Nu-mi trebuie drepturi, mă descurc

Ce știu românii despre drepturile omului și cine cred ei că ar trebui să li le garanteze

A m petrecut azi câteva ore în stradă, întrebând oamenii dacă știu ceva despre drepturile omului în general, ce drepturi au și care consideră că le sunt încălcate. Evident cei mai mulți m-au refuzat, pe motiv că se grăbesc. Alții au recunoscut cinstit că nu știu care sunt drepturile fundamentale ale omului și nu vor să se pună într-o postură ridicolă, spunând asta în fața camerei.

Ca o constatare generală, fără pretenții statistice, mai mult cei bătrâni știau câteva drepturi civile, decât cei tineri, dar un numitor comun al celor care au acceptat azi să-mi răspundă a fost pesimismul. Cu foarte puține excepții, oamenii nu cred că respectarea drepturilor lor ține de ei, nu cred că ar trebui să le cunoască și să le ceară, ci că ele trebuie să le fie „respectate” – a se citi impuse – de „cineva de sus”. Și nu era vorba despre Dumnezeu.

Mi-a plăcut mult un bătrânel de 91 de ani care a acceptat să piardă un 123 ca să-mi recite mie câteva drepturi din Declarația universală a drepturilor omului. La final, când i-am spus că filmul nu va fi văzut pe TV, ci pe Internet, m-a asigurat că de când fiul lui e în Canada a învățat că Internetul e chestia aia unde „apăs pe un buton și-l văd pe fiul meu ca în oglindă. Dar acuma nu mai pun mâna în spatele ecranului ca să prind omul, cum făceam când eram mic și mă vedeam singur în oglindă”.

Rezultatul sondajului făcut azi îl puteți vedea în câteva zile, când voi termina de montat un clip despre ce știu românii despre drepturile lor. Până atunci vă ofer doar un teaser, deși nu e definitoriu pentru toți cei cu care am vorbit azi, dar e cam emblematic pentru români. Puștiul din imagine, care a stat suficient de mult în stație și ne-a urmărit vorbind cu ceilalți oameni, a refuzat categoric să-mi răspundă la întrebări în fața camerei. Conversația a decurs cam așa:

– Ai auzit despre drepturile omului?

– Nu.

– Și nu vrei să știi care sunt, ce drepturi ai, ca cetățean?

– Nu.

– Hai să ți le spun măcar, poate o să ai vreodată nevoie…

– Nu-mi trebuie, mă descurc, mulțumesc!

Etichete: , ,

8 comentarii la “Nu-mi trebuie drepturi, mă descurc” Subscribe

  1. Tata Mare 15/02/2014 at 11:15 #

    Deci, voi „va jucati” de-a reporterii ieri pe la unu(13:00) in statia lu’ 385…Era un „echipaj”cu camera pe trepied si in fata bisericii Sf. Dumitru. Aveti o ocupatie interesanta cu noua Biblie a Drepturilor Omului.Ipocrizia fiind mare, e mai greu de pus in practica…A „marait”cineva cu noul Cod al Muncii…?

  2. ady 15/02/2014 at 15:23 #

    spre rusinea mea, nu-s foarte sigura care-s chiar toate drepturile insirate in Declaratie. sau nu mai stiu. sunt sigura ca le-am stiu odata.
    later: am facut o scurta cercetare si am constatat ca in principiu mai stiam una-alta; nu cu toate cuvintele, uneori rezumand un articol in 3 vorbe, poate fara sa-mi aduc aminte ca-s din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, dar nu-s chiar complet si total pe langa subiect.
    nu stiu de ce, dar am senzatia ca multi mai stiu una-alta, asa ca mine, dar uneori le e teama sa-si ceara drepturile de teama unor repercursiuni (pierderea slujbe, oprobiul public, etc).
    sau pur si simplu considera unele drepturi din Declaratie ca pe niste drepturi naturale, derivand din statutul lor de fiinte umane, fara sa-si dea seama ca la un moment dat oamenii nu aveau toate aceste drepturi, ca oameni au murit pentru recunoasterea lor, etc.

    • Nautilus 17/02/2014 at 09:57 #

      Câteva mii de oameni români au crezut şi ei cândva că au nişte drepturi.

      După aceea au venit Canalul şi Aiudul.

      • Gigel cu dreptu' 18/02/2014 at 16:18 #

        Dupa aceea Iliescu si minerii

  3. Ioan 18/02/2014 at 13:02 #

    de ce mi-ai banat un comentariu decent strict pe tema propusa de tine? vezi tu,’ Dollo’ (‘ziarista,’ lu peste cica..) poate ai amnezie, draga, dar aici te afli cu curu’ pe butoiul de pulbere al Balkanilor unde unii mai si gandesc cu creierul pe cont propriu..

  4. Florian 19/02/2014 at 06:36 #

    Si eu as fi raspuns la fel. Te citesc cu drag dar in ultima vreme singurii oameni care ma opresc pe strada sunt „reporterii”, baietii cu sondajele sau cersetoarele (alea care te roaga duios sa le dai un leu). Oamenii nu stiu cine esti si ce vrei si poate nu vor sa apara la tv in „halucinant, romanii nu isi stiu drepturile”. Dar cica unul din ele este asupra datelor cu caracter personal, inclusiv imaginea pustiului

  5. zibusor 19/02/2014 at 13:12 #

    Cu ocazia asta m-am apucat si eu sa citesc ce drepturi avem. Si uite ce gasesc

    „In exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare om nu este supus decit numai ingradirilor stabilite prin lege, exclusiv in scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectare a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica. ”

    justele cerinte ale moralei

    ha

    • ady 19/02/2014 at 19:31 #

      ha, zi merci. vechiul cod civil zicea niste vorbe, prin diverse locuri, si de „obiceiul locului”. de exemplu: daca ajungeai sa te judeci din cauza nerespectarii unui contract, si termenii contractului erau cam vagi, se luau in considerare si termenii generali ai unui contract de tipu’ ala, dar si obiceiul locului cu privire la acel tip de contract.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.