuri de absolvenți de facultate care nu erau în stare să scrie logic o contestație a unei amenzi de poliție, dar se grăbeau să facă mișto de „cap de cretă”. Nu mai vorbesc de greșelile gramaticale.

Toate pornesc din același punct: de la educația primară. Am devenit o națiune de analfabeți funcționali (conform dex asta înseamnă că știi să recunoști literele sau să le scrii, dar nu pricepi sensul cuvintelor), dar cu studii superioare. Avem oameni care nu știu să gândească cu capul lor, nu știu să se exprime, deși și-au tapetat pereții de diplome, avem instituții care nu știu să comunice, legi alambicate gândite de niște minți așijderea, și o birocrație care îi îngroapă și pe ăia care mai deslușesc câte ceva.

Cred că dincolo de aplicarea imediată asupra propriei persoane, analfabetismul ăsta se reflectă mai grav în incapacitatea societății de a se coagula în niște mișcări coerente de protest. Când indivizii nu știu ce vor, mulțimile sunt ușor de manipulat. Dacă urmărim protestele din ultima vreme din România nu găsim în ele o logică a revendicărilor, în afară de: jos cu ăla, nu vrem aia și ailaltă. Ceva concret, niște revendicări pe puncte nu am văzut. Poate pentru că și liderii suferă de același analfabetism funcțional. Hai să facem un exercițiu și să ne gândim ce discurs public ne-a cucerit în ultimii ani, care lider politic a reușit să ne capteze atenția și să ne câștige cu programul lui? Se revolta CTP ieri că dacă „răcnetele de Oprescu” ajunge președinte el se retrage din jurnalismul politic. Dar dacă suntem toți niște „răcneți anacoluți”? Dacă înțelepciunea întregului popor unită nu poate să dea naștere decât unui astfel de lider?

Postarea asta nu are niciun mesaj, e doar o constatare care mă urmărește de ceva vreme…

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

19 comentarii la “Cum am ajuns analfabeți funcționali” Subscribe

  1. ady 12/02/2014 at 15:33 #

    Imi pare rau pt tine, inca am amintiri „jucause” de pe vremea cand munceam intr-un ong. Ca nu stiau cui sa se adreseze intelegeam, dar modul cum spuneau povestea si cum nu spuneau ce vor era o „feerie”. Imi amintesc de o solicitare clara, concisa, o exceptie; am aflat ca fusese redactata de un avocat.

  2. Stelian 12/02/2014 at 16:43 #

    Analfabeti functionali s-a ajuns in timp, prin nepasare.
    Va trimit cu peste 20 de ani in urma la Divertis si chestia cu 66% hidrogen. Mai tirziu Gaita a facut adevarate capodopere (actul sexual la pensie, facut de petrecanie, Ursa mare furata de la gradina zoologica, copiii bipezi…)
    Tirajele cartilor sunt mici de tot. (Nici macar nu se mai tiparesc in caseta tehnica).
    Filmele sunt pline de injuraturi. Sunt ingrozit de numarul mare de injuraturi din filme, cele mai multe fara nici un rost. (Cind eram in armata, in mediul ala, chiar militari TR, se vorbea in genul 3 cuvinte 5 prostii. Chiar si banala intrebare Ce mai faci era impanata cu o injuratura. Dar reveniti in mediul normal ne-am revenit repejor)…
    Limbajul logic lipseste. Credeti ca mai stie cineva sa faca o cerere?
    Ia puneti pe cineva sa scrie inceputul si sfirsitul unui proces verbal…
    Cit despre formulare… Sunt ilogice si stupide fiindca sunt concepute de analfabeti functionali.
    Ascultati o convorbire in jur: plina de Ihi, Aha, aiiia! Fara acord intre subiect si predicat, fara subiect si predicat, fara o coerenta logica in expunere.

  3. adib 12/02/2014 at 17:03 #

    Hmmmmm. pai mai toti i****ii au descoperit standardele ISO si le pun in practica dupa cum ii duce pe ei mintea. De asta ai formulare din care nu intelegi nimic si tot felul de alte aberatii. Mai vorbim si de Generatia Pro, aia care acum a ajuns in diverse functii unde se iau decizii dar care nu este in stare sa lege doua cuvinte.

  4. Fluieratorul 12/02/2014 at 20:38 #

    Pai mi-e teama ca intelepciunea populara, dobindita, de altfel, pe care o descrieti, produce numai asemenea lideri. Oprescu e varianta culta, ca se poate si mai rau.

    Cit despre analfabetii care ne urmareste peste tot si toate, stati sa vedeti citi sint manageri de mari firme, profesori, specialisti cu masterate si doctorate, si nu leaga nici in oral doua vorbe logice. Despre scris, numai de bine. Oameni cu capacitati deosebite, daca ne referim la impinsul de cadouri si imprietenitul la virf, ca asta-i urca. Sa vedeti ce joburi se gasesc pentru aia care stiu sa faca frumos si sa-si aleaga insirat fundul pe care vor sa-l urmeze. Geaba munca si scoala, geaba toata competenta, geaba toata experienta, who cares!?, capacitatile astea m-au pus la podea.

  5. Huitzilopochtli 12/02/2014 at 20:46 #

    Si ce daca suntem analfabeti!? Nu e ca si cum viata unor oameni ar depinde vreodata de insusirea temeinca a unor transformari algebrice ordinare de coordonate. O stati…

    • Wasp 12/02/2014 at 21:35 #

      izomorfe 🙂

  6. Alina M 12/02/2014 at 21:08 #

    Nu vreau sa te sperii, dar am vazut zilele trecute un reportaj pe ProTv despre clienti care erau chemati la banci pentru refinantarea creditelor. Cu ocazia refinantarii, clientul semna si ceva hartii care il impiedicau sa ceara banii inapoi din comisioanele abuzive in cazul in care procesul colectiv ii dadea acest drept. Unul dintre clienti fusese informat de catre ofiterul de credite ca o sa-i scada rata cu 40 de euro, dar sub nu stiu ce pretext nu i-au dat noul grafic de rambursare decat dupa o saptamana cand a constatat ca rata scadea doar cu 10. Eu zic sa te feresti de completarea de acte aditionale, eventual ia-le acasa, intreaba pe net si daca totul e OK le poti duce in alta zi semnate la banca.

    • calnau 13/02/2014 at 11:05 #

      Și ce îl împiedica pe client să citească atent tot contractul și să întrebe toate detaliile?

      • Alina M 13/02/2014 at 14:48 #

        Nu-l împiedică nimic, eu doar o sfătuiam să citească. E o crimă? L-am omorât pe Isus Hristos sau ce?

    • Om bun 16/02/2014 at 19:04 #

      E posibil ca in urma semnarii unui aditional, valoarea ratei sa scada. Atunci se prelungeste perioada de rambursare si atunci ajungi sa platesti mai mult per ansamblu ?

  7. un om 13/02/2014 at 00:05 #

    Apropo de posta: eu am completat 3 formulare pentru a trimite bani, pentru ca primele mi-au fost respinse de lucratoarea respectiva pe motiv ca e scrisul ingrosat. Motivul acestui lucru: un pix nu prea bun care nu scria chiar cu aceeasi grosime. Formularele erau ok scrise si se intelegea totul foarte bine din ele. Daca mi-l mai refuza si pe al treilea i-l faceam guler. S-asa ma tine minte si acum, dar nevoia de a face acel lucru intr-un timp foarte scurt m-a facut sa le indur prostia.

    • geo 13/02/2014 at 09:15 #

      Nu e prostie. „lucratoarea” respecta probabil o prevedere din regulamentele lor: se interzic formularele cu cifrele ingrosate (pentru a se evita modificarea sumelor inscrise) n-ati vazut stiri cu postasi care falsificau mandate?
      posta universala trebuie sa fie mereu sigura si precisa (remite chiar scrisorile carora nu le gasete destinatarul!!).
      Ati uitat fascinatia lui kramer din seinfeld pentru serviciul postal federal ?

      De cite ori ati vazut stiri despre cum au restituit firmele private de transport valori (si neasigurate), sumele transportate atunci cind le-au fost jefuite masinile?

      Ca si domnul din exemplul lui dolo, va este mai usor sa dati vina pe altcineva decat sa recunoasteti ca nu ati citit instructiunile afisate pe toti peretii, si alegeti sa va utilizati in extenso dreptul constitutional la libera exprimare

      • un om 13/02/2014 at 11:02 #

        Nu stiu daca ati folosit serviciile postale, dar daca nu, trebuie sa precizez ca nu exista suma scrisa in cifre care sa nu fie scrisa si in litere si chenarul imediat urmator.
        Iar daca eu eram atat de incompetent, puteam fi ajutat cu un pix mai bun de exemplu nu cu aruncatul formularului inapoi.
        Daca oamenii astia sunt acolo doar sa te faca sa te chinui sa le dai bani pentru servicii, astept momentul in care, pe modelul ING, vor fi inlocuiti de un automat in care bagi banii si introduci contul dorit, unde-i vrei pusi. Pana atunci isi iau salariile din serviciile pe care ni le presteaza si lucrul la ghiseu presupune contactul cu o multime de nebuni, pe care trebuie sa-i faci sa se intoarca, nu sa fuga.
        Trebuie sa mentionez totusi ca asta a fost un caz la un anumit oficiu postal (in piata garii de nord) si ca nu peste tot e asa.

  8. calnau 13/02/2014 at 08:25 #

    Chestia cu poșta e cam pe lângă subiect. Dacă așa trebuia completat formularul, de ce tăntălăul a scris altfel? Mai ales că femeia i-a spus cum trebuie să scrie.

  9. ady 13/02/2014 at 11:28 #

    Un om, ai lucrat vreodata cu publicul? Ala de pe strada, de 10-90 de ani, 2clase pana la 7 masterate? te rog sa ma crezi pe cuvant ca oricata bunavointa ai avea ca om dupa o vreme ti se ia sa-i ajuti pe toti,sa le explici, sa…. sa…. nu mai poti din pct de vedere psihic. Daca nu e cum trebuie ii pui sa mai scrie odata ca nu-ti platesc ei calmantele. Cat despre afurisitul de pix, dc p-aia de la conducere ii doare in guleru de la palton, ar trebui sa cumpar eu, lucratorul, consumabile sa fie la dispozitia clientului?! Sa nu mai vorbim de norme, regulamente si proceduri interne, ca si mama dc ar fi, tot as pune-o sa mai scrie odata formularu ala. Nu zic, unele chestii sunt absurde, dar rar e vina oamenilor de la ghiseu.

    • un om 13/02/2014 at 12:42 #

      Stiu ca este dificil de lucrat cu publicul, pentru ca suntem multi cu pretentii exagerate sau chiar nebuni pe strazi. De asemenea stiu ca mai avem si zile mai bune si zile mai proaste, dar asta nu scuza rautatea gratuita a unora care pana la urma isi iau salariul din banii pe care ii dam de exemplu la posta ca si comision la o tranzactie unde suntem obligati sa folosim posta. Sunt convins ca respectivii vor plange mult dupa locul acela de munca daca-l vor pierde si nu pentru ca e usor ceea ce fac, ci din cauza banilor pe care nu-i mai incaseaza ca salariu.
      Am avut parte si de servicii decente din partea postei, dar multi se feresc acum de serviciile lor financiare sau de coletarie. Pe langa hotii din varf mai trebuie sa dea vina si pe o parte din colegii lor cand isi vor pierde locul de munca din cauza activitatii tot mai reduse.

    • arakelian 14/02/2014 at 10:17 #

      daca tie ti-e asa de greu sa lucrezi cu publicul, atunci cauta-ti alt job. Nu e cazul sa iti mananci nervii, la munca tre sa mergi cu placere!!
      Si sunt altii care nu au nicio problema sa lucreze cu publicul simplu, care abia stie sa scrie si sa citeasca. Lasa-i pe ei sa faca meseria asta, cu mai mult calm si intelegere.

  10. arakelian 13/02/2014 at 16:15 #

    Daca vorbim de aceeasi banca(la care sunt si eu clienta), sa ceri pe meil extrasul de cont pe luna curenta, si sa ceri desfasurator de rate reevaluat dupa plata.

    Si sa compari hartia cu ce ai deja acasa. Si o sa vezi diferenta.

    Eu in iunie vin in Ro si inchid socotelile cu ei, si conturi si tot.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.