Cât de departe poți să mergi fără benzină

Până la prima benzinărie care-ți iese în cale. Sau până rămâi în pana prostului.

D e câteva zile mă încăpățânez să circul prin oraș fără benzină. A piuit cândva să mă anunțe că nu mai are, dar am tot amânat neplăcuta vizită la benzinărie, de parcă ar fi fost la ginecolog. Azi când am plecat de pe loc zicea că mai am pentru 23 de km. Vă dați seama că la distanțele din București nu aveam cum să ajung la 0 absolut după numai un drum până la Autogara Obor și înapoi. Totuși, inevitabilul s-a produs.

Mi-am amintit cu ocazia asta de scena asta din Seinfeld:

Cât de mult sub limită ești dispus să mergi ca să vezi dacă te ține? Întrebarea mi-am pus-o de mai multe ori, dar abia azi am apucat să văd (în aproape 6 ani de când am mașina) linia punctată în loc de cifre acolo, pe bord, de parcă ar fi fost o linie dreaptă la EKG. Și asta cu câteva sute de metri înainte de benzinărie. M-am fâstâcit așa de tare (deja mă vedeam cu un pet în mână cerșind nițică benzină la marginea drumului, mai exact chiar peste drum de benzinărie) încât am intrat pe contrasens în bezinărie și am  tras cu spatele la o pompă, unde i-am spus, cu ultima suflare și inima bătând nebunește, unui nene, să-mi pună și mie benzină de 100 de lei.

M-a privit cu milă și la plecare nici măcar n-a mai stat pe lângă mașină ca să aștepte bacșiș. Eu, carele la viața mea numai plinul ochi îl făceam și dădeam și bacșișuri generoase!

Etichete: , , , , , ,

6 comentarii la “Cât de departe poți să mergi fără benzină” Subscribe

  1. Emil 07/03/2014 at 23:28 #

    Amuzanta intamplarea ta, cred ca esti dependeta de adrenalina si de-aia ai riscat 🙂
    Eu fara benzina am mers vreo 50km intr-o zi, pe jos, ca masina nu am.

  2. Tasepenet 08/03/2014 at 08:54 #

    La un Nissan Note (ce-i drept, diesel), dupa aparitia liniilor fatale in loc de cifre, am mai mers vreo 3-4 km, pana la prima benzinarie. Ce-i drept, am si imbatranit vreo 20 de ani in proces si am calcat 3 babe ca ma holbam numai in bord, da-i alta poveste…

  3. Motanul 08/03/2014 at 22:23 #

    Nu urmărești Top Gear UK se vede. Au mers aia din Elveția pana in Anglia cu un plin. O masina ar trebui sa meargă încă 100 de Km cel puțin după aprinderea becului roșu.

  4. Sonia B 09/03/2014 at 07:56 #

    Pana se termina si vaporii din rezervor 😀 !

  5. Adrian 10/03/2014 at 12:28 #

    Asa, bacsis pentru ce?

  6. Oana 10/03/2014 at 14:38 #

    Am rămas și eu în pana prostului, o dată în plină intersecție și o dată în pasajul Victoria 🙂 Taximetriștii să trăiească, ei m-au ajutat. De atunci m-am învățat minte. Pe vremea aia mă plângeam că n-am bani să fac plinul la mașină. Un prieten de-al meu avea o vorbă: „costă la fel de mult să mergi cu rezervorul aproape plin sau cu el aproape gol”.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

flori-negoita

În triunghiurile decupate în gazonul din sectorul 3 astă vară, s-au ofilit begoniile și au răsărit părăluțele. O afacere horticolă de 49 de euro/mp fără TVA.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.