La ARCUB, dai un ban, dar stai prost în față

Concertul oferit de Mariano Castro, duminică seara la ARCUB, despre istoria tangoului argentinian, sabotat chiar de organizatori.

C ând am cumpărat, online, bilete la concertul lui Mariano Castro sala apărea pe jumătate rezervată. Concertul abia fusese anunțat de câteva zile. Pentru că mai fusesem la ARCUB la un concert de tango argentinian și-mi plăcuse, m-am gândit ca de data asta să iau bilete ceva mai bune. Până ne-am decis, doar la balcon am mai găsit, dar am avut de ales între scaunele din primul rând – 35 de lei bucata – și câteva din rândurile din spate – 25 de lei bucata. Am zis că merită să dăm 35 și să stăm în față.

scaun arcub2

Scaun din primul rând în loja ARCUB

La fața locului, ce să vezi, bilete mai scumpe, țeapa mai mare. Scaunele din primul rând erau așa de înghesuite în parapetul balconului încât persoana care a stat pe primul loc a trebuit s-o facă cu picioarele într-o parte, iar cei care au stat mai la mijlocul rândului, unde parapetul făcea o burtă și chipurile aveai loc mai mult pentru picioare, au fost nevoite să combine pianul lui Castro cu huruitul continuu al proiectorului folosit de organizatori (și pus exact pe primul rând) ca să afișeze pe ecranul de pe scenă niște explicații destul de hilare despre diverși compozitori din istoria tangoului argentinian.

scaun arcub

Poziția asta, o oră jumate, ucide plăcerea concertului

Mai câștigați au fost ăia care au cumpărat bilete de 25 de lei, dar și mai câștigați au fost invitații. La intrarea în sală mișunau niște dudui cu teancuri de plicuri cu invitații în brațe. Invitații care la ora la care ar fi trebuit să înceapă spectacolul nu fuseseră onorate, de vreme ce un sfert din sală (locurile alea bune din mijloc) era goală. După un sfert de oră s-au mai ocupat câteva și concertul a început sub niște auspicii destul de reci. Noi ăștia plătitorii enervați de țeapa din primul rând de la balcon eram sictiriți, iar aplaudacii care ar fi trebuit să intre gratis lipseau.

Totul s-a terminat cu bine. Concertul a fost destul de bun – deși partea de chitară a avut ceva probleme de sonorizare – și am plecat acasă suficient de bine dispuși ca să uităm treaba cu biletele. Mai ales că unele explicații puse pe ecran de băiatul care stătea în picioare în fața proiectorului (și-i enervase și pe cei din rândul din spate) au fost, cum spuneam, haioase. Una zicea ceva de genul: „melodia x a fost compusă de compozitorul y, și versurile ei zic așa:….” Și urmau versurile în spaniolă. Mariano Castro este unul dintre cei patru care cântă în formația Narcotango.

Dar, data viitoare sigur nu mai luăm bilete din alea. În caz că vă aflați în situația de a cumpăra online bilete la sala ARCUB să știți și voi: feriți-vă de primul rând de la balcon ca de dracu. Altfel o să ajungeți să stați cu picioarele la gură.

 

Etichete: , , , , ,

12 comentarii la “La ARCUB, dai un ban, dar stai prost în față” Subscribe

  1. geo 10/03/2014 at 14:31 #

    Teapa cu bilete la costuri mai mari pe cele mai dezavantajoase locuri, si cu nesimtirea locurilor goale rezervate pentru niste invitati inexistenti sau nescoase la vanzare pina in ultima ora se practica pe toate site-urile de vanzari bilete on-line, si la aproape toate salile din Bucuresti.
    Bineinteles site-urile pot spune ca locurile figureaza ca vindute din cauza organizatorilor sau a teatrelor respective. Am patit-o cel mai recent la Ateneu si la Teatrul de comedie.
    E un reflex specific epocii de aur, pe care l-am vazut in culmea perfectiunii in Bucuresti la cinema Studio, unde am jurat ca nu mai calc!
    Daca e criza la ceva in Bucuresti, e criza de sali de teatru. Nu de trupe, ci de sali. De 20 de ani nu am vazut un primar sa construiasca o sala de teatru.
    Iar de cand e tiranul base sala de la Cotroceni nu a mai fost folosita de frica lovilutiilor de stat.
    Negoita spunea ca vrea sa faca unul in sect 3 dar a uitat, ne face doar niste ziduri faiantate de juma’ de metru pe Unirii, cu care mai adauga la peisaj un pic de maron cu picatele. Sa vezi iarna cind vor da zapada ce mai ramane.

  2. Simona Pop de Castro 10/03/2014 at 22:43 #

    Draga Dollo,

    Cat de frustrata trebuie sa fii in viata de zi cu zi, sa nu te poti bucura, linisti… nici macar ascultand muzica buna… si cat de greu trebuie sa iti fie sa traiesti asa… mi e tare mila de tine!
    Te ai intrebat vreodata de ce iti vine ca o manusa aceasta atitudine de a te plange de orice?! Cum ai ajuns in aceasta situatie, de a permite unor scaune incomode sa iti fure bucuria?!
    Poate ca o privire retrospectiva, in viata ta, te va ajuta sa intelegi ca nimeni altcineva nu poarta vina nefericirii tale decat tu. Iti sta in putere sa alegi fericirea, sa vezi lucrurile frumoase si sa te bucuri de viata, de oamenii dragi, de sanatate si de ce nu de o muzica buna.
    Mariano, sotul meu, a fost impresionat de povestea ta scrisa aici si m a rugat sa iti transmit ca, la urmatorul sau concert, va avea personal grija sa iti obtina un loc bun si spera sa ii accepti invitatia.
    Vom pastra legatura aici pe pagina ta si sper din suflet sa iti permiti, sa lasi sa intre putina bucurie in viata ta!

    • Dollo 11/03/2014 at 00:40 #

      Transmite-i te rog soțului tău că și eu sunt impresionată de răspunsul tău. Constat că știi să comunici la fel de bine cum știi să organizezi evenimente. De aia mi-e teamă că îi voi refuza generoasa invitație viitoare. Dacă acum, că am plătit biletele, mă urechezi așa, oare cu ce armă la tâmplă m-ai aștepta la următorul concert?

    • gheorghi 11/03/2014 at 00:47 #

      bla bla, etc. abureala, tanto, abureala.cat cuprinde. locurile alea unde stai cu genunchii la gat trebuie scoase din plan. si daca vrei sa pui proiector care zbarnaie, nu-l pui la urechea oamenilor, il pui altfel, iar daca nu se poate, agati pe unu de tavan , care sa arate niste planse.bineintels, asta e treaba organizatorilor, nu a artistilor, dar e bine ca niste blogeri sesizeaza chestiile astea, ca sa stim sa va evitam.
      si eu am fost recent al niste spectacole de teatru, si imi pare rau ca in bucuresti nu este nimeni care sa scrie revenzii la piesele de teatru care se joaca in stagiunea cutare, sa-mi pot face si eu o idee apriorica, sa aleg in cunostinta de cauza.

      • geo 11/03/2014 at 09:49 #

        g.
        exista si contribuie de ani buni la scoaterea la lumina a artei teatrale, cu bune si cu rele, o revista saptamanala de teatru.

        http://yorick.ro/

    • Adi 11/03/2014 at 11:52 #

      Doamna Simona Pop de Castro, interventia dumneavoastra ne aduce o fericire de neimaginat. Cu bucurie, din suflet va recomand sa va executati un seppuku folsind satarul de taiat scroafa. Cu deosebit respect va sugerez sa ii invatati pe copiii dumneavoastra sa faca coliva si pomeni de nota unsprezece. Va doresc o viata plina de bucurii si va rog sa il salutati pe Sfantul Petru, merita si Dansul putin respect pentru ca va deschide Poarta.

    • Alina M 13/03/2014 at 15:06 #

      Ce vrei să zici, țață Leano de Castro, că Dolo e de vină că nu știe să se bucure de viață, nu jegurile care vând bilete pe locuri înghesuite și care pun proiectoare în urechile oamenilor? Hai că m-ai distrat, îți dau un os.

  3. Teo din Iasi 11/03/2014 at 00:02 #

    Mai Dolo, tu esti personajul din poza? Hai, zi-mi…!

    • Adi 11/03/2014 at 11:46 #

      Presupun ca este mama lui Dollo. Pe Dollo o stiu mult mai supla.

  4. adobrero 11/03/2014 at 21:00 #

    Simona Pop de Castro, sotie si avocat pledant in numele consortului, pare nitel prea ofuscata pentru o doamna cu asa particula nobiliara agatata in denumire. 🙂
    Imi pare ca doar particula e cu pretentii, atitudinea e cam mioritica….

    • Adi 11/03/2014 at 23:33 #

      Cel mai posibil are o lipsa acuta de parte barbateasca in viata dumneaei. Probabil ca domnul nu mai poate presta. 🙂

  5. andra 16/03/2014 at 21:32 #

    Enjoy …
    https://www.youtube.com/watch?v=Yjl890_qwf4

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

flori-negoita

În triunghiurile decupate în gazonul din sectorul 3 astă vară, s-au ofilit begoniile și au răsărit părăluțele. O afacere horticolă de 49 de euro/mp fără TVA.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.