A m petrecut azi câteva ore în stradă, întrebând oamenii dacă știu ceva despre drepturile omului în general, ce drepturi au și care consideră că le sunt încălcate. Evident cei mai mulți m-au refuzat, pe motiv că se grăbesc. Alții au recunoscut cinstit că nu știu care sunt drepturile fundamentale ale omului și nu vor să se pună într-o postură ridicolă, spunând asta în fața camerei.
Ca o constatare generală, fără pretenții statistice, mai mult cei bătrâni știau câteva drepturi civile, decât cei tineri, dar un numitor comun al celor care au acceptat azi să-mi răspundă a fost pesimismul. Cu foarte puține excepții, oamenii nu cred că respectarea drepturilor lor ține de ei, nu cred că ar trebui să le cunoască și să le ceară, ci că ele trebuie să le fie „respectate” – a se citi impuse – de „cineva de sus”. Și nu era vorba despre Dumnezeu.
Mi-a plăcut mult un bătrânel de 91 de ani care a acceptat să piardă un 123 ca să-mi recite mie câteva drepturi din Declarația universală a drepturilor omului. La final, când i-am spus că filmul nu va fi văzut pe TV, ci pe Internet, m-a asigurat că de când fiul lui e în Canada a învățat că Internetul e chestia aia unde „apăs pe un buton și-l văd pe fiul meu ca în oglindă. Dar acuma nu mai pun mâna în spatele ecranului ca să prind omul, cum făceam când eram mic și mă vedeam singur în oglindă”.
Rezultatul sondajului făcut azi îl puteți vedea în câteva zile, când voi termina de montat un clip despre ce știu românii despre drepturile lor. Până atunci vă ofer doar un teaser, deși nu e definitoriu pentru toți cei cu care am vorbit azi, dar e cam emblematic pentru români. Puștiul din imagine, care a stat suficient de mult în stație și ne-a urmărit vorbind cu ceilalți oameni, a refuzat categoric să-mi răspundă la întrebări în fața camerei. Conversația a decurs cam așa:
– Ai auzit despre drepturile omului?
– Nu.
– Și nu vrei să știi care sunt, ce drepturi ai, ca cetățean?
– Nu.
– Hai să ți le spun măcar, poate o să ai vreodată nevoie…
– Nu-mi trebuie, mă descurc, mulțumesc!
Deci, voi „va jucati” de-a reporterii ieri pe la unu(13:00) in statia lu’ 385…Era un „echipaj”cu camera pe trepied si in fata bisericii Sf. Dumitru. Aveti o ocupatie interesanta cu noua Biblie a Drepturilor Omului.Ipocrizia fiind mare, e mai greu de pus in practica…A „marait”cineva cu noul Cod al Muncii…?
spre rusinea mea, nu-s foarte sigura care-s chiar toate drepturile insirate in Declaratie. sau nu mai stiu. sunt sigura ca le-am stiu odata.
later: am facut o scurta cercetare si am constatat ca in principiu mai stiam una-alta; nu cu toate cuvintele, uneori rezumand un articol in 3 vorbe, poate fara sa-mi aduc aminte ca-s din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, dar nu-s chiar complet si total pe langa subiect.
nu stiu de ce, dar am senzatia ca multi mai stiu una-alta, asa ca mine, dar uneori le e teama sa-si ceara drepturile de teama unor repercursiuni (pierderea slujbe, oprobiul public, etc).
sau pur si simplu considera unele drepturi din Declaratie ca pe niste drepturi naturale, derivand din statutul lor de fiinte umane, fara sa-si dea seama ca la un moment dat oamenii nu aveau toate aceste drepturi, ca oameni au murit pentru recunoasterea lor, etc.
Câteva mii de oameni români au crezut şi ei cândva că au nişte drepturi.
După aceea au venit Canalul şi Aiudul.
Dupa aceea Iliescu si minerii
de ce mi-ai banat un comentariu decent strict pe tema propusa de tine? vezi tu,’ Dollo’ (‘ziarista,’ lu peste cica..) poate ai amnezie, draga, dar aici te afli cu curu’ pe butoiul de pulbere al Balkanilor unde unii mai si gandesc cu creierul pe cont propriu..
Si eu as fi raspuns la fel. Te citesc cu drag dar in ultima vreme singurii oameni care ma opresc pe strada sunt „reporterii”, baietii cu sondajele sau cersetoarele (alea care te roaga duios sa le dai un leu). Oamenii nu stiu cine esti si ce vrei si poate nu vor sa apara la tv in „halucinant, romanii nu isi stiu drepturile”. Dar cica unul din ele este asupra datelor cu caracter personal, inclusiv imaginea pustiului
Cu ocazia asta m-am apucat si eu sa citesc ce drepturi avem. Si uite ce gasesc
„In exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare om nu este supus decit numai ingradirilor stabilite prin lege, exclusiv in scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectare a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica. ”
justele cerinte ale moralei
ha
ha, zi merci. vechiul cod civil zicea niste vorbe, prin diverse locuri, si de „obiceiul locului”. de exemplu: daca ajungeai sa te judeci din cauza nerespectarii unui contract, si termenii contractului erau cam vagi, se luau in considerare si termenii generali ai unui contract de tipu’ ala, dar si obiceiul locului cu privire la acel tip de contract.